75,079 matches
-
Indiana și Mutt îl lovesc și-l aruncă afară, Indiana își taie legăturile cu cuțitul secret al lui Mutt. El o dezleagă pe Marion, apoi Mutt se eliberează în timp ce Indiana îl aruncă afară pe șofer din camion. Începe o nouă luptă, după care sovietici sunt atacați de furnici uriașe, Indiana și ceilalți trec prin trei cascade și aproape sunt uciși de un trib care trăia în orașul de mult timp abandonat, sălbaticii se sperie la vederea craniului și le dă voie
Indiana Jones și regatul craniului de cristal () [Corola-website/Science/325320_a_326649]
-
lor alianței cu Biserica Catolică, politică inițiată de împăratul Otto I, care le-a dat sprijin material la supunerea ducilor rebeli. Totuși, cu timpul, Biserica a regretat această relație apropiată. Alianța s-a destrămat în 1075, moment cunoscut ca începutul luptei pentru învestitură, dispută în care papa reformist de atunci, Grigore al VII-lea, i-a cerut lui Henric al IV-lea să renunțe la drepturile asupra Bisericii din Germania. Papa a combătut totodată ideea de "monarhie divină" și a obținut
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
iar coroana imperială a devenit dependentă de sprijinul politic al facțiunilor aristocratice aflate în rivalitate. Lipsită de sprijinul foștilor vasali, deveniți tot mai independenți, și slăbită de ostilitatea crescândă a Bisericii, monarhia imperială germană și-a pierdut rolul central. Astfel, "lupta pentru învestitură" a dus la întărirea puterilor regionale în cadrul imperiului german, această evoluție fiind în contrast puternic cu tendința din Franța și Anglia, unde puterea regală devenea tot mai centralistă. Primul monarh din familia de Hohenstaufen Conrad al III-lea
Dinastia Saliană () [Corola-website/Science/325331_a_326660]
-
republica era destul de puternică pentru a fi în stare să respingă forțele Imperiului occidental, inclusiv pe cele ale împăratului Frederic I Barbarossa. Vase anconitane au luat parte la cruciade, printre navigatorii săi numărându-se și umanistul Chiriac din Anconă. În cadrul luptei dintre papalitate și Imperiu care a tulburat Italia începând din secolul al XII-lea, Anconă a fost de partea guelfilor. Spre deosebire de alte orașe din Italia de nord, Anconă nu a devenit niciodată seniorie. Singură excepție a fost guvernarea familiei Malatesta
Republica Ancona () [Corola-website/Science/324522_a_325851]
-
care navigau prin Marea Mediterană. O forță genoveză de 30 de vase conduse de către amiralul Benedetto Zaccaria s-a deplasat la Porto Torres, pentru a sprijini forțele genoveze care începuseră să fie asediate la Sassari. Dorind să își atragă adversarul la luptă și să transforme acțiunea într-una decisivă, genovezii și-au dispus flota în două linii paralele. Prima era compusă, potrivit lui Agostino Giustiniani, din 58 de galere și opt "panfili" (un tip de galeră ușoară de origine levantină). Amiralul genovez Oberto
Bătălia de la Meloria (1284) () [Corola-website/Science/324521_a_325850]
-
zece cavaleri normanzi conduși de William FitzOsborn, conte de Hereford. Forțele lui Robert au atacat armata lui Arnulf (mult superioară numeric), înainte ca aceasta să se organizeze, în bătălia de la Cassel din anul 1071. Arnulf însuși a fost ucis în luptă, odată cu William FitzOsborn, în vreme ce Richilde a fost capturată de către forțele lui Robert. Cu toate acestea, Robert la rândul său a fost capturat de către Eustațiu al II-lea de Boulogne. În cele din urmă, Richilde a fost schimbată cu Robert. Ca
Robert I de Flandra () [Corola-website/Science/324534_a_325863]
-
au apărut, fragmentând stăpânirea longobardă. Împăratul de la Constantinopol, Iustin al II-lea a încercat să profite de situație și în 576 l-a trimis pe ginerele său, Baduarius, spre Italia. Acesta din urmă a fost însă înfrânt și ucis în luptă, iar criza care se perpetua în Balcani și în Orient a făcut ca alt efort imperial în Italia să devină imposibil pentru moment. Din cauza incursiunilor longobarde, posesiunile romane au fost la rândul lor fragmentate în mai multe teritorii izolate. În
Exarhatul de Ravenna () [Corola-website/Science/324529_a_325858]
-
podurile mobile necesare și Lee a reușit să-și poziționeze armata în așa fel încât să blocheze trecerile. Când armata unionistă a reușit în cele din urmă să-și construiască podurile și să traverseze râul în ciuda tirului inamic, au început lupte în oraș în zilele de 11-12 decembrie. Soldații unioniști s-au pregătit să ia cu asalt pozițiile defensive confederate de la sud de oraș și de pe o creastă puternic fortificată aflată la vest de oraș, denumită Înălțimile lui Marye ("Marye's
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
așa cum anticipa Burnside. Burnside și-a organizat Armata Potomacului în trei așa-numite "mari divizii", organizații ce conțineau corpuri de infanterie, cavalerie și artilerie, un total de 120.000 de oameni, dintre care 114.000 aveau să fie implicați în luptă: Armata Virginiei de Nord a lui Robert E. Lee avea aproape 85.000 de oameni, din care 72.500 au intrat în luptă. Organizarea acestei armate pe corpuri a fost aprobată printr-o lege a Congresului Confederației la 6 noiembrie
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
artilerie, un total de 120.000 de oameni, dintre care 114.000 aveau să fie implicați în luptă: Armata Virginiei de Nord a lui Robert E. Lee avea aproape 85.000 de oameni, din care 72.500 au intrat în luptă. Organizarea acestei armate pe corpuri a fost aprobată printr-o lege a Congresului Confederației la 6 noiembrie 1862. Cele două armate de la Fredericksburg reprezentau cel mai mare număr de oameni înarmați care s-au confruntat în vreo luptă din cadrul Războiului
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
intrat în luptă. Organizarea acestei armate pe corpuri a fost aprobată printr-o lege a Congresului Confederației la 6 noiembrie 1862. Cele două armate de la Fredericksburg reprezentau cel mai mare număr de oameni înarmați care s-au confruntat în vreo luptă din cadrul Războiului Civil. Armata Uniunii a început marșul la 15 noiembrie, și primele elemente ale ei au sosit la Falmouth la 17 noiembrie. Planul lui Burnside a început să meargă prost foarte repede—ordonase să se trimită poduri mobile pe
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
3 p.m., artileria Uniunii a început un bombardment pregătitor și 135 de infanteriști din regimentele 7 Michigan și 19 Massachusetts s-au înghesuit în bărcile mici. Ei au reușit să treacă râul și s-au împrăștiat rapid în linii de luptă pentru a-i îndepărta pe trăgători. Deși unii dintre confederați s-au predat, luptele probabil au înaintat de la stradă la stradă prin oraș în timp ce geniștii terminau de montat podurile. Marea Divizie Dreapta a lui Sumner a început să treacă la
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
regimentele 7 Michigan și 19 Massachusetts s-au înghesuit în bărcile mici. Ei au reușit să treacă râul și s-au împrăștiat rapid în linii de luptă pentru a-i îndepărta pe trăgători. Deși unii dintre confederați s-au predat, luptele probabil au înaintat de la stradă la stradă prin oraș în timp ce geniștii terminau de montat podurile. Marea Divizie Dreapta a lui Sumner a început să treacă la ora 4:30 p.m., dar grosul acestei forțe a trecut abia în ziua de
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
12 decembrie. Marea Divizie Centru a lui Hooker a trecut la 13 decembrie, trecând și pe podurile nordice, și pe cele sudice. Eliberarea clădirilor orașului de către infanteria lui Sumner și de către focul de artilerie de peste râu a demarat prima mare luptă urbană a războiului. Tunarii unioniști au trimis peste 5.000 de proiectile către oraș și către crestele de la vest de el. Până seara, patru brigăzi unioniste ocupaseră orașul, pe care l-au prădat cu o furie nemaivăzută până atunci în
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
auzit pe federalii care soseau și nici gloanțele care zburau în jurul lui. A fost împușcat în coloana vertebrală și a murit după două zile. Rezervele confederate—diviziile generalilor de brigadă Jubal A. Early și William B. Taliaferro—au intrat în luptă din spatele poziției inițiale a lui Gregg. Inspirați de atacurile acestora, cei din regimentele din cadrul brigăzilor lui Lane și Archer s-au regrupat și au format o nouă linie defensivă în spațiul liber. Acum, asupra oamenilor lui Meade se trăgea din
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
45 p.m., Gibbon a trimis brigada col. Adrian R. Root, care a trecut prin supraviețuitorii primelor două brigăzi, dar și aceasta a fost oprită. În cele din urmă, unii federali au ajuns pe creastă și au avut parțial succes în luptele corp-la-corp—soldații de ambele părți își epuizaseră muniția și au recurs la baionete și la paturile armelor, și chiar au folosit puști descărcate echipate cu baionete pe post de sulițe—dar au fost obligați să se retragă înapoi peste terasamentul
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
flancul său stâng nu obținuse succesul pe care-l spera mai devreme. El i-a ordonat lui Franklin să „înainteze pe dreapta și în centru”, dar, în ciuda repetatelor rugăminți, Franklin a refuzat, susținând că toate forțele sale sunt angajate în luptă. Aceasta nu era, însă, adevărat, căci întregul Corp VI împreună cu divizia generalului Abner Doubleday din Corpul I nu făcuseră încă nimic, pierzând doar câțiva oameni din cauza tirului de artilerie în timp ce stăteau în rezervă. Confederații s-au retras în siguranța oferită
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
și nici Reynolds nu s-au implicat personal în bătălie, și nu au fost disponibili subordonaților lor la momentul critic. Pierderile lui Franklin au fost de 5.000 de oameni față de 3.400 ai lui Stonewall Jackson, ceea ce demonstrează ferocitatea luptei. Ciocnirile mai mici și tirul de artilerie au continuat până la căderea întunericului, dar nu au mai avut loc atacuri majore, în timp ce centrul bătăliei s-a mutat spre nord la Înălțimile lui Marye. La capătul nordic al câmpului de luptă, divizia
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
ferocitatea luptei. Ciocnirile mai mici și tirul de artilerie au continuat până la căderea întunericului, dar nu au mai avut loc atacuri majore, în timp ce centrul bătăliei s-a mutat spre nord la Înălțimile lui Marye. La capătul nordic al câmpului de luptă, divizia condusă gen. brig. William H. French, din cadrul Corpului II s-a pregătit de înaintare, supusă tirului artileriei confederate îndreptată în jos, spre Fredericksburgul acoperit de ceață. Ordinele generalului Burnside către gen.-mr. Edwin V. Sumner, comandantul Marii Divizii Dreapta
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
fost lovit de un glonț în gât în timp ce-și conducea oamenii la 40 m de zid, unde au fost opriți ca și predecesorii lor. Caldwell însuși a fost lovit la scurt timp de două gloanțe și scos din luptă. Comandantul Corpului II, gen.-mr. Darius N. Couch, era îngrozit de măcelul la care fuseseră supuse cele două divizii ale sale în doar o oră de lupte și, ca și col. Miles, a realizat că tactica nu funcționează. La început
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
însuși a fost lovit la scurt timp de două gloanțe și scos din luptă. Comandantul Corpului II, gen.-mr. Darius N. Couch, era îngrozit de măcelul la care fuseseră supuse cele două divizii ale sale în doar o oră de lupte și, ca și col. Miles, a realizat că tactica nu funcționează. La început, s-a gândit la un atac masiv la baionetă pentru a-i copleși pe aparători, dar a studiat frontul, și și-a dat seama că diviziile lui
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
Norman J. Hall, și apoi două regimente din brigada generalului Alfred Sully. Celelalte corpuri din marea divizie a lui Sumner erau Corpul IX, și a trimis una din diviziile acestuia condusă de gen. brig. Samuel Sturgis. După două ore de lupte disperate, patru divizii unioniste eșuaseră în misiunea pe care Burnside o dăduse la început uneia singure. Pierderile erau grele: Corpul II a pierdut în acea după-amiază 4.114 oameni, iar divizia lui Sturgis, 1.011. În vreme ce armata unionistă a luat
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
brig. Joseph B. Kershaw. Generalul Lee și-a exprimat față de Longstreet îngrijorarea că masarea de trupe îi va rupe linia, dar Longstreet și-a asigurat comandantul: „Generale, dacă pui toți oamenii de pe malul celălalt al Potomacului pe câmpul ăsta de luptă să vină la mine pe aceeași linie, și-mi dai destulă muniție, o să-i omor pe toți înainte să ajungă la linia mea.” Pe la jumătatea după-amiezii, Burnside deja eșuase pe ambele flancuri. În loc să-și reconsidere abordarea în fața marilor pierderi suferite
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
comandantului său, gen. brig. Joseph B. Kershaw, Kirkland a adunat rații de mâncare și, la lumina zilei, fără o încetare oficială a focului și fără un steag alb (refuzat de Kershaw), a dat apă numeroșilor răniți unioniști de pe câmpul de luptă. Soldații unioniști nu au tras, deoarece intențiile lui Kirkland erau evidente. Pentru aceste fapte, Kirkland a fost poreclit „Îngerul de pe Înălțimile lui Marye”, și în amintirea sa a fost ridicată o statuie de către Felix de Weldon în Parcul Militar Național
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
1.769 prizonieri/dispăruți). Doi generali unioniști au fost răniți mortal: generalii de brigadă George D. Bayard și Conrad F. Jackson. Armata confederată a pierdut 5.377 (608 morți, 4.116 răniți, 653 prizonieri/dispăruți), majoritatea lor căzând în primele lupte de pe frontul lui Jackson. Generalii de brigadă confederați Maxcy Gregg și T. R. R. Cobb au fost răniți mortal. Pierderile suferite de cele două armate arată ambele cât de dezastruoasă a fost tactica armatei Uniunii. Deși luptele de pe flancul sudic
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]