1,047 matches
-
halește mâncarea penală a statului în pârnaia de la Parapetu, e anchetat pentru un F.A.O. (o furăciune, adică-te, știi, din avutul obștesc) săvârșită în Tîncăbești, și machește pe banii vreunei negrese, prin cârciumile hotelelor cele mai periculoase din Sinaia. Împânzește regele ăsta, al cincelea, toată țara ca o buruiană. Tăbară exact unde se scoală mușchiul lui... Pune urechea pe țestele tuturor dușmanilor, Chiose, ca să auză, ce le vorbește în cap, exact vocea lor mintală. I se rupe în paișpe de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
travaliului său poetic. Cei trei dascăli îl îmbrățișară ca pe un egal (cel mai tânăr dintre ei, Vărzaru, ștampilîndu-l și cu sărutul lui Iuda), depărtându- se apoi tustrei, slalomând printre pâlcurile tot mai îndesite ale turnătorilor și ale gurilor cască, împînzind nu numai ulicioarele dimprejur, ci și întregul labirint al stradelelor, încolăcindu-se, blocîndu-se, tăindu-și răsuflarea și, abia într-un târziu, deschizându- se într-un mănunchi către limanul calm, dar încă incomplet domesticit al Parcului Tineretului. Doru Sinistratul dormi neîntors
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe acoperișurile lucioase se fugăreau motanii. Se auzeau streșinile curgând și prin curți se vedea ultima zăpadă, strânsă grămadă pe lângă pomi, la rădăcini. Aerul mirosea proaspăt și drumurile pline de bălți și noroi se zbiciseră pe margini. Tot orașul era împînzit de o iță de lumină, strălucitoare și veselă. Hoții și-au descheiat paltoanele. Bine era să trăiești! - Parc-am fi conți! zise Nicu-Piele, întinzîndu-se pe pernele de catifea. Gheorghe se uita înapoi la trăsura în care ședea Paraschiv cu Sandu-Mînă-mică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alături, întîi pe spate, pe șolduri și pe la încheieturi. Îi mutau oasele. Iar țipă. Sergentul se încălzise. Ridică brațul și-l lăsă cu furie de nenumărate ori. Durerea se înteți, crescu, se ascuți, apoi iar nu mai știu nimic. Îl împînzi o lene dureroasă. Parcă se scufundase într-o apă fierbinte. Capul i se rostogoli și se prăbuși de pe ladăv Gheorghe tremura de frică pe dușumea. Îl luară și pe el și frânghia udă sapă și în carnea lui semnele sălbatice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei... - Mai taci dracului din gură! Ai îmbătrînit și tu ca alte cumetre... Și-a plecat repede la depou, c-avea treabă și nu era chip să întîrzie. Trecuseră câteva luni. Întomna. O lumină de început de septembrie, pierită, albă, împînzea curtea. Pomii lăsau o umbră rară în țarină. Mirosea a gutuie pârguită. Procopie ședea și se uita la vița urcătoare ce acoperea ferestrele lui. Era așezat pe un scaun, cu ochii în soare, orbit de lumina aceea mângâietoare, numai într-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
atinși de moarte și strângea purcoaie-purcoaie straturile uscate care foșneau sub pași, aprindea un amnar cu iască și dădea foc. Trâmbe de fum alb, înecăcios se ridicau drept în sus, sub coroanele pomilor. Toată strada aceea pardosită cu frunze se împînzea într-o lumină în care nu se mai deslușea nimic... Gogu croitorul zăcuse două luni pe patul spitalului și, în cele din urmă, doctorii îl trimiseseră acasă, n-aveau ce-i mai face. - Barim să mor în patul meu, spunea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dorului de a muri... Dar vieții lipsindu-i infinitul, cum am putea muri fără capăt? Omul, scârbit de sine însuși, devine un lunatic care-și caută pieirea în pustiurile lui Dumnezeu. De nu-ți pare că ești autorul norilor ce împînzesc cerul, la ce mai vorbești de plictiseală? Și de nu simți cum cerul se plictisește în tine, la ce mai privești spre Dumnezeu? Sânt vulgare acele fericiri care nu-ți trezesc dorința de-a muri. Când însă universul devine o
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
-i ea fenomenul cel mai subiectiv - deși mai universal decât viața. De-aș avea mai multă statornicie în Dumnezeu! Ce resturi de viețuire mă rețin în El ca eu? Dac-aș putea lipsi în mijlocul Lui! Norii albi și nemișcați ce împînzesc cerul nebuniei... Privind adesea lipsa de nuanțe sumbre, cenușiul deschis al înălțimilor, îți pare că ai proiectat pe bolte umbrele stătute ale creierului și decolorările mute ale minții. Prăpăstiile omului n-au fund, fiindcă răzbat în Dumnezeu. Prin orice lacrimă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
demn de toată încrederea, mai avea un spirit fin de observație și multă dreaptă judecată. El nu-și putea explica cine-i jucase festa ca să-l anunțe drept mort prin ziare. Ieșind pe uliță, o lună plină de toată frumusețea împînzea cu razele ei turburi - străvezii oriunde găsea loc prin întunerecul ulițelor. Ici bătea într-o firmă de croitor, dincolo prin fereștile închise a unui salon deșert, într-alt loc pe zidurile lungi și albe a unei curți de biserică, curat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
antisemite: „Calitatea mea de intelectual, crescut În mediul cel mai autentic de viață românească, Îmi impune sarcina de a mă adresa În aceste cxe "Antonescu"lipe poporului român, pentru a-l lămuri În privința unor aspecte ale legislației rasiale, care a Împânzit viața socială, politică și culturală a țării”2. La 16 septembrie 1944, Consiliul General Evreiesc a adresat guvernului un memoriu ce conținea toate grupurile de revendicări ale populației evreiești, legate de abrogarea prevederilor legislative antievreiești În problema proprietății. Memoriul, semnat
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
de represiune (militari din MApN și MI); 2. manifestanții pașnici; 3. incitatorii (în mod eronat asimilați demonstranților); și 4. cei care preferau să fie spectatori (acestora li s-au adăugat și observatori străini, care monitorizau situația din România, țara fiind împânzită de agenți și ziariști străini). Călin Cernăianu afirmă că Nicolae Ceaușescu nu a dat ordin să se tragă în demonstranți, echipele de represiune din Timișoara și din celelalte orașe (inclusiv Bucureștiul) acționând nu la comanda sa, ci probabil la ordinul
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
75 H.P.), o atare „vibrație”, e Întîi de toate a unui timp al civilizației citadine, cu peisajele-i caleidoscopice și dinamica specifică, așa cum se vede de altfel foarte bine Încă din notațiile rapide, ca niște clipiri de reclame luminoase, ce Împînzesc textul din 75 H.P.: „Hermetic somnul locomotivei peste balcoane ecuator / pulsează anunț vast TREBUIE dinamic serviciu maritim/.../ pe frînghii cheamă Împărăția afișelor luminoase / cherry brandy vin trans-urban căi ferate /.../ cablogame cîntă diastola stelelor /.../ cortegiu / abstract agenție de schimb transatlantic veștile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vrut să fugă de ceva, parcă s-ar fi smucit și și-a pierdut papucii în buimăceala aia. — Oamenii, mai ales când îmbătrânesc, nu mai sunt atenți la detaliile astea... — Dimpotrivă. E totuși ceva ce nu înțeleg. Strada a fost împânzită brusc de polițiști, de tot felul de figuri ciudate, de ambulanțe care nu aveau niciun rost. N-am înțeles cine i-a chemat. Știam că nu trebuie să mă ating de nimic, dar i-am închis totuși ochii. Nu-ți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de nisip. Copacul o călăuzi, astfel, către straturile freatice, legând-o de celelalte rădăcini. Rada se desprinse cu părere de rău, se aplecă și luă piatra, privind-o în bătaia lunii. La început galbenă, translucidă, încetul cu încetul piatra se împânzi de vinișoare roșii. Privi fascinată cum, după mult timp, lumea se întrețesea cu sânge. Așeză piatra jos, lângă trunchi. Vinișoarele de sânge dispărură, razele lunii își recăpătară paloarea argintie, obișnuită, a privirilor fugare. Luă sticla, lichidul era întunecat, razele lunii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Benedictin al științei, Ermil Conțescu are, pe de altă parte, mentalitatea unui gospodar omnipotent; în înțelegerea lui, catedra și disciplina profesată sunt un fel de proprietate personală; lumea universitară a devenit pentru el "un sat cu rubedenii". Rudele lui nu împînzesc, de altfel, doar universitatea, ci și ministere, instituții. Profesorul își are reprezentanți în toate partidele, și aceștia, combătîndu-se aparent, se sprijină ocult, sistematic. Pentru a pătrunde în învățămîntul superior, înverșunatul arivist științific Gonzalv Ionescu, unul dintre personajele cele mai burlești
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de acest context politic și a existat o naționalizare graduală și o creștere a spiritului partizan la aceste niveluri. Acest fenomen a început în orașele mari și foarte mari în care mecanismele unui partid sunt foarte puternice, și s-a împânzit către regiuni, departamente și municipalități mai mici. Astfel, problemele naționale și nu cele locale sau regionale, domină alegerile. Este adevărat că există un declin în susținerea marilor partide guvernamentale de stânga și de dreapta, însă acestea au fost înlocuite de
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
mantică și să ne-o ia Înapoi după ce ea ne-a dat-o de la bun Început. De parcă nu se mai găseau tot atâția ticăloși, și Încă În număr mare, Într-o populație deja numeroasă și Într-o vreme când oracolele Împânzeau fața pământului. Vino dar Încoace, ( D) vino să te așezi din nou lângă mine și ia seama la pașnicul răgaz pythic pe care, după obiceiul tău, Îl Înfierai neîncetat prin vorbele tale. Haide acum, Împreună cu noi, să căutăm o altă
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
său de jurisdicție. Același drept, dar limitat numai la pricinile mărunte, îl aveau și subalternii marilor dregători, cuprinși, de obicei, sub denumirea generică de slugi ale domniei. Se poate spune, fără a exagera, că de sus până jos, țara era împânzită de judecători. Fiecare agent administrativ era în același timp și un judecător care punea pedepse, în special amenzi, pe care le și putea executa. Ușor de bănuit deci, ce abuzuri prilejuia această situație. În lipsă de legi scrise în țară
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
rămășițele decedatului, se spală oasele cu vin, se pun într-o bucată de pânză albă, se face slujbă la groapă și pomană acasă. După ce au stat o noapte dezvelite, oasele se îngroapă din nou. Când nu se dorește exhumarea, „se împânzește” mormântul, se acoperă mormântul cu pânză albită, se fac slujba de pomenire și praznic acasă. Dezgropaniei la 7 ani reprezintă, probabil, o reminescență a vechilor culte precreștine. OBICEIURI DE URSIT Dintotdeauna fetele tinere au dorit să-l cunoască pe viitorul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
dinspre Șuletea spre Murgeni ar fi existat o așezare omenească, dovedită de hârburile și monedele vechi găsite aici. Acestei așezări i se zicea Brăițenii de Jos. Dacă Șuletea a dat în timp atâția oameni de carte , dintre care cei mai mulți au împânzit întreaga țară, aceasta se datorește în bună parte existenței lui Virgil Caraivan, însușirilor lui deosebite, dintre care cea mai importantă a fost dragostea de satul natal, de neam, de țară și de istoria lui. ... Acolo, la Șuletea, Virgil Caraivan a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
post de director general, nu cu șefi promovați din rândul activiștilor comsomoliști, avansați pe criterii de obediență, e obligatoriu ca televiziunea moldovenească să fie și „demilitarizată”. Adică, trebuie puși pe liber securiștii analfabeți care se spionează reciproc, indivizi care au împânzit cabinetele instituției chiar înainte de perestroikă, și care acum sunt numiți, eufemistic, „specialiști cu experiență”. Pentru că, o dată cu depolitizarea și demilitarizarea instituției, s-ar cuveni să înceapă profesionalizarea ei. Dacă o reformă generală a TVM pare acum imposibilă din motive politice și
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ceilalți să ajute la transportul lemnelor. Dincolo de povestea unei femei simple din popor, pe care o prețuia Ignatici, se află și altceva, o idee dragă lui Soljenițîn, care apare și în romanul Primul cerc. Este vorba despre păstrarea, în mijlocul Rusiei împânzite de metastazele sistemului totalitar sovietic, a unor insule din "Rusia cea adevărată", ferită de otrava ideologică. Moralistul Soljenițîn, preocupat de problema binelui și a răului, vede în Rusia creștină binele, căruia îi opune regimul sovietic, o ipostază a răului prin
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Muza nu poate să le povestească decât părinților ei, într-o scrisoare, că urmează să dea un răspuns solicitării. Soljenițîn nu putea renunța la introducerea în roman a imaginii Rusiei celei adevărate, în care nu au pătruns "metastazele" regimului, deja împânzit pe aproape toată suprafața patriei imagine prezentă și în povestirea Gospodăria Matrionei. Rusia nealterată de ideologie îi este necunoscută încă lui Volodin, cel care cunoaște mai degrabă Occidentul. Scriitorul corelează într-un mod ingenios acest motiv, important pentru viziunea sa
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
de arestare, ancheta ulterioară și modalitățile de tortură utilizate în timpul anchetei. Întreaga lucrare este construită pe o metaforă excepțională, care surprinde imaginea sistemului de lagăre, de o grandoare apocaliptică: "Arhipelagul GULAG își începuse existența malignă și curând metastazele lui vor împânzi tot corpul țării"244. Soljenițîn alege metafora și comparația drept liant între elementele componente ale "industriei penitenciare". "Istoria canalizării noastre" este titlul metaforic al unui capitol care vorbește despre "conductele subterane" prin care curg valurile de arestați (valul țăranilor deschiaburiți
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
6). Incinerat în groapă. Descoperit la adâncimea de 0,25 m la nivelul arăturii. Groapa circulară, are un diametru de 0,60 m și o adâncime, de la nivelul la care a fost prinsă, de 0,12 m. Oasele calcinate erau împânzite nu numai în interiorul gropii, ci și în jur, datorită lucrărilor agricole. Tot în groapă au mai fost descoperite trei fragmente dintr-un vas- borcan, cărămiziu și două fragmente dintr-o strachină sau fructieră cenușie, lucrată la roată. Ca inventar s-
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]