741 matches
-
prin această crimă inițială, devenise liderul celei mai mari formații rock din lume. Toate lucrurile mari care se făptuiesc În lume au la bază o crimă, David era convins; și el era gata, la acel sfârșit al lui 1976, să Îmbrâncească oricâți inși În oricâte piscine va fi necesar; dar tot ce izbuti, În anii următori, fu să participe ca basist suplimentar la Înregistrarea câtorva discuri (niciunul n-a avut nici un succes). În schimb, continua să placă mult femeilor. Exigențele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un porumbel Îi lăsase În decolteu câțiva stropi, iar păstorul caprelor Îl ciupise de fund, cum trebuise să-l certe pe generalul d’Erlon că transpirase și n-avea schimburi la el, iar pe mareșalii Ney și Grouchy pentru că se Îmbrânceau, spunându-și reciproc „porc de câine“. Când a ajuns pe câmpul de luptă, Wellington era deja un car de nervi, iar bătrânul Blücher se retrăsese În cort să-și facă inhalațiile cu mușețel. De-abia atunci Napoleon și-a dat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu niște funii de usturoi. Nu! De data asta nu va fi așa! Numai amintirea mirosurilor combinate de muștar și de usturoi făcu să-și regrupeze rapid picioarele sub el și să și le ia la spinare. Astfel, după ce-i Îmbrânci din calea sa pe Braille și pe Homer, sări peste ghiveciul asparagusului și dispăru din sală exact când ușile care duceau spre aripa estică săriră din țâțâni, iar valul de chinezi, condus de Mao și de Confucius, se revărsă turbat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trecusem chiar la unele improvizații, când ușa s-a deschis și Vera a sărit de gâtul meu. — Igor, mi-a șoptit ea la ureche, de ce n-ai mai dat nici un semn de viață? Mi-a fost atât de frică! Am Îmbrâncit-o ușurel Înăuntru și am Închis ușa. M-am uitat pe vizor să văd ce se Întâmpla pe coridor. Cineva chemase liftul de la un alt etaj, iar ușa Îl pocnea ritmic În frunte pe mastodont, până când respectivul s-a plictisit
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
acoperișuri: da, da, se asemuiau cu niște vârfuri de suliță dar, ca să-ți spun cum erau ele cu adevărat, ar trebui să Înșirui Într-o singură răsuflare mult mai multe cuvinte decât fuseseră meșteșugite pe atunci. Oamenii aceia uriași mă Îmbrânciră prin fața pruncilor și a femeilor lor și mă scoaseră În afara satului. N-am mai apucat decât să văd cum acele acoperișuri pe care nu le pot pune În vorbe se sprijineau pe niște pari groși și afumați care se ridicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spre apă, auzirăm chiotul ascuțit al unui pândar. - Hai! răcni Runa și, icnind din străfundul rărunchilor, izbutirăm să rostogolim trunchiul În apă. Bulumacul păru să se ridice drept În sus, iar noi ne și repezirăm asupra lui Enkim și-l Îmbrâncirăm și pe el În apă, cu tot cu culcușul din crengi și cu mormanul de blănuri, după care ne repezirăm În urma lui. Se ridică și Enkim cu totul, de parcă apa ar fi dorit să-l Înghită, dar În clipa următoare, bulumacul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Se uită și ea la mine și, pentru o clipă, ochii Îi sclipiră ca odinioară, dar asta trecu iute de tot. - Ba, zise ea, te mai țin minte și pe tine, mutule! - Mamă! - se Înfurie Zarge și dădu s-o Îmbrâncească. - Las-o. - Mărite Krog, dar ai auzit-o cum... - Ți-am spus s-o lași! Iar Siloa: - Lasă-mă, măi Zarge, că uite, stăpânul Vorbei se uită În gura unei babe ca mine... Nu mai știe nimeni de unde ai plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aprins, și a murit acolo, pe trotuar, În cîteva minute, Înainte să vină ambulanța. Într-o clipă, o mare de oameni cu fețe negre se adunase țipînd În jurul muribundului, polițiștii apărură și ei imediat, În număr impresionant - și Începură să Îmbrîncească și să Împingă cu brutalitate mulțimea agitată, Înjurînd și lovind, amenințînd cu bastoanele și urlînd sălbatic: — Circulați, circulați! Dați-i drumul! Unde-ai pornit-o? mîrÎi unul deodată, apucînd un bărbat de haină, luîndu-l pe sus și aruncîndu-l Înapoi În mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
tîrșîiți. Din cînd În cînd, polițiștii, ai căror număr ajunsese la patru și care stăteau În jurul mortului Într-o așteptare pasivă și indiferentă, tresăreau brusc, În chip ciudat și aproape comic, devenind deodată activi și violenți, și se repezeau și Îmbrînceau mulțimea adunată În cerc Împingînd-o Înapoi și strigînd pe un ton mînios și nerăbdător: — Gata, acum! Circulați! Circulați! Circulați! Haide! Haide! Haide! Blocați pasajul! Dați-i drumul! Circulați! Circulați! Iar mulțimea ascultătoare se retrăgea, făcea loc, se foia prin preajmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cărui acțiune era cunoscută ca decisivă și indiscutabilă de către toți slujitorii săi - doctori, brancardieri, polițiști și chiar slujitori ai bisericii. După ce-și notară și-și puseră carnețelele În buzunare, polițiștii se Întoarseră și se apropiară de mulțime Împingînd și Îmbrîncind, țipînd la oameni, așa cum făcuseră mai devreme. — Haide, haide! Circulați! Circulați! Dar În Însuși felul cum o făceau se simțea nuanța de rutină și obișnuință, un sentiment de oboseală și indiferență, și atunci cînd oamenii și-au reluat locurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
se ivise, imaginea deformată dispăru, obiectele, formele și dimensiunile Își reluară toate proporțiile firești. Am văzut din nou mortul șezînd În spațiul cenușiu și oamenii mi-au apărut din nou așa cum erau și cum arătau. Iar polițiștii se apropiau iarăși Îmbrîncind oamenii din jurul meu. Dar oamenii nu puteau accepta să se despartă de imaginea aceea minusculă și singuratică a mîndrei morți, șezînd rigid, cu demnitatea grotescă de bețiv, cu zîmbetul său fin - căci oamenii rămîn devotați trupului neînsuflețit și-l păzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
îmbuteliase mii de pet-uri cu apă chioară. Dar asta nu-i potolește, pe creștinii deveniți deodată niște fiare. Cu ochii injectați, fixați pe butoiul cu pricina și pe mâinile celor care împart pet-urile cu apă, se agită, se îmbrâncesc, își dau coate direct în gură sau în spină, își bagă reciproc degetele în ochi, se înjură, chiar și de cele sfinte, babele leșină, moșii hăulesc victorioși când apucă un pet cu apă, mai ceva decât la un trofeu olimpic
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
oprește în fața ei, șuieră admirativ: ce bucată, mâncaț-aș! Între timp ajungem în stație, se deschid ușile, o lume coboară, altă lume urcă. Găliganului îi curg balele în fața fetei. În ultimul moment se îndreaptă și face un salt afară din vagon îmbrâncind o bătrână. Acrobația îl costă câteva monede. Nu-i pare rău - rânjește. E vesel, țopăie pe peron, ne face semne cu mâna. De la Victoriei până la Romană spectacolul e oferit de un puradel la vreo patru anișori. De gât îi atârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
totul ambalat într-o piele extrem de fină. Apoi, fără niciun fel de pudoare, m-a desfăcut la curea și m-a descheiat la cămașă. La ultimii nasturi și-a pierdut răbdarea - i-a smuls cu un gest nervos. M-a îmbrâncit pe pat. A sărit deasupra mea ca un tigru. Niciodată nu o văzusem atât de pasională. Cu coada ochiului am zărit, pe noptiera de lângă pat, o pungă cu pastile verzi. Din nou mi se părea straniu să fac dragoste cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să râdă pe seama profesorului, să li se ridice adrenalina când se simțeau amenințați cu un doi. Așa, însă, școala nu mai avea nici un fun. Plictisiți de ei înșiși, zăceau în bănci toropiți ori cădeau într-o veselie isterică: se ciupeau, îmbrânceau, scuipau. Fetele se machiau la nesfârșit, își făceau unghiile una alteia sau își storceau coșurile. Odată la jumătate de oră un geamăt răgușit: hai acas profu’, că murim de somn! Le-aș fi sugerat să joace lapte gros sau șotron
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
desfigurase, că autobuzul frână brusc, ușile se deschiseră, iar din stația de lângă Sere dădură buzna vreo douăzeci de bărbați în sacouri negre și pantaloni de stofă gri: biletele la control! Hai, rapid, toată lumea arată biletu’! Cum autobuzul era ultraplin, controlorii îmbrânceau oamenii, să-și facă loc. În spate era mai ușor: acolo au fost lăsați să coboare hoții, care se îndepărtau râzând și cântând: „vine controloru’ și îți dă omoru’!” Câțiva pasageri nu-și găsesc biletul la timp. Funcționarii regiei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu oala de-a lungul axei bucătărie-baie. - Bine, atunci pe miercurea viitoare? - Da, da, e bine așa, miercuri de la 18. C XLI Portarul de la spitalul „Gheorghe Marinescu” îi spuse că avea ordin să nu-l lase să intre. Cosmin îl îmbrânci șuierându-i: la o parte, bulaiule! Alergă spre clădirea cea nouă a blocului operator și urcă treptele în goană. În urma lui se auzi țăcănitul liftului, din care ieșiră doi infirmieri solizi. Se postară în pziție agresivă în fața intrării. Deja la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu se putea pătrunde la domnul doctor, pentru că se concentra înainte de operație. Îl privea speriată, ochii indigo i se învârteau în cap. Pe ușa capitonată din spatele ei era fixată în șuruburi o plăcuță argintie: Director General Doctor Ulise Iolescu. O îmbrânci cu umărul și secretara, cocoțată pe tălpi groase ca niște cărămizi, se prăbuși icnind pe birou. C XLII Cosmin apăsă clanța și izbi ușa de perete. Departe, la capătul unui covor-curcubeu, directorul stătea răsturnat într-un fotoliu de piele. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
îndepărtat ca să rămâi în mine și nu i-ai lăsat Împăratului Verde nici dubletul tulburătoarelor fragi al despărțirilor din lumea cocotierilor și cocteilurilor, turnate în pahare de cristal ! În magazinul de jucării ai tresărit surprinsă vizitând potecile timpului; m-ai îmbrâncit neînduplecată în șura cu trifoi prea mirositor și floricelele multicolore din poiana stejarilor întunecați și nu mi-ai dat drumul decât să răsuflăm peste oceanele înghețate; ai încurcat pașii șlefuiți de timp și am zburdat împreună departe de Verde Împărat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fel de studenți sunteți dacă nu vă duceți să-l vedeți la față pe președintele nostru iubit? - Da președintele, de ce nu vine să ne vadă meclele? I-a răspuns Omicron, așa i-a rămas porecla după ziarist și s-au îmbrâncit puțin mai mult; apostrofat în felul acesta nepoliticos, numai el avea dreptul să împingă, a început să-i facă poze. Agasați amicii lui au sărit în sus: - Vrem și noi să ne pozezi moacele pentru președinte! Unul negricios a strigat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ei. Nu erau mai mult de doisprezece, dar ei i se părea o imensă mulțime de oameni nenumărați, ale căror glasuri certărețe și mieunătoare se adunau într-o unică rumoare neinteligibilă. În câteva secunde, ea și soțul ei au fost îmbrânciți, despărțiți, înghițiți în mulțime, mângâiați, atinși și sărutați, salutați și felicitați, îmbiați cu băuturi, întrebați de noutățile din viața lor și de starea sănătății lor. Rebecca nu putea distinge jumătate din chipuri; nici n-a știut un timp cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și tineretul fără șapte ani de-acasă. Iar liceanul abia așteaptă să deschidă băbătia dracului gura, ca să-i scuipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
o mână de corn, pe cealaltă ținând-o apăsată pe rană; atunci taurul l-a Împins În parapet și apoi și-a scos cornul. Matadorul zăcea În nisip, dar s-a ridicat ca un bețiv furios, a Încercat să-l Îmbrâncească pe omul care-l scotea afară din arenă și a urlat să i se aducă sabia, dar a leșinat. Atunci a ieșit puștiul și el trebuia să omoare cinci tauri, pentru că nu ai voie să bagi mai mult de trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din șa, cu piciorul drept ridicat pentru a-l feri și căzând În stânga pentru a ține calul Între el și taur. Cum calul era săltat În aer și slăbit, se prăbuși, cu taurul Înfigându-și coarnele În el; picadorul Îl Îmbrânci bine cu cizmele și se trase Într-o parte, așteptând să fie ridicat și scos de acolo. Manuel lăsă taurul să se-nfigă În calul prăbușit. Nu se grăbea, picadorul era-n siguranță. În plus, Îngrijorarea Îi făcea bine unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
străbătând Împreună partea mai dură a orașului, mergând În Întuneric, printre luminile și cântecele care veneau din cârciumi, sau când o luam prin mijlocul străzii ca să-i evităm pe oamenii care ocupau special trotuarul, astfel Încât ar fi trebuit să-i Îmbrâncim dacă voiam să trecem, ne simțeam uniți pentru că ni se Întâmplase ceva ce ei, cei care nu ne suportau, nu aveau cum să Înțeleagă. Ce Înțelegeam noi era Cova, un loc cald și nu prea luminos, la anumite ore gălăgios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]