766 matches
-
Se făcuse deja șase seara, pentru că se oprise pe drum și la supermarket. David o anunțase c-avea de gând să pregătească el cina, dar când Fiona a intrat în bucătărie nu și-a simțit nările asaltate de nici o aromă îmbietoare. De fapt, în încăpere nu se simțea nici urmă de mișcare. Toate cratițele erau curate și stăteau agățate deasupra barului. Poate că David o aștepta fiindcă avea nevoie de unul dintre ingredientele pe care abia le cumpărase? Nedumerită, Fiona a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
cuprinsese febra. Puterea începea să-i revină, inundându-l. Maleabila substanță se întindea într-un tunel din ce în ce mai lung. Virgil Jones privea, simțea o ușurare enormă. Și în final zăriră la capătul cel mai îndepărtat al tunelului un firicel de lumină îmbietoare. — E timpul să mergem, zise Virgil. Vultur-în-Zbor nu răspunse. Toate eforturile sale urmăreau acum să mențină tunelul, să-i conserve existența până se stabiliza definitiv. Așa că Virgil Jones, mereu dispus să colaboreze, se concentră asupra creării unui mijloc de transport
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Irinei de bătrânețe și nevoia ei de companie îl făcuseră să accepte nemurirea atunci când i s-a oferit, iar când societatea pe care o știau începuse să se prăbușească, insula Calf, locul unde timpul stă pe loc, păruse o alternativă îmbietoare. Iar curvele lui madame Iocasta compensau rezistența mieroasă și antipatia sexuală pe care nevolnicia lui le trezeau adeseori în Irina. O întâmpină pe Elfrida cu un sărut, pe Gribb cu un salut milităresc glumeț și pe Vultur-în-Zbor cu o strângere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
siguranță ar face în așa fel încât ar trece neobservat cu toată vigilența mea.” Karina își pregăti un ceai aromat și acrișor de fructe de pădure. Era singurul ceai pe care îl bea cu plăcere. Își răsfăță nările cu aroma îmbietoare, cuibărindu-se în fotoliu. Mâinile reci se încălzeau treptat la atingerea căniței fierbinți. La radio se auzea discret o melodie tristă, veche, de pe vremea adolescenței. Parcă trecuse o veșnicie de atunci. Era aceeași melodie pe care dansase cu băiatul pe
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
înfiorare, Cu flori, copaci, garduri și case. În noaptea teiului în floare, Mă-mpac cu cerul și pământul, Iubesc și mângâi iarba mare, Vorbesc cu stelele și vântul. În noaptea teiului în floare, Tristețea-n taină mă surprinde, Iar băncile îmbietoare, Cu mângâiere m-ar cuprinde. În noaptea teiului în floare Îngenunchez înfiorată, Mă las purtată de splendoare, Prin văl de stele-nveșmântată.
?n noaptea teiului ?n floare by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83277_a_84602]
-
să-l ducem pe copchil să vadă pădurea. După ce oaspeții sosiți de departe au fost cinstiți, În concordanță cu inconfundabila tradiție olărească (tradiție păstrată cu sfințenie), aducânduse o oală mare („frunte” În clasificarea olarilor) cu vin rubiniu, rece, cu mărgeluțe Îmbietoare, care sfârâiau de plăcere, etalându-și buchetul de parfumuri și tărie, porniră spre pădure. Va era cocoțat pe umerii tăticului său. Victor, rămas numai Într-un maiou roșu-roșu ce lăsa la vedere mușchii bine conturați, mergea În față cu dulcea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
fie puși tăiețeii de casă (făcuți cu multă măiestrie de bunica Ileana, așa cum numai ea știa să-i meșterească, galbeni și potriviți de lați și de lungi), apoi să se adauge borșul acru umplut „În casă”, tot conținutul cu miros Îmbietor să fie „dres cu ou”, de parcă ar fi fost defect, bunicu’ Ghiorghi, hazos, o Întreba des pe nevastă sa, „-fa Ilianî, da ci beteșug ari borșu’ di zâci cî-l dregi?!” și, abia după ce s-a tras departe de foc, borșul
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu rachiu moldovenesc de tescovină, „di douî ori tras!” peste Cristofor et Co., ales cu gând de creștină pioasă: Dacă are să se Îmbete, poate trece mai ușor peste ceea ce vine de-acu’! zise bunica șugubeață, În timp ce deasupra celor trei tăvi Îmbietoare, tăria din rachiu se transforma Într-o vioaie flacără albăstruie, semn că În interior se ascunde o comoară, cum glumise bunicu’ Ghiorghi. Nici nu au avut timp să se spele pe mâini cu apă proaspătă și rece, nici să se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ca un sirop făcut În casă! Dintro sticlă Îngrădită Își turnă cam o „sută” de pălincă și pentru el turnă Într-o ceșcuță de porțelan două guri dintr-un lichior, care deși tare i s-a părut aromat, dulce și Îmbietor. Cu o veselie nedisimulată și la modul cel mai natural, Ildiko spuse: Nu știu dacă place beutura asta la tine, dar hai ș-om be. No servus! La mulți ani! Cum te simți? Parcă visez un vis frumos! A privit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un salon de frumusețe, cu ușile și ferestrele Închise. Crawford parcă În apropierea unui magazin de echipament sportiv plin cu biciclete, crosstrainere și dispozitive pentru ridicat greutăți, computere pentru monitorizare cardiacă și Înregistratoare ale respirației, toate dispuse Într-un aranjament Îmbietor, cu tot aspectul său metalic. — Zăngănit și gîndit..., am murmurat. Arată ca o familie de roboți venită În vizită. — Sau ca o cameră de tortură cu interfață prietenoasă, spuse Crawford, coborînd din mașină. Hai s-o luăm la picior, Charles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
îți promit că și izbutesc înainte ca tu să înveți să gândești în limba locului ăstuia ce l-ai ales. Atunci tu ai să-mi dai un răspuns. Vinul de nisip, doamnă? — Vinul de nisip, spuse. Era doar un nume îmbietor, care îi spunea multe și aproape nimic despre un cabernet sauvignon servit la o masă. Îi dăduse întâlnire într-un scuar cu un cinema pe care îl știa tot orașul. Restaurantul era în apropiere. Dar localul în sine părea misterios
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cafea, ulei și câteva conserve de pește. Apucă la întâmplare o cutie cu file de macrou și începu să-i învârtă închizătoarea. Peștele mustea în grăsime și îl scurse pe o farfurie. Erau bucăți mari, fără oase, doar carne albă, îmbietoare. Se întoarse cu momeala în prag și o puse pe trepte, în fața ușii. Nu avea cum să mai dea greș: o văzuse pe mâță de-atâtea ori cum hăpăia pește: căpățâni solzoase de crap de la mesele lui Godun și rasolul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vapoarele de mici dimensiuni, s-a deschis uimitor de silențios pentru aspectul său zgrunțuros. Am pășit Înăuntru, iar Eveline a aprins o lanternă pe care habar n-am unde o ținuse până atunci. În față ni se Înfățișa perspectiva deloc Îmbietoare, ba chiar sinistră, a unei scări ce cobora atât de abrupt, Încât aveai sentimentul că pășești tot timpul În gol. Noroc cu balustrada care te ajuta să-ți menții echilibrul. Când am terminat coborârea, Eveline s-a oprit și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
celor cinci plopi și a vechii fântâni secate (din care fusesem scoși cu frânghia de trei grădinari speriați, doar cu doi ani În urmă) spre un coridor din aripa servitorilor, unde se auzea gunguritul porumbeilor de pe un pervaz de fereastră Îmbietor și unde era agățat, pe peretele scăldat În soare, cel mai Îndepărtat și mai vechi dintre telefoanele casei noastre de la țară, o mașinărie voluminoasă a cărei manivelă trebuia Învârtită viguros pentru a extrage din ea glasul stins al unei operatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
hotel. Nu apărea atunci chiar și două zile la rând în Bulevard... 3tc "3" Traversez. Urc cu inimă fremătândă cele trei trepte ale berăriei. În ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine. Maică-sa
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și mugurii, ce-și îndreptau căpușorul spre soare, parcă o salutau. Pe lângă gard, înfloreau primele flori de primăvară; narcisele, lalelele și stânjineii. Tufa înaltă de liliac înflorit din fața casei, ce se asemăna cu un munte de flori, răspândea un parfum îmbietor. Casa, cu pereții proaspăt văruiți de o culoare sinilie, părea o domnișoară mândră, care era gata de sărbătoare. Brâiele de culoare neagră, ce păreau niște pantofi noi în picioarele acestei domnișoare, o făceau să arate și mai bine.” (Sărbătoarea cea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
stârnind scandaluri uriașe. Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor un dulăpior
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
părea o pălărie, iar poziția nu sugera nimic. " Oricum, reflectă amintindu-și de obiectele ovoidale din atelierul sculptorului, e un progres. Seamănă cu ceva." ― Scuzați-mă că v-am lăsat să așteptați. Melania Lupu, proaspătă, zveltă și elegantă, îi zâmbea îmbietor. Purta o rochie cenușie cu un cordon îngust de lac negru, iar din buzunar îi ieșea o batistă verde. După discuția cu olandezul, Cristescu era tentat s-o privească mai atent și din alt unghi. O femeie capabilă încă să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
plece, am dat dovadă de multă maturitate, mă gândeam eu, și i-am spus că Înțeleg. Dar, În sinea mea, eram dezamăgită. Hunter a promis să aranjeze o altă lună de miere, dar un astfel de substitut nu era deloc Îmbietor. Cum să mai simți acel sentiment de extaz al celor proaspăt căsătoriți la șase luni după ce nunta a avut loc? Prin definiție, te poți simți proaspăt căsătorit doar pentru vreun minut. Lunile de miere au o perioadă mică de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Îndreptat către spatele magazinului, unde era o plăcuță pe care scria „Cameră de toaletă“. Cameră de toaletă a lui Phoebe semăna cu un Încântător dormitor de oaspeți. O canapea mică, Împodobită cu bumbac alb imprimat cu trandafiri galbeni, era așezată Îmbietor la un capăt al Încăperii. Deasupra chiuvetei atârna o oglindă mare, scumpă, cu rama aurită, iar În fața ei era o vază imensă cu trandafiri galbeni. Mormane de migdale acoperite cu glazură de zahăr galben erau Îngrămădite pe farfurioare de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
săi Îi oferise o cabană de schi În Megève pe perioada sărbătorilor, făcusem bagajele Într-o clipită. Megève, cel mai bizar orășel din Alpi, face Aspenul să pară doar un mall din America. Are străzi Întortocheate pavate cu piatră, patiserii Îmbietoare, buticuri Încântătoare și o piață a bisericii imaculată. Călătoria noastră fusese epuizantă - luaserăm un zbor de noapte către Paris și apoi o cursă foarte devreme dimineața spre Geneva, dar a meritat efortul atunci când, În cele din urmă, am ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
chip, ca și cum se distra nemaipomenit de bine. Ne așezăm un pic? zise Marci, părând, dintr-o dată, foarte serioasă. Trebuie să vorbesc cu tine. Ieșirăm din sala principală și merserăm de-a lungul unui coridor lateral. La capătul acestuia se zăreau Îmbietoare două fotolii mici, așa că ne-am dus imediat la ele. —Offf! oftă Marci, prăbușindu-se Într-un fotoliu. Marci așteaptă să mă așez și eu și apoi spuse: Știi, am auzit ceva ce cred că ai vrea să știi. Hunter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
era încă beznă, dar se întinse la loc ca să nu și trezească bărbatul: podeaua scârțâia destul de tare. Surpriza plăcută fusese, la întoarcere, întâlnirea cu prietenul Costache. Era singur, așa că se mutară și ei, cu micul lor geamantan plin de mirosuri îmbietoare, din celălalt capăt al vagonului, în compartimentul lui. Un alt geamantan, mai mare, a trebuit predat la vagonul de bagaje. Doctorul se dusese cu hamalul la cassa pentru bagaje, nu cu un sfert de oră înainte de plecarea trenului, cum se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
jumătăți de sensuri, sperând că diferența va fi completată de consumator. Ajunsă în artă, politica măsluiește ierarhiile și sporește confuzia. Culturile se polenizează reciproc. Arta are voluptatea ocolișurilor. Roiesc mulți în jurul ei, deși arta nu a fost niciodată un cașcaval îmbietor. Cota adevărată a unui scriitor o dau reeditările. Și în artă e important ca atunci când ești sub gheață, să - ți facă cineva copcă, să poți respira. Bine că unii scriitori importanți nu au scris jurnale. Numai așa au rămas la
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]