1,610 matches
-
ia în primire pe Caecina Alienus și să-l trimită cât mai repede în Africa, unde avea să-i fie predat lui Vespasianus. Privi în jurul său: orașul, armata lui, cadavrele îngrămădite unul peste altul pe valul de pământ, sângele ce îmbiba pământul... Totul se preschimbă într-o lumină orbitoare. Leșină și se prăbuși de pe cal. Oamenii îl ridicară, organizară în grabă o tabără și îl duseră în cortul Pretoriului. Trecuseră șapte zile de când Antonius se lupta cu moartea. — S-a terminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pentru Julius Civilis. Poți pleca imediat. Ai grijă de tine, generale, zise Titus strângându-i mâna. Păzește-te de Mucianus. Rămași singuri, Antonius și Arrius se uitară unul la altul. — Hai să plecăm de-aici. Antonius se așeză. — Pământul e îmbibat cu sânge. E infect... Ploaia asta nu va fi de-ajuns ca să-l curețe. Hai să ne adunăm oamenii și să plecăm repede. Valens... — Nu, așteaptă! îl întrerupse Arrius. Spionii mei s-au întors ieri-noapte și mi-au spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmă, își făcură apariția atleții care practicau pugilatul cu arme; erau aproape goi și încercau să-și învingă adversarul sfâșiindu-i carnea cu lamele ascuțite fixate pe mănușile de luptă. Mulțimea izbucni în strigăte, din ce în ce mai ațâțată la vederea sângelui care îmbiba nisipul. Chipuri desfigurate, pântece spintecate, urechi și nasuri tăiate dintr-o lovitură... La fiecare rană, la fiecare mutilare publicul era în delir. În scurta pauză ce urmă masacrului, câțiva îngrijitori curățară arena de bucățile de carne împrăștiate pe nisip și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
în toată arena. Se prăbușiră amândoi. Cu sângele amestecându-li-se, se luptau acum corp la corp. Se ridicară, apoi căzură, amețiți, la fel de îndârjiți, dar tot mai epuizați. Se ridicară și se prăbușiră din nou. Se ridicară iar în nisipul îmbibat de sânge. Deodată, mulțimea îl văzu pe Vitellius ivindu-se furios din pulvinar. Le strigă ceva gărzilor, care intrară imediat în arenă, se îndreptară spre cei doi gladiatori și îi despărțiră. Lui Valerius îi luară scutul și îi lăsară doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
un vânt ce părea să vină din tărâmurile tainice ale lumii de dincolo. În fața lui Valerius se ivi trupul Velundei, străpuns de lovituri de pumnal. O văzu așa cum o găsise la rădăcina frasinului sacru, cu chipul nevinovat, palid și tunica îmbibată de sânge. Văzu apoi trupul lui Salix în arenă, și trupurile tuturor gladiatorilor sacrificați de Vitellius, și pe toți cei uciși în războiul civil. „Acum“, își zise furios Valerius. Răsufla greu, din cauza emoției. Își sprijini vârful sabiei de gâtul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la closet în vârful picioarelor. Pantofii mă strângeau de-mi venea rău: pesemne că picioarele îmi erau încă umflate de atâta stat în avion. Am tras fermoarul și mi-am făcut treaba. Pișatul părea îngrozitor de decolorat în comparație cu granulele de naftalină îmbibate în vitamina B din vasul curbat. M-am întors. Am văzut o oglindă. Las-o baltă. Tot n-or să-ți dea voie să joci. Dar mi-au dat. Doamna mi-a privit șocată burdihanul revărsat și curul de vădană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu țigara și paharul în mână și am deschis ușa. Un tip masiv, cu părul vâlvoi, se sprijinea de tocul ușii de parcă ar fi fost sfârșit de oboseală și își freca ochii cu pumnii. Zâmbetul mic și trudit nu era îmbibat de prea multă veselie. Da, era mare, atârna cam cât mine. Costumul lucios, dintr-un material plin, își arăta adevărata culoare la capătul coridorului. — Da? — Domnul Llewellyn? spuse el, ridicându-și capul. Nu se aștepta să dea de mine, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
atât vagabondul cât și mutul erau niște psihopați mie-n sută, care se dedau la violențe subite și nediscriminatorii - mari scule de basculă, pricepuți în a stârni urlete atavice. În timp ce traversa scârțâind grinzile, apropiindu-se de noi, cu părul lui îmbibat de ulei, care îi acoperea umerii ca un șal, cu încheieturile mâinilor care zgâriau podeaua, atât eu cât și Fielding am fost tentați să credem că avem ceva în el care îl împingea mereu înainte, fără putință de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai place așa de mult, spune ea, dar, pe de altă parte, are într-adevăr cantități incredibile de bani. Cât despre mine, mie nu mi s-a mai sculat de vreo cinci săptămâni încoace. Sunt atât de sărăcit, atât de îmbibat cu alcool, încât nici la labă n-aș mai fi în stare să mi-o iau. Până și laba pe care mi-o fac e de râs. Ce viață, eh? Ce glumă de viață. Și trebuie să mai recunosc ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
rămâne tot Spunk. puștiule, te-ai născut a doua oară. S.J. Davis - sună perfect. Întâmplarea a lucrat în favoarea mea. Ieri după-amiază m-am dus la UN Plaza pentru prezentarea scenariului - și doamna Davis a deschis ușa, ținându-și o batistă îmbibată de sânge la nas. A încercat să-și ferească ochii, dar am observat că erau bine învinețiți. Da, o lovitură grea la rădăcina nasului fusese în stare să facă așa ceva, și o făcuse de curând. Am simțit roșeața din obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vrut! - este același dintotdeauna. Departe de fereastră. Oricum, de-afară vine puțină lumină, și aceea posomorâtă. La plecarea de acasă, mergând spre stația autobuzului, apoi așteptându-l, mă lăsam picurat de această moină a dimineții. O negură jilavă, de tifon îmbibat în lichide vaporoase. Moină grea și, în același timp, molcomă, precum negura din grădina de la țară, când parcă descopeream în aburii ceții o lume neștiută până atunci. Am refuzat însă să-mi duc gândul mai departe. După cum refuz și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe treptele fostei berării, un orb, și el bătrân, cu o manta veche, soldățească. Bastonul lui alb, agățat de grilajul ușii, pare un ciudat semn de atenționare, de avertisment sau, de ce nu, de îndemn spre a pătrunde într-un ținut îmbibat de amintiri, de umbre, de clipe zburătăcite și de felurite avânturi prăbușite. Bătrânul orb cântă dintr-o muzicuță de demult, cehească, „Harmonia“, cu două rânduri de bași, masivă, cu sunete grave, profunde. Am avut și eu una asemănătoare, în copilărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Și începu să pocnească din limbă, profesional. Ieșeau niște sunete de parcă desfunda, una după alta, sticle de șampanie. Fascinat, am dat să-l imit și eu, prins de ritmul diabolic al pocniturilor lui. Limba nu mă asculta. Părea de vată, îmbibată de vin. Mă miram că totuși mai puteam s-o mișc, articulând cuvintele. M-am resemnat să urmăresc cum, în hărmălaia din local, talentul lui Matvei se risipea în gol. Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-o pe un culoar. Ezita, că-i târziu, că nu mai puteam ieși. Am intrat totuși într-o clasă. Simțea că o doresc. O dorință amestecată cu furie, cu scârbă, cu stupoare. Și cu frică. Parcă aerul din amfiteatrul acela, îmbibat cu frică, pătrunsese în mine. O frică surdă, absurdă, difuză, fără un chip anume. Simțeam doar cum undeva, în preajmă, învăluitoare, pândea amenințarea. Începuse să-mi fie frică și de Lia. Întărâtat i-am spus: „Vreau să te fut“. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
chiar mă născusem cu el în mine, și mereu mi-a otrăvit zilele cu această frică surdă, anihilantă. Dar nu șoptitorul a fost. Pur și simplu timpul în care am venit pe Lume și în care am trăit a fost îmbibat de frică, de spaime și de mâlul ticăloșiilor de tot felul. Un timp al dosarelor. Din fragedă pruncie am fost crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pietre funerare sculptate cu chipuri de hîrci și de copii fără buze și fără privire, care duhnea a moarte, siluetele a vreo douăzeci de adulți pe care nu mai izbuteam să mi-i amintesc decît ca pe niște costume negre Îmbibate de ploaie și mîna tatei strîngînd-o pe a mea cu prea multă putere, ca și cum astfel ar fi vrut să-și reducă la tăcere lacrimile, În timp ce cuvintele goale ale unui preot cădeau În groapa aceea de marmură În care trei ciocli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ieșind În lumină și să simt pe gît lama cuțitului. O privire s-a fixat Într-a mea și, În timp ce vălul conștiinței Își lua zborul, am recunoscut zîmbetul știrb și supus al lui Fermín Romero de Torres. M-am trezit Îmbibat Într-o sudoare care Îmi opărea pielea. Două mîini mă susțineau ferm de umeri, așezîndu-mă pe o laviță pe care am crezut-o Înconjurată de lumînări, ca Într-o cameră de veghe. Chipul lui Fermín s-a ivit la dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și pulbere... Adică nu praf și pulbere, că aici nu mai există nici urmă de praf. Praful s-a amestecat cu tot ce ați ingurgitat de-a lungul anilor. Priviți, până și peștii, până și ficusul și celelalte plante sunt Îmbibate de alcool...” Noimann Își Încheie halatul și simți cordonul strângându-i cu delicatețe abdomenul; senzația era destul de plăcută, confortabilă. Pielea sa albă nu simțea pericolul unei imixtiuni de-afară. Chiar dacă l-ar fi Înțepat cineva, prin halat s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În aer, Încercând să se materialize Într-o anumită formă. Desigur, nu toate ajungeau la coerență, ci se mulțumeau să persiste sub forma unor frânturi de propoziții și de fraze sau de simple pocnete ce ți se scurgeau pe lângă ureche, Îmbibându-se În pereți, În mobilier sau În tocurile de la uși. Altele Însă căpătau consistență și, din simple figuri de stil, se transformau În personaje În carne și oase. Piciorul acesta, de pildă, putea să fie al lui Cuza? Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi de veghe... Ionel Trandafir Iată, la capătul din miază-noapte e recunoscut Ionel Trandafir. Se găsește și un prosop îmbibat în sânge... Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele?... Este adus și el pe lespede. Tatăl lui Trandafir e alături de fiu... Părul cărunt parcă a devenit și mai alb. Fața i-e palidă. Dar unde mai poți privi? Cu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
privind deplasarea noastră către obiectivul fixat de divizie. Dacă, însă, răspunsul nu este corect, vă întoarceți fără altă acțiune. Atenție la numărarea secundelor. ― Am înțeles, domnule căpitan... Dumitru pășea apăsat alături de comandantul grupei de avangardă. Prin stratul subțire de zăpadă îmbibată cu apă mergeau cu greutate. Când abia mai puteau respira de oboseală, de după un dâmb au apărut cocioabele. La vreo două sute de pași de prima casă s-au adăpostit după un grup de copaci. Dumitru a scos lanterna din buzunar
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o dulceață. Speră că fata l-a crezut. *** Danny îl sună pe Nestor J. Albanese de la un telefon public de pe Allegro, colț cu Sunset. Individul avea o voce groasă și vorbea dezlânat, ca orice om mahmur. Îi relată o poveste îmbibată de alcool a faptelor sale din noaptea de Anul Nou, trebuind s-o repete de trei ori înainte ca Danny să le poată ordona cronologic. Fusese în zona Slauson și Central și trecuse din club de jazz în club de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și s-a îndreptat spre locul în care credea că își lăsase Buickul. Nu era acolo, așa că a luat-o înapoi, beat turtă, gândindu-se că abandonase mașina pe vreuna din străzile laterale. Ploaia l-a udat până la piele. Era îmbibat cu tărie și șampanie, așa că a luat un taxi și s-a dus acasă, apoi s-a trezit - încă afumat - la 8.30. A luat un alt taxi, s-a întors pe South Central, a căutat mai bine de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îl frământă în mâini. — Tapiserie, zise ea. — La oraș sau la comitat? — C-cred că la comitat. Secția San Dimas... Danny se strâmbă. San Dimas avea cea mai dură echipă de detectivi din LASD. În ’46 ofițerul de serviciu, îmbibat cu mai multe substanțe ilegale, îi trăsese o bătaie soră cu moartea unui culegător de fructe. — E comitatul. La cât a fost stabilită cauțiunea? — Fără cauțiune, domnu’ Upshaw. Din cauza ultimei condamnări a lui John... adică pentru încălcarea regulilor eliberării condiționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
magazin de spirtoase în Hermosa Beach, bătându-l cu tocul pistolului pe proprietar, iar acum intenționa să-i plătească cele șase miare pe care i le datora lui Buzz din suma furată. În timp ce Fud scormonea prin punga lui de hârtie îmbibată cu sânge, s-a auzit o bătaie în ușă. Buzz s-a uitat prin vizor și a văzut doi tipi în uniforme albastre. A decis că sângele e mai gros ca apa și a tras patru focuri cu revolverul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]