701,565 matches
-
și Teatrul Național a fost inaugurat în 1883. La începutul Renașterii, lucrările publicate s-au concentrat mai mult pe dezvoltarea limbii și culturii. Operele literare și artistice au devenit mult mai frecvente în faza târzie a Renașterii, iar în această perioadă au apărut unele din operele majore ale literaturii cehe. Posibil ca o consecință a dominării societății urbane la începutul secolului al XIX-lea de către populația vorbitoare de limbă germană, scriitorii cehi din acea perioadă au căutat inspirația în mediul rural
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
târzie a Renașterii, iar în această perioadă au apărut unele din operele majore ale literaturii cehe. Posibil ca o consecință a dominării societății urbane la începutul secolului al XIX-lea de către populația vorbitoare de limbă germană, scriitorii cehi din acea perioadă au căutat inspirația în mediul rural. Într-un mod similar cu cel în care Frații Grimm au cules povești din folclorul german, Karel Jaromír Erben a elaborat culegerea "Prostonárodní české písně o říkadla" (Cântece și rime populare cehe), în care
Renașterea Națională Cehă () [Corola-website/Science/336003_a_337332]
-
care să facă rău oamenilor asupriți. Ei pot ocupa posturi numai dacă acestea le vor permite să îi aducă pe tirani pe calea cea dreaptă sau să continue să propovăduiască învățăturile islamice. Ibadiții s-au ascuns folosind această metodă în perioada în care s-au opus Omeiazilor și și-au putut derula activitățile în secret. "Șirăʾ" se traduce prin "schimb", dar în acest context se poate traduce prin "sacrificiu" și reprezintă opțiunea pe care membrii comunității o au atunci când își pot
Ibadism () [Corola-website/Science/335997_a_337326]
-
președintelui Iosip Broz Tito. El a fost exclus din Liga Comuniștilor din Iugoslavia în același an. Căderea să de la putere a marcat începutul sfârșitului structurii centralizate de putere din cadrul Ligii Comuniștilor din Iugoslavia în întreaga țară, precum și începutul unei lungi perioade de mișcări social-politice autonomiste și separatiste care au culminat cu Primăvară Croată și cu Iugoslavia descentralizata, care s-a format în urmă reformelor constituționale din 1971 și, mai tarziu, a adoptării Constituției din 1974. Ranković și-a petrecut ultimii ani
Aleksandar Ranković () [Corola-website/Science/335998_a_337327]
-
Copiii au crescut vorbind acasă ambele limbi, ceea ce a contribuit foarte mult la înțelegerea și asumarea ulterioară de către el a unui rol în renașterea limbii cehe. În tinerețe, el a vrut să devină preot. După ce a urmat școala secundară în perioada 1788-1792, a ales totuși să studieze filosofia și dreptul. Începând din 1799, el a început să predea la liceul local (Gymnasium) din Litoměřice ("Leitmeritz"), oraș ce avea pe atunci o majoritate germană. În 1815 s-a mutat la Praga, unde
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
a intenționat să demonstreze că limba cehă poate fi folosită în texte literare complicate. Mai târziu, a publicat traduceri din Johann Wolfgang Goethe, Friedrich Schiller și John Milton. Poeziile originale ale lui Jungmann sunt puține, dar includ două sonete din perioada Renașterii timpurii și poemul epic scurt „Oldřich o Božena”. În următorii ani, el a publicat o serie de texte polemice, în special "Discuții în limba cehă". În 1820 a publicat "Slovesnost" ("Poetica"), care este primul manual ceh de teorie literară
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
Jungmann. Imaginea sa a fost reprezentată pe bancnota de 5 coroane cehoslovace care a fost tipărită în 1938, dar nu a mai apucat să fie pusă în circulație. În timpul ocupației germane a Cehoslovaciei, bancnotele tipărite în 1938 au circulat în perioada 1939-1940 în Protectoratul Boemiei și Moraviei, teritoriu autonom al Germaniei Naziste, având aplicate pe față cu inscripțiile „Protektorat Böhmen und Mähren” și „Protektorát Čechy a Morava”
Josef Jungmann () [Corola-website/Science/335999_a_337328]
-
Iugoslavia. Președinția Iugoslaviei a declarat stare de urgență în Priștina și Kosovska Mitrovica, ceea ce a condus la revolte. Revolta a fost înăbușită de o intervenție în forță a poliției, care a provocat numeroase victime, și a fost urmată de o perioadă de represiune politică. Universitatea din Priștina a fost punctul de plecare al protestelor studențești din Kosovo din 1981. Izolarea culturală a provinciei Kosovo în cadrul Iugoslaviei și sărăcia endemică a făcut ca provincia să aibă cel mai mare nivel de studenți
Protestele din Kosovo din 1981 () [Corola-website/Science/335994_a_337323]
-
și "Regimentul 21 Artilerie". Divizia a făcut parte din organica Corpului I Armată. La intrarea în război, Divizia 11 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Ioan Muică. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 11 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 1 Infanterie și Divizia 2 Infanterie. Corpul I Armată
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
luptă a Corpului I Armată, alături de Divizia 2 Infanterie și Divizia 4 Infanterie. Corpul I Armată era comandat de generalul de brigadă Nicolae Petala, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:><br> Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 11 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 11 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336012_a_337341]
-
(; , ; 10 ianuarie 1913 - 18 noiembrie 1991) a fost un om politic slovac, ce a îndeplinit funcțiile de secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia (1969-1987) și de președinte al Cehoslovaciei (1975-1989). Perioada sa de conducere este cunoscută ca perioada de așa-zisă „Normalizare”, ce a urmat după Primăvara de la Praga. s-a născut ca fiu al unui muncitor șomer din localitatea Pozsonyhidegkút, comitatul Pojon, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria (localitatea face parte acum din
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
(; , ; 10 ianuarie 1913 - 18 noiembrie 1991) a fost un om politic slovac, ce a îndeplinit funcțiile de secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia (1969-1987) și de președinte al Cehoslovaciei (1975-1989). Perioada sa de conducere este cunoscută ca perioada de așa-zisă „Normalizare”, ce a urmat după Primăvara de la Praga. s-a născut ca fiu al unui muncitor șomer din localitatea Pozsonyhidegkút, comitatul Pojon, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria (localitatea face parte acum din Bratislava (Slovacia), sub numele de Dúbravka). El
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
arestat periodic de guvernul slovac al lui Jozef Tiso pentru activități comuniste și a fost unul dintre conducătorii Revoltei Naționale Slovace din 1944 împotriva Germaniei Naziste și a lui Tiso. Husák a fost membru al Prezidiului Consiliului Național Slovac în perioada 1-5 septembrie 1944. După război, el a început o carieră de funcționar al guvernului din Slovacia și de activist politic de rang înalt în Cehoslovacia. În perioada 1946-1950 el a acționat ca un cvasi-prim-ministru al Slovaciei și, ca atare, a
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
a lui Tiso. Husák a fost membru al Prezidiului Consiliului Național Slovac în perioada 1-5 septembrie 1944. După război, el a început o carieră de funcționar al guvernului din Slovacia și de activist politic de rang înalt în Cehoslovacia. În perioada 1946-1950 el a acționat ca un cvasi-prim-ministru al Slovaciei și, ca atare, a contribuit puternic la lichidarea Partidului Democrat din Slovacia. Acel partid obținuse 62% din voturi la alegerile din Slovacia din 1946, întârziind astfel timp de doi ani preluarea
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
i-a succedat lui Dubček ca prim-secretar (titlu schimbat în cel de secretar general în 1971) al Partidului Comunist din Cehoslovacia în aprilie 1969. El a anulat reformele lui Dubček și a epurat partidul de membrii său liberali în perioada 1969-1971. În 1975, Husák a fost ales președinte al Cehoslovaciei. În timpul celor două decenii de conducere ale lui Husák, Cehoslovacia a devenit unul dintre cei mai loiali aliați ai Moscovei. În primii ani de după invazie, Husák a reușit să liniștească
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
Husák a devenit o marionetă tot mai lipsită de puteri pe plan politic. Lui Gustáv Husák i s-a acordat titlul de Erou al Uniunii Sovietice la 9 ianuarie 1983. Partidul Comunist din Cehoslovacia/ KSČ (interzis în 1938, dizolvat în perioada 1939-1945) Partidul Comunist din Slovacia/KSS (ilegal în perioada 1939-1944/1945) Consiliul Național Slovac ("Slovenská národná rada") (un guvern al Rezistenței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar din 1968 parlament al Slovaciei) Consiliul Comisarilor ("Zbor povereníkov") (un cvasi-guvern
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
puteri pe plan politic. Lui Gustáv Husák i s-a acordat titlul de Erou al Uniunii Sovietice la 9 ianuarie 1983. Partidul Comunist din Cehoslovacia/ KSČ (interzis în 1938, dizolvat în perioada 1939-1945) Partidul Comunist din Slovacia/KSS (ilegal în perioada 1939-1944/1945) Consiliul Național Slovac ("Slovenská národná rada") (un guvern al Rezistenței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar din 1968 parlament al Slovaciei) Consiliul Comisarilor ("Zbor povereníkov") (un cvasi-guvern responsabil pentru Slovacia) Parlamentul Cehoslovaciei (numit Adunarea Națională și
Gustáv Husák () [Corola-website/Science/336007_a_337336]
-
care a devenit centrul orașului. Astfel, "Dubrovnik" a devenit denumirea croată pentru orașul unificat. Există teorii recente bazate pe săpături arheologice cum că orașul ar data de mult mai demult, cel puțin din secolul al V-lea, dacă nu din perioada Greciei Antice (cum afirmă Antun Ničetić, în cartea sa "Povijest dubrovačke luke"). Elementul-cheie al teoriei este faptul că navele din acea vreme călătoreau câte 45-50 de mile marine pe zi, și aveau nevoie de un țărm cu plajă pe care
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
Antun Ničetić, în cartea sa "Povijest dubrovačke luke"). Elementul-cheie al teoriei este faptul că navele din acea vreme călătoreau câte 45-50 de mile marine pe zi, și aveau nevoie de un țărm cu plajă pe care să tragă vasele pe perioada de odihnă de noapte. O combinațîe ideală ar fi un astfel de loc cu un izvor de apă dulce în apropiere. Dubrovnik le avea pe ambele, fiind la jumătatea distanței dintre coloniile grecești de la Budva și Korčula, aflate la 95
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
au asediat orașul, însoțite de muntenegrenii dotați și echipați la standardele armatei rusești, deși ofițerii și generalii de armată muntenegreni îi urau pe ragusani, pe care îi acuzau de trădare în timpul domniei lui . Împrejurimile, pline cu vile, rezultat al îndelungatei perioade de prosperitate, au fost jefuite, pagubele ridicându-se la o jumătate de milion de lire. Orașul era în mare dificultate; mareșalul Molitor se afla la câteva zile de marș de Ragusa și a lansat un apel la adresa dalmaților să izgonească
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
de republicanism, un memento al statalității care trebuia extirpat în cursul procesului de integrare a Ragusei în noul cadru Habsburgic. Un document din arhivele ragusane, "Specul Maioris Consilii Rectores", listează toate persoanele care au fost implicate în guvernarea Republicii în perioada septembrie 1440 - ianuarie 1808. Au fost 4397 de rectori aleși; 2764 (63%) au fost din „vechile familii patriciene”: Gozze, Bona, Caboga, Cerva, Ghetaldi, Giorgi, Gradi, Pozza, Saraca, Sorgo, și Zamanya. O mare problemă a familiilor ragusane era aceea că, din cauza
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
moderne croată, bosniacă, muntenegreană și sârbă. Din națiunile sud-slave moderne, ragusanii sunt cel mai mult asimilați croaților. Discuțiile pe tema etniei ragusanilor sunt însă mai ales bazate pe concepte revizuite care s-au dezvoltat după dispariția Republicii; în particular, pe perioada care a urmat Revoluției Franceze. Anterior acesteia, statele nu erau în general bazate pe concepte unificatoare actuale cum ar fi națiunea, limba sau etnia, loialitatea fiind îndreptată mai ales spre familie, oraș și biserică. Marele cartograf Muhammad al-Idrisi considera în
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]
-
păgâne. În timpul Reformei Protestante învățăturile luterane din nordul Germaniei și din Scandinavia au schimbat complet peisajul religios din țară și doar zona Latgale a rămas catolică în cele din urmă, datorită influenței polono-lituaniene. Din cauza politicii ateiste de stat din timpul perioadei sovietice și a tendinței europene generale de secularizare un procent tot mai mare de letoni pretinde că nu practică nici o religie. Biserica Evanghelică Luterană din Letonia are 708.773 membri. Biserica Romano-Catolică are 430.000 de membri în Letonia. Din
Religia în Letonia () [Corola-website/Science/336020_a_337349]
-
și "Regimentul 23 Artilerie". Divizia a făcut parte din organica Corpului III Armată. La intrarea în război, Divizia 13 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Alexandru Socec. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 27 august 1916 - 11 noiembrie 1918. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Divizia 13 Infanterie a făcut parte din compunerea de luptă a Armatei 1, alături de Corpul I Armată și Divizia 12 Infanterie. Armata 1 era comandată
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]
-
luptă a Corpului III Armată, alături de Divizia 5 Infanterie și Divizia 14 Infanterie. Corpul III Armată era comandat de generalul de brigadă Constantin Iancovescu, eșalonul ierarhic superior fiind Armata 1.<br>Ordinea de bătaie a diviziei era următoarea:><br> Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 13 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 13 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336019_a_337348]