701,565 matches
-
Václave” (Sf. Venceslau) sau „Corala Sfântului Venceslau” este unul dintre cele mai vechi cântece cehe cunoscute în istorie. Originea sa datează din secolul al XII-lea și el este încă unul din cele mai populare cântece religioase. În 1918, în perioada formării statului cehoslovac, acest cântec a fost propus ca una dintre alegerile posibile pentru imnul național. Sărbătoarea sa este celebrată pe 28 septembrie, în timp ce mutarea moaștelor sale, care a avut loc în 938, este comemorată în data de 4 martie
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
trezi și sub comanda Sfântul Venceslau vor sări în apărarea poporului ceh atunci când acesta se va confrunta cu un pericol grav. Există o legendă în mare parte asemănătoare la Praga, care spune că, atunci când patria este în pericol sau în perioadele sale cele mai întunecate și aproape de ruină, statuia ecvestră a regelui Venceslau din Piața Venceslau va reveni la viață, ridicând armata adormită de pe muntele Blaník și la trecerea pe Podul Carol calul său se va poticni și va trece peste
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
nume Mark și al unor spioni pentru a-l detrona pe rege. Imaginea sa a fost reprezentată pe bancnota de 5000 de coroane emisă la 24 februarie 1944 de Banca Națională pentru Boemia și Moravia și care a circulat în perioada 1944-1945 în Protectoratul Boemiei și Moraviei, teritoriu autonom al Germaniei Naziste.
Venceslau I, Duce al Boemiei () [Corola-website/Science/336000_a_337329]
-
(; 14 iunie 1798, Hodslavice - 26 mai 1876, Praga) a fost un istoric și om politic ceh, persoana cea mai influentă a Renașterii Naționale Cehe, considerat „Părinte al Națiunii”. Imaginea lui a fost reprezentată în perioada 1934-1938 pe bancnota de 1.000 de coroane cehoslovace și este reprezentată, începând din 1993, pe bancnota de 1.000 de coroane cehe. s-a născut în satul Hodslavice din nord-estul Moraviei, care face parte acum din regiunea Moravia-Silezia a
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
s-a născut în satul Hodslavice din nord-estul Moraviei, care face parte acum din regiunea Moravia-Silezia a Republicii Cehe. Strămoșii săi au fost membri ai comunității Fraților Moravi și și-au păstrat în mod clandestin credința protestantă în cursul îndelungatei perioade de persecuție religioasă, aderând în cele din urmă la Mărturisirea de la Augsburg pe care au considerat-o ca apropiată de credința lor inițială. Tatăl lui Palacký a fost învățător și un om cult. Fiul său a fost trimis în 1812
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
din 1860 (vezi Diploma din octombrie) și 1861 (vezi Patenta din Februarie), cu toate acestea, el a devenit membru pe viață al Camerei Domnilor din Imperiul Austriac. Opiniile sale au fost însă puțin sprijinite în cadrul adunării și, cu excepția unei scurte perioade de după decretul din august 1871, prin care împăratul a creat speranțe că va acorda Boemiei dreptul la autoguvernare, el a încetat să mai participe la ședințele camerei superioare a Consiliului Imperial începând din 1861. În Dieta Boemiei ("zemský sněm") el
František Palacký () [Corola-website/Science/336015_a_337344]
-
autoritare - ce a fost orientată către restabilirea „sănătății” morale în viața publică. Deși până la moartea sa în 1935, Piłsudski a jucat un rol predominant în guvernarea Poloniei, funcțiile pe care le-a deținut - în afară de două mandate de prim-ministru în perioadele 1926-1928 și 1930 - au fost limitate în cea mai mare parte la cele de ministru al apărării și de inspector general al forțelor armate. Adoptarea unei noi constituții poloneze în aprilie 1935 (Constituția din aprilie), elaborate de susținătorii lui Piłsudski
Lovitura de stat din mai 1926 () [Corola-website/Science/336035_a_337364]
-
Azem Bejta (1889-1924), cunoscut sub numele de , a fost un rebel naționalist albanez care a luptat pentru unirea provinciei Kosovo cu Albania. Azem Bejta s-a născut în satul Galica (Kalica în perioada medievală), aflat la periferia orașului Skenderaj din Vilayetul Kosovo, Imperiul Otoman. Familia lui provine din Gagince, de unde au fost expulzată de către armata sârbă. El a fost fiul lui Bejta Galica, un patriot care a murit luptând împotriva Imperiului Otoman și
Azem Galica () [Corola-website/Science/336022_a_337351]
-
temporar acolo ca soldat. El și-a început educația la școala în limba germană din Horšovský Týn, districtul Plzeň, a făcut cunoștință pentru prima oară cu limba cehă și în curând a devenit el însuși vorbitor fluent de cehă în perioada studiilor la gimnaziul din Německý Brod, iar apoi a studiat un timp la colegiul iezuit din Klatovy. În 1769 a început să studieze filosofia la Universitatea Carolină din Praga. În 1772 a fost admis în rândul iezuiților de la Brno și
Josef Dobrovský () [Corola-website/Science/336013_a_337342]
-
în comandament de tip divizie. Divizia a făcut parte din organica Armatei 3. La intrarea în război, Divizia 17 Infanterie a fost comandată de generalul de brigadă Constantin Teodorescu. Divizia a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, în două perioade: între 14/27 august 1916 - 24 august/6 septembrie 1916 și 1/13 noiembrie 1916 - 20 decembrie 1916/3 ianuarie 1917. Divizia 17 Infanterie nu era prevăzută a se înființa la mobilizare. La declararea mobilizării, la 27 august 1916, Marele
Divizia 17 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336041_a_337370]
-
Marele Cartier General a decis desființarea ei la 24 august/6 septembrie 1916. Divizia a fost reînființată 1/13 noiembrie 1916 - sub comanda colonelului Constantin Neculcea, funcționând până la 20 decembrie 1916/3 ianuarie 1917, când a fost deființată definitiv. În perioada noiembrie-decembrie 1916, divizia a avut următoarea ordine de bătaie: Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 17 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 17 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336041_a_337370]
-
septembrie 1916. Divizia a fost reînființată 1/13 noiembrie 1916 - sub comanda colonelului Constantin Neculcea, funcționând până la 20 decembrie 1916/3 ianuarie 1917, când a fost deființată definitiv. În perioada noiembrie-decembrie 1916, divizia a avut următoarea ordine de bătaie: Pe perioada desfășurării Primului Război Mondial, Divizia 17 Infanterie a avut următorii comandanți:
Divizia 17 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336041_a_337370]
-
caută satisfacție într-o relație impusă în urma unor frustrări. Din experiența sa, agresorii sunt cei care vor să pară extrem de siguri pe ei, iar victimele sunt în general persoanele vulnerabile, de exemplu cele care vin din provincie, care trec prin perioade dificile sau au dorinta de a face carieră cu orice preț. Manuela Stănculescu, sociolog: „Din păcate, hărțuirea sexuală nu e văzută ca o problemă. Ar fi foarte normal ca și copiii să învețe din școală că e o problemă și
Hărțuire sexuală () [Corola-website/Science/336039_a_337368]
-
-lea, Moscheea Albastră constituind un exemplu remarcabil al acestui model. Doar în Iranul oriental, în provincia Khorasan, au fost descoperite bucăți de gresie alb-albastră similară celei de la Moscheea Albastră, unde au fost folosite la decorarea Moscheii Goharshad din Mashhad în timpul perioadei timuride. Intrarea în moschee se face printr-un portal decorat cu mozaicurii și caligrafii coranice de tip "kufic" și "tuluth". De asemenea, domul locașului se ridică la o înălțime de 20 de metri deasupra pământului. Planul edificiului în formă de
Moscheea Albastră din Tabriz () [Corola-website/Science/336017_a_337346]
-
iar încă 734 au fost închiși. În următorii șase ani, Pašić a trăit împreună cu rudele sale în Bulgaria, fiind susținut financiar de guvernul bulgar. El a trăit la Sofia, unde a lucrat ca antreprenor în construcții și pentru o scurtă perioadă în Ministerul de Interne. El a încercat să se implice în politica Bulgariei. Potrivit surselor bulgare, el vorbea bulgară aproape fluent, dar o amestecă cu multe cuvinte și expresii sârbești, si se pretinde că i-ar fi întrebat pe prietenii
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
ales președinte al Adunării Naționale, o sarcină pe care o va îndeplini (deși "de jure", nu "de facto") până la 9 ianuarie 1892. De asemenea, a îndeplinit funcția de primar al Belgradului din 11 ianuarie 1890 până în 26 ianuarie 1891. În perioada cât a condus Adunarea Națională a fost votat cel mai mare număr de legi din istoria parlamentarismului sârb. În calitate de primar al Belgradului a fost responsabil cu pavarea străzilor noroioase ale orașului. El a fost reales de două ori ca președinte
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
votat cel mai mare număr de legi din istoria parlamentarismului sârb. În calitate de primar al Belgradului a fost responsabil cu pavarea străzilor noroioase ale orașului. El a fost reales de două ori ca președinte al Adunării Naționale, îndeplinind această funcție în perioadele 13 iunie 1893-aprilie 1895 (deși din septembrie 1893 doar cu numele; adjunctul său Dimitrije Katić i-a ținut locul) și 12 iulie 1897-29 iunie 1898, și încă o dată ca primar al Belgradului pentru perioada 22 ianuarie - 25 noiembrie 1897. După ce
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
Adunării Naționale, îndeplinind această funcție în perioadele 13 iunie 1893-aprilie 1895 (deși din septembrie 1893 doar cu numele; adjunctul său Dimitrije Katić i-a ținut locul) și 12 iulie 1897-29 iunie 1898, și încă o dată ca primar al Belgradului pentru perioada 22 ianuarie - 25 noiembrie 1897. După ce nu a acceptat cu înțelepciune să ia conducerea guvernului, imediat după întoarcerea să din exil, Nikola Pašić a devenit prim-ministru pentru prima dată în 23 februarie 1891. Cu toate acestea, ex-regele Milan a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
primit aprobarea unor membri ai Partidului Radical pentru a participa în guvern, Pašić a refuzat. În scopul de a-l exclude de pe scena politică din Șerbia, Alexandru l-a trimis pe Pašić ca ministru extraordinar la Sankt Petersburg, Rusia, în perioada 1893-1894. În 1896 regele a reușit să-l forțeze pe Pašić să renunțe la planurile sale pentru aplicarea unor reforme constituționale. Cu toate acestea, încă din 1897, ambii regii, Milan și Alexandru, au condus aproape împreună; ambii îl detestau pe
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
condamnat la cinci ani de închisoare, dar a fost eliberat imediat. Acest lucru a provocat un conflict ulterior în cadrul Partidului Radical deoarece membrii mai tineri l-au considerat pe Pašić un laș și trădător și au părăsit partidul. În restul perioadei de domnie a regelui Alexandru, Pašić s-a retras din politică. Deși tânărul monarh l-a detestat pe Pašić, l-a chemat de mai multe ori pentru consultări, dar omul politic s-a abținut să-i dea sfaturi și a
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
și primul ministru l-a reprezentat refuzul lui Pašić de a crește refuzul de a crește alocația regală. Nikola Pašić a devenit ministru de externe la 8 februarie 1904 în cabinetul lui Sava Grujić și a condus un guvern în perioada 10 decembrie 1904 - 28 mai 1905, continuând să fie și ministru de externe. În următorii 10 ani, sub conducerea lui Pašić și a Partidului Radical (mai ales a lui Lazăr Paču, ministrul de finanțe), Șerbia a devenit un stat atât
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
să fie și ministru de externe. În următorii 10 ani, sub conducerea lui Pašić și a Partidului Radical (mai ales a lui Lazăr Paču, ministrul de finanțe), Șerbia a devenit un stat atât de prosper încât mulți istorici numesc această perioadă "epoca de aur modernă a Șerbiei". Țară s-a transformat într-o democrație europeană cu o creștere economică și financiară, politice, iar influența sa politică a sporit, de asemenea, ceea ce a cauzat probleme constante cu cel mai mare vecin al
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
exportului sârbesc care se desfășura, în principal, prin Austria (deoarece Șerbia nu avea ieșire la mare) nu a adus rezultate, Austro-Ungaria a inițiat un război vamal în 1906. Pašić a format un alt guvern, pe care l-a condus în perioada 30 aprilie 1906 - 20 iulie 1908. Presat de guvernul austriac care cerea Șerbiei să cumpere aproape orice produs de la companiile austriece, de la sare la tunuri, el a răspuns guvernului austriac că el personal ar face asta, dar că adunarea se
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
cu Marea Britanie, a cumpărat tunuri din Franța etc. În mijlocul războiului vamal, Austro-Ungaria a anexat oficial Bosnia și Herțegovina în 1908, ceea ce a provocat proteste în masă în Șerbia și instabilitate politică, dar Pašić a reușit să calmeze situația. În această perioadă, aliatul major al lui Pašić, Rusia Imperiala, nu i-a fost de prea mare ajutor deoarece fusese învins de Japonia în Războiul Ruso-Japonez și trecea printr-o serie de revoluții. Pašić a format alte două guverne (24 octombrie 1909 - 4
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
început. Înfrângerea Șerbiei a fost considerată iminentă, cel puțin de analiștii politici externi, dat fiind puterea militară a Austro-Ungariei. Șerbia se pregătise însă bine din punct de vedere militar, cu toate acestea, și după o serie de lupte desfășurate în perioada 1914-1915 (Bătălia de la Țer, Bătălia de la Kolubara), ocuparea și eliberarea Belgradului, si o contra-ofensiva sârbă soldata cu ocuparea unor teritorii austriece (în Srem și în estul Bosniei), Armata Austriacă s-a retras. Situația s-a schimbat la 5 iulie 1914
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]