3,716 matches
-
ne reamintească de Franța literară pe care o știm, de limba pe care o învățam, de eleganța pe care o mai vrem de la gesturile publice; să ne confirme că ceea ce știm noi rămîne în picioare, chiar dacă picioarele respective au mai îmbătrînit un pic. Houellebecq vine (dacă vine!) să ne reamintească altceva: că trouble-fête e o expresie franceză; că antieroul este, în Franța, adevăratul erou; că excesul face parte din spiritul francez modern. Deși Ambasada Franței organizează două seri dedicate „științelor umane
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
Căprioara? Habar n-am. Am reținut doar că avea nevoie de-un foc. Consolarea „fiului” de către „părinte”: „Mai bea, tată!”. În rest, peisaje minunate de-a lungul călătoriei, glume și dialoguri plăcute, un președinte al USR care a uitat să îmbătrânească și ne-a abătut (pe cei care ne-am întors la București) pe la Rășinari, pe la locurile de baștină ale lui Goga și Cioran. Pe scurt: un eveniment cultural memorabil, unde s-au întâlnit și ideile, și oamenii.
Colocviul romanului românesc by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4642_a_5967]
-
nici de acolo nu puteam să mișc lucrurile și am spus: domn'e, eu cred că, dacă aș fi primar, aș putea să mișc și să fac într-adevăr ceea ce cred. Și așa am ajuns primar. Dar nu vreau să îmbătrânesc ca Iliescu din politică", a declarat, duminică, Radu Mazăre. Recunoscând că are peste un milion de euro incluzând proprietăți și acțiuni, iar ANI verifică dacă nu cumva are vreo casă în Brazilia, edilul Constanței a recunoscut că nu-și dorește
Radu Mazăre: Băsescu e distructiv () [Corola-journal/Journalistic/45460_a_46785]
-
Frunzăverde, și să spună: de ce vă duceți voi cu PSD, să împărțim guvernarea, afacerile și stăm împreună... Există acest curent periculos, susținut de cei care nu mai au capacitatea să adune voturi. Aceștia fug la masa verde, jucătorii care au îmbătrânit și nu-i mai țin mușchii pe teren se duc și fac blaturi în spate. MRU nu poate evita PDL pentru a-l bagă în această construcție politică. În toamna sau când vor fi alegerile... pot fi în toamna sau
Lui Ungureanu a început să-i placă imaginea de intelectual erudit. Află cine declară aceasta () [Corola-journal/Journalistic/45502_a_46827]
-
care cântărețul dă dovadă este de-a dreptul molipsitor, iar zâmbetul său nu poate fi descris decât ca o ”boală rară, incurabilă”. ”Nea Benny, cum îi spun toți cei care îl iubesc și îi stau în preajmă, nu știe să îmbătrânească. Benone Sinulescu suferă de o boală rară, frumoasă și incurabilă: zâmbetul permanent. Dacă stau și mă gândesc bine, nu-mi amintesc să-l fi văzut vreodată nervos, trist sau căzut pe gânduri”, a scris Măruță. În plus, vedeta de la Pro
Măruță: ”Benone Sinulescu suferă de o boală rară” () [Corola-journal/Journalistic/45542_a_46867]
-
împotriva militarismului. Traducerea lui Petru Creția pare atât de vie, încât aș putea s-o compar cu un arc încordat (de experiență, talent) care „nu se lasă”. Iată descrierea unui moment de glorie, poate ultimul, al unei femei pe cale să îmbătrânească: „Și acum Clarissa își escorta primministrul spre ieșire, dezinvoltă, scânteietoare, cu distincția părului ei cărunt. Părea că lunecă pe valuri... să fie; să existe; să însumeze totul într-o clipă a trecerii [...] Totuși, ușor, vârsta o atinsese cu aripa ei
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
Chintelnic. Simt nevoia să îl văd. Îl redescopăr într-o fotografie alb-negru așa cum l-am întîlnit prima dată: sobru și măreț. Mă întîlnesc cu noul preot paroh. Îl întreb: Ce mai face părul din grădina casei parohiale? Îmi spune sec: îmbătrînește. Nu e singurul, îi spun, nici eu nu mai sînt tînăr.“ (p. 307) În aceste locuri Pîntea e el însuși, avînd finețea pe care nu o găsești în pasajele în care vrea să facă filosofie în marginea parabolelor biblice. Acolo
Părul din parohie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4367_a_5692]
-
care ascunde, totuși, cu discreție și eleganța pomenită mai sus, toate melancoliile dureroase pricinuite de trecerea timpului. Și peste cel care scrie, dar mai ales peste cei evocați: toți marii scriitori portretizați - cu admirație, cu amuzament, cu amenitate și simpatie - îmbătrânesc și au un sfârșit, toate ambițiile, toate accidentele literare, toate scăpărările de neuitat ale acestor temperamente de excepție se sting în același final, al bătrâneții, bolii și morții. Dar efectele sunt dozate și discrete, umorul și melancolia se contrabalansează în
Pagini trăite de istorie literară by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/4391_a_5716]
-
inutil să te mai minți în privința declinului trupesc. E drept, pe dinafară poți păstra o vreme aparențele, vopsindu-ți părul sau recurgînd la puzderia de tehnici menite a-ți acoperi degradarea, dar pe dinăuntru nu te mai poți păcăli: ai îmbătrînit și situația nu mai poate fi întoarsă. Și cum bătrînețea este o mizerie fiziologică care se prelungește într-o umilință morală, nu-ți mai rămîne decît s-o privești de-a dreptul în încercarea de a-i accepta supliciul. Jean
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
trezești la un nou prag de conștiință, căpătînd certitudinea ieșirii treptate din scenă. Căci te retragi dintr-o lume pe care te obișnuiseși s-o privești ca turnată în cadre eterne, dar care acum se dovedește efemeră. De aceea, cine îmbătrînește se smerește, cel puțin aceasta e reacția previzibilă în cazul majorității oamenilor. Dar Jean Améry iese din tiparul resemnării și se revoltă, întregul eseu descinzînd dintr-o dispoziție rebelă: un intelectual refuză să admită că bătrînețea poate avea părți bune
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
o eschivă retorică, o formă lașă de atenuare a suferințelor pe care le provoacă. Așadar, problema nu este că omul crapă, ci că, înainte de a crăpa, trece prin calvarul mizeriilor senile. De aici și prima constatare cu putere de verdict: îmbătrînind, trupul nostru este tot mai mult masă și tot mai puțin energie. Cartezian vorbind, un om bătrîn este apoteoza lui res extensa în dauna lui res cogitans. Cine intră în categoria lui „vetero” crește în carne și scade în suflet
La force des choses by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5766_a_7091]
-
o mare avere de la tatăl meu, în locul acestui apartament de două camere spațios cât două borcănele de iaurt alăturate, n-ar fi trebuit să le îndur tinerețea radioasă și revoltătoare pentru un bărbat de cincizeci de ani, bețiv și care îmbătrânește și curând va muri. Liceul la care predau este situat într-un cartier burghez al capitalei. Părinților puțin le pasă de performanțele vlăstarelor lor. E de ajuns să recurgă la relațiile lor, pentru ca, la sfârșitul anului, directorul să primească un
RÉGIS JAUFFRET - Microficțiuni by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/5863_a_7188]
-
-n scenă, Să-și dea cîte-o părere; s-arate dăruirea, Respectuos, încîntat să fie de folos, Corect, cu mult tact și meticulos; Plin de principii nobile, dar cam obtuz în ton; Din cînd în cînd chiar caraghios — Aproape, uneori, Bufon. Îmbătrînesc... îmbătrînesc... Manșetele nădragilor va trebui să-mi răsucesc. Voi îndrăzni să mușc din piersică? Să-mi fac în păr cărare? Voi purta nădragi albi de flanea, voi hoinări pe țărm la mare. Am auzit sirenele cîntîndu-și una alteia în depărtare
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
scenă, Să-și dea cîte-o părere; s-arate dăruirea, Respectuos, încîntat să fie de folos, Corect, cu mult tact și meticulos; Plin de principii nobile, dar cam obtuz în ton; Din cînd în cînd chiar caraghios — Aproape, uneori, Bufon. Îmbătrînesc... îmbătrînesc... Manșetele nădragilor va trebui să-mi răsucesc. Voi îndrăzni să mușc din piersică? Să-mi fac în păr cărare? Voi purta nădragi albi de flanea, voi hoinări pe țărm la mare. Am auzit sirenele cîntîndu-și una alteia în depărtare. Nu
Cîntecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/5864_a_7189]
-
nou decizia, în lumina paraliziei politice a Bulgariei și a viitoarelor alegeri din Germania. În plus, există teama că persoane care apațin unor state non-UE vor avea acces în țări din spațiul Schengen. La mijloc există o altă problemă- populația îmbătrânită din statele Vestul și Nordul Europei. Pentru a nu intra în declin, au nevoie de imigranți care să mențină stabile forța de muncă și sistemul de pensii. Douăzeci și două de state membre ale UE plus Elveția, Norvegia, Liechtenstein și
Harta Schengen. Ce țări au refuzat să intre în acest spațiu by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/56629_a_57954]
-
atașant catalog, închinat americanului Calder, această mărturie sezisantă. Criticul devotat culegea acolo, pentru Calder, sculptorul inefabil, elixirul unei hître înțelepciuni, bătrînă și mereu proaspătă, izvorîtă de pe meleagurile noastre. „Cum o spunea adesea prietenul său Brâncuși: Pentru ca o artă să nu îmbătrânească, trebuie să imite animalele. Ce fac ele? Se joacă.” Însă jocul însuși, insinuat în obiectele croite de artist, poate să însumeze interacțiuni care tind către un echilibru fluctuant. Fără să vrei, la o atare răscruce de înțelesuri, memoria ivește o
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
contrară trăda un licăr ager al privirii, ridicând bastonul ca pentru a mi-l arăta, a zis: - Dumneata nu crezi că doctorii sunt nebuni? Când eram tânăr, mă sfătuiau să nu prea folosesc piciorul al treilea, iar acum, de când am îmbătrânit, îmi spun să mă sprijin în el. Și, fără să aștepte răspuns la întrebare, s-a întors și a pornit agale către casă. Trecând printr-altă portiță, în grădina florilor și a stupilor, ne-a întâmpinat un dulău de câine
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
buna tradiție neerlandeză. Jucătorii sunt îmbrăcați în haine care nu par nici de lucru nici de sărbătoare, la fel de atemporale ca și pipele atârnate pe perete. Spunea Cézanne spre sfârșitul vieții: „îmi place mai mult ca orice aspectul oamenilor care au îmbătrânit fără să rupă legătura cu tradiția”. În condițiile în care Paul Cézanne nu și-a datat lucrările, s-a crezut, până recent, că tabloul de dimensiuni mai mari, din colecția Fundației Barnes a precedat pe cel dincolecția Metropolitan-ului și
Cézanne, Miró și pictura de gen neerlandeză by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5582_a_6907]
-
s-a referit la mesianismul care l-ar apropia pe Goga de profeții Vechiului Testament, că țara cu pricina nu e Purgatoriul dantesc, ci Sionul biblic, acela „unde șezum și plânsem”. Dacă există cu adevărat o „jale de popor străvechi, îmbătrânit în experiența crudă a vieții, ajuns la bocetul ritual”, conform memorabilei definiții călinesciene, ea nu trebuie nicidecum interpretată ca o „desfacere de conținutul politic”, care e totuși evident, ci ca o autohtonizare a motivelor și tonalităților biblice. Țara din Poezii
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
ce stă-n țăndări la o parte,/ Unul vine repede din moarte,/ Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea.// N-are nici un rost să-ți mai sporești/ Casa, acareturile, banii./ Nu cu săptămânile, cu anii,/ De pe-o zi pe alta-mbătrânești.” (Cupa). Temă pe care o vor relua și Minulescu în registrul minor, și Arghezi în cel grav. Fără să aibă, însă, această simplitate deconcertantă a constatării, aproape de elegie latină de pe la începuturile literaturii. Nimic grav, doar o fatalitate a cărei mărturisire
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
fruntea: „E ceva aici!” Eu ar fi trebuit să spun, la aceeași vârstă: „Nu-i nimeni acasă? Cam sună a gol!” Curtius risipește multe pagini ca să scrie despre taină la Balzac. Problema e că tocmai ce ține de taină a îmbătrânit la el. Balzac: „Totul se înlănțuie în lumea reală. Fiecare mișcare corespunde aici unei cauze, fiecare cauză este legată de întreg; urmează deci că întregul e prezent în cea mai neînsemnată mișcare.” Iar Curtius spune că viziunea lui Balzac „constă
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4509_a_5834]
-
2012. Produs de: Brandywine Productions. Distribuit în România de: Odeon Cineplex. Ridley Scott este regizorul câtorva filme- cult în ceea ce privește SF-ul și nu numai, Alien în 1979 și Blade Runner în 1982, acesta din urmă rămas de neegalat, refuzând să „îmbătrânească” chiar și în noua eră 3D. Inevitabil, reluarea temei după ce aceasta a devenit una dintre cele mai reputate francize - James Cameron (1986), David Fincher (1992), Jean-Pierre Jeunet (1997) -, devine implicit și un comentariu al episoadelor anterioare, dar mai ales al
Prometeu și jocul cu focul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4533_a_5858]
-
ghintuite”24, „ora cinci se udau străzile/ aeru’ se respira pe felii”25, „unii scoteau de din gât din faringe/ cârpe de aer, bureți și hârtii”26, „Să pleci la drum nedormit neaerisit/ pavilion de vânătoare în care stăpâna/ a îmbătrânit de dragul amanților”27, „Prin aer se pornește o ploaie nevăzută/ cu bile/ doborând popicele/ călătoare/ băutoare/ cântătoare la trompetă”28, „Eter, eter, brancardier !/ gâfâie anaerobii”29. Prin urmare, a raporta limitativ „aerul cu diamante” la „cerul” celor patru Beatles se
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
la București că aici lumea este mai nervoasă și mai nepoliticoasă, se duce la Brașov la domnul Scripcaru", a declarat Chirieac la RTV. De asemenea, în intervenția sa, Bogdan Chirieac a avut o întrebare: Dacă domnul Băsescu, bătrânul Băsescu, chiar dacă îmbătrânit în rele are curajul să meargă în Piața Sfatului în noaptea de Anul Nou, în care piață din România îi pot găsi pe domnii Ponta și Antonescu, să mă duc și eu", a spus Chirieac. Întrebat dacă Traian Băsescu nu
Băsescu, în Piața Sfatului. Chirieac: În ce piață îi pot găsi pe domnii Ponta și Antonescu? by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/33307_a_34632]
-
comerț ilicit și benign cu Occidentul coincide cu destrămarea Iugoslaviei și recrudescența naționalismului într-o formă radicală care afectează până la dizolvare comunitatea țigănească. Transformarea țiganilor în membri de partid este un maxim al comicului bulimic al melodramei, unde personajele nu îmbătrânesc nici sub machiaj. Poldek Socha joacă rolul unui mai puțin educat Schindler în filmul Agnieszkăi Holland, reușind să salveze în timpul ocupației naziste a Lvov-ului câțiva evrei ascunși în sistemul de canalizare al orașului, scenariul filmului fiind inspirat dintr-un fapt
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]