9,813 matches
-
de sine, o anume dezinvoltură în gesturi, ceea ce îi dădea și mai mult farmec. Așa se face că foarte curând s-au nivelat toate presupusele „diferențe” dintre ei. Gândurile și propozițiile s-au intersectat, tot mai des, trupurile s-au îmbrățișat și totul părea ca și cum ar fi fost de totdeauna așa.... Teodora i-a mărturisit că, după o lungă „hibernare” a simțurilor, din care nu spera să mai iasă, se simte din nou femeie... Era un fel de „descătușare” a unei
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
fără răspuns. Știa precis că este undeva, într-o cetate medievală - Vătămata -, dar nu a putut să o „localizeze”. Mai apoi și-a întâlnit fratele mai mare, mort de aproape un an. S-a repezit spre el și l-a îmbrățișat strigând bucuros: „Eram sigur că nu a fost decât o moarte aparentă!” De fiecare dată, nici unul dintre cei duși nu i-a adresat vreun cuvânt. Abia acum le-a înțeles tăcerea, ca pe o poruncă: de a se întoarce dincoace
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
l dărui ei șoptindu-i fericit: Poftim, Ilinca... ți-l dau ție... Ilinca se înfioră toată de o bucurie pe care n-o mai trăise. Mulțumesc mult, Virgil... mult de tot, mă-nțelegi? Ești cel mai... Dar nu mai continuă. Îmbrățișă iedul cît mai strîns și începu să-l mîngîie și cu palmele și cu obrazul. Frumosule... dragule... scumpule... măi moțoflicule... O să te duc acasă și o să... Ba să-l ducem la școală, la colțul viu, propuse Bărzăunul. Ce te bagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
una din Somalia și alta de donator fruntaș de sînge, toate primite de la un unchi al său. În acel moment, de lîngă primul tufiș se ridică și Vlad apropiindu-se de autobuzul din care coborîseră aproape toți călătorii. Ilinca se îmbrățișa prelung cu mama ei, apoi porniră amîndouă spre casă rîzînd de un călător beat, care căzuse în șanț și tot mai continua să cînte cu o voce hodorogită "Lume, lume...". Salut, Ilinca, și bine-ai venit! strigă Virgil îmbujorat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
am să cer clonarea. Evelin intră în camera pusă la dispoziție. în laborator intră un tănăr de 30 de ani; tip atletic, ținută lejeră. Fiul: Salut familie! Profesorul: Aurora cineva s-a găndit să salute familia! Intră Aurora care îl îmbrățișează. In laborator intră Evelin, clonat, îmbrăcat cu un costum al profesorului; profesorul văzănd nedumerirea fiului, intervine. Profesorul: Dl. Evelin, un musafir căzut din cer. Rămăne la Centru un timp. și pentru că s-a oprit întămplător i-am oferit eu un
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Soarelui nostru. Galaxia noastră împreună cu vecina, Galaxia Andromeda cu vreo 2000 milioane de stele, au împreună în atracție gravitațională peste 30 de galaxii mai mici. Există o teorie că cele două galaxii aleargă una către cealaltă și probabil se vor îmbrățișa cam peste multe milioane de ani lumină. Ce se va întămpla în Univers și, mai ales, cu Pămăntul nostru vom vedea. Animație generală, răsete. Evelin: Deci, Universul este într-o veșnică mișcare. Universul are o viață spirituală și una materială
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
două Luni. Vă rog proiecție. Observați în proiecție două discuri; o lună mai mică de culoare verde și o lună mai mare de culoare galbenă. A fost inevitabil ca luna mare să n-o atragă pe cea mică. S-au îmbrățișat așa de tare încăt, de căteva miliarde de ani, sunt împreună și se învărtesc în jurul Pămăntului. Deci asteroidul, cam de mărimea unei planete ca Marte, a ajutat Pămăntul să nască două fiice pe care le a aruncat în spațiu. Dar
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
spun ceva foarte important: Academiei i-am comunicat că se impune prelungirea experimentului. Argumente? Cele găsite de Cosmos și Robo: alcoolul, drogurile, internetul care are mai multe necunoscute. Academia a aprobat continuarea experimentului încă un milion de ani! Evelin este îmbrățișat de Aurora, profesor, Eva și Adam. Bucurie generală. în laborator intră Robo și Cosmos ținăndu-se de mănă. Profesorul: Doi frați de cruce, Robo și Cosmos cu ... voia lui Evelin și a Academiei, ați salvat Pămăntul și oamenii! Evelin: Cosmos, cănd
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
este să numească nu numai lucrurile, și a schimba astfel poetic lumea, dar și pe zei, pentru a le întemeia prezența, scrie tot Hölderlin în tragedia Empedocle: Căci plină de înțeles sublim, Plină de o putere mută, marea Natură Îl îmbrățișează pe om, cel care presimte, Pentru ca el să dea lumii o formă. Și pentru a chema, Spiritul său urcă în el Din rădăcini adânci Această puternică năzuință. Și el poate mult, și splendid Este verbul său schimbând lumea... (Empedocle, versiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe buze. Vocea ei, cărnoasă ca miezul de piersică, îi păruse acum stinsă și subțire. — Foarte bun. Se duseseră la culcare tăcuți, fără să fi fost obosiți. Își sim țeau gâturile uscate de iubire și limbile legate. Nu dormiseră. Se îmbrățișaseră mut, își mângâiaseră cutele din jurul ochilor, își muiaseră buricele degetelor fiecare în lacrimile celuilalt, râuri fără murmur pe obrajii înveliți de întuneric. Și tăcuseră. Tăcuseră mult, fiecare atent la gândurile celui de lângă el, la inima care bătea în noapte ca
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
până la umeri, ferind de ochii cârcotași o pereche de urechi discret clăpăuge și ușor ridicole în contextul profilului fin, de rus alb, îmbrăcat franțuzește, al posesorului. Încă două ore până la întâlnirea cu Dominique. O va lua de la gară, se vor îmbrățișa, el îi va spune că e frumoasă, ea îl va găsi prea slab. Vor lua prânzul în Marais, la același restau rant unde iau de fiecare dată prânzul, când Domini que vine la Paris să-și viziteze fiul student și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sau nivelul cultural al acestuia. Dezvoltarea capacităților de analiza și gândire creativă - nu putem preciza ce informație va fi relevantă peste 20 de ani când copiii noștri vor fi persoane adulte. Indiferent de domeniul de activitatea pe care-l vor îmbrățișa capacitatea de a analiza și de a recombina informația pentru a obține răspunsuri cât mai diverse este una din condițiile "mersului înainte". Transferul și aplicarea cunoștințelor în practică - oricât de imaginativă și fabuloasă ar fi mintea copiilor noștri, noțiunile abstracte
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
obiceiul ca ambasadorii, în momentul în care își încheiau misiunea, să primească daruri magnifice. În Franța, de pildă, atunci când ambasadorul Veneției s-a prezentat la audiența de rămas bun, regele i-a pus la brâu spada lui și l-a îmbrățișat. I-a mai făcut și alte cadouri constând în veselă din argint, precum și portretul său, încrustat cu diamante. Pretutindeni se considera foarte gravă impolitețea de a nu face cadouri sau de a le refuza pe cele care îți sunt oferite
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
banda care ținea prinse cele două cupe, eliberând sânii din strânsoarea lor. Karina țipă scurt... Iată acum o scenă într-un registru total diferit, dar cu aceleași personaje: Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era acolo unde își dorise mereu să ajungă. Nimic rău nu i se putea întâmpla în îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp în care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în brațele lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
din cauza poziției incomode în care adormise. Coborî din pat încălțându-se cu papucii pufoși și călduroși. Căută în geanta de voiaj un pulover gros, se îmbrăcă în grabă și ieși din casă. Soarele o sărută de bun venit și o îmbrățișă, iar Karina îi mulțumi, zâmbindu-i. „- Ți-a fost dor de mine, domnule Soare? Am lipsit cam mult, nu-i așa? De unde știai că am nevoie de îmbrățișarea ta? Oamenii nu înțeleg această nevoie a mea. Tu îmi citești gândurile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Nu știam ce ți s-a întâmplat. Mai întâi nu mi-ai răspuns, apoi îmi intra mesageria. Bine că ești bine, dar să nu-mi mai dai emoții de genul acesta că te bat cu mâna mea! Ana răsuflă ușurată îmbrățișându-și prietena. Karina se gândea dacă să-i mărturisească Anei despre întâlnirea din pădure, sau să păstreze secretul până va afla cine e acel bărbat. Era mai bine să nu-i spună nimic deocamdată, să nu se îngrijoreze și mai
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
mâncarea nu e prietena noastră cea mai bună. Mă voi gândi la sfatul tău, dar să știi că uneori îmi place pericolul. Mulțumesc! - Eu am plecat. Vă rog să mă... - Fără scuze. Ți le-ai cerut deja. - Pot să vă îmbrățișez? spuse timid copilul care parcă uitase că se grăbea. - Sigur, dar...de ce? răspunse Karina mirată și încântată în același timp de cerința inedită a puștiului cu ochi mari, de un albastru turcoaz. - Pentru că simt că aveți nevoie de o îmbrățișare
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
puștiului cu ochi mari, de un albastru turcoaz. - Pentru că simt că aveți nevoie de o îmbrățișare. Și pentru că nu m-ați certat cum ar fi făcut altcineva dacă ar fi fost în locul dumneavoastră. Și i-a dat voie să o îmbrățișeze. O strângere delicată, caldă, emoționantă. Ochii Karinei se scăldau în lacrimi, în lacrimile de care avea atâta nevoie. Ochii aceia mari, de un turcoaz sfidător, nu îndrăzniră să o mai privească. Se rușinară parcă de faptul că îndrăznise să-i
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să se clatine ușor, oamenii panicați să țipe speriați. Un copil plângea ținându-se de piciorul mamei care mai avea încă unul mic în brațe. Panică, țipete, agitație. Străinul o cuprinse cu ambele mâini și o lipi de pieptul său, îmbrățișând-o. Era în siguranță, era acolo unde își dorise mereu să ajungă. Nimic rău nu i se putea întâmpla în îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp în care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în brațele lui
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
cu eticheta lor de H2O, și sarea cu NaCl, și toate aceste closete... ce lume, Doamne, ce lume! * Într-o noapte, ieșind o clipă din visul cronic, înainte de a începe altul, Marina murmură niște cuvinte la urechea lui Avito, îl îmbrățișează fără a se putea abține și nu doarme toată noaptea. Deja se află în funcție pedagogul. Hai, Marina, puțin mai multă fasole!... Dar dacă nu am chef? N-are importanță, n-are importanță... acum trebuie să mănânci mai mult cu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vindecă pe iepuraș? În această noapte, Apolodoro se visează cu bietul iepuraș și Avito cu fiul său. * Ce scene liniștite și tainice când în rarele momente în care tatăl îi lasă, mama îl strânge la piept pe fiul său, îl îmbrățișează și fără să scoată vreun cuvânt îl ține așa strâns, privind în gol, umplându-i fața de sărutări. Copilul deschide ochii, surprins; asta e altă lume, la fel de incomprehensibilă ca și cealaltă, o lume de săruturi și aproape de liniște. Vino aici
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
prin perucă. Nu fi glumeț, îi răspunse, roșindu-se pe frunte. Glumeț? Ce? Este fals? Și ce? Nu suntem noi înșine falși? Și-i dădu un sărut. Treizeci de ani, Fulge, treizeci de ani! Treizeci de ani, Mira! și o îmbrățișă, adăugând: îți amintești? Mai departe nu a mai putut auzi Apolodoro pentru că doña Edelmira s-a ridicat repede, exclamând: "Cine merge pe aici?" și a intrat el, complet confuz. Așa se face că maestrul nedându-i atunci nicio atenție, Apolodoro
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vom vedea în noaptea asta". Iată noaptea și Apolodoro în vestibul se simte mai îndrăzneț, romanul său atrăgându-l înainte, în timp ce umbra lui Federico îl împinge înapoi. Inima începe să-i zvâcnească în cap, o apucă pe Clarita și o îmbrățișează bine, lăsându-se și ea. Sunt cuceritor, hotărât, masculin." Mă iubești? Deja o știi, dar lasă-mă... lasă-mă... Și strângând-o la piept, cu o voce sufocată: Deja o știi, nu; mă iubești? Ei îi scapă un "da". Da
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
înghițindu-mi durerile, încercând să atrag atenția în vreun fel, făcându-mă extravagant... Sunt aici, meditând la eternitate zi și noapte, la inaccesibila eternitate, și fără copii... fără copii, Apolodoro, fără copii... Suspinele îi îneacă cuvintele. Băiatul și bătrânul se îmbrățișează plângând. Vai, ce fantezii! Ce iluzii! Ce iluzii acestea ale morții vieții și cele ale vieții morții! Avem dreptul la viață? Avem datoria să murim? Existența zeilor! Existența zeilor! Ființă nemuritoare! Moartea! Mira! Și îi arată o hârtie în care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
eu... Dar fă copii, Apolodoro, fă copii! Și la incantația acestor cuvinte durereoase, Apolodoro simte o dorință furioasă de a avea copii, de a-i face, și-și amintește de Clarita și suspină amintindu-și de ea. La despărțire, îl îmbrățișează pe don Fulgencio, plângând. Și deja în stradă, Apolodoro gândește: "Sunt un geniu avortat; cel care nu-și împlinește scopul, trebuie să demisioneze... Demisionez, demisionez, mă omor. Săracul don Fulgencio! Mă omor... dacă nu, cum o să mă prezint în fața lui
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]