1,021 matches
-
nu comisese, de fapt, nici o infracțiune politică. În toate Împrejurările vitrege n-au fost puține nici obstrucțiile la Încadrarea În muncă Eugen Man și-a purtat crucea cu seninătate și cu stoicism, iar moartea trupească a primit-o cu sufletul Împăcat. Cu puține zile Înainte de a-și da duhul, a primit de la Sfinția Sa părintele Raul Șerban ultima sfântă cuminecătură. Doamnele infirmiere povestesc că, În fiecare zi, În cele două luni de dureri prea chinuitoare, domnul Man s-a rugat Încontinuu. Suntem
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În cumpănĂ, ba chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci Întot- deauna le ajungea ziua să ducă la bun sfârșit ceea ce era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare Împăcați, tărĂgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara În casă senin și liniștit, ca un Înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
deschis o sticlă de Cabernet În cinstea veștii celei mari. Veselia ei Îmi făcea bine, era plăcut să vezi că În jurul tău viața merge mai departe, În ciuda frământărilor tale circumstanțiale, până la urmă, insigni- fiante. Începusem deja să mă simt mai Împăcată, pasămite vinul Începuse să-și facă și el efectul, și i-am mărturisit Danei : — Cândva Îi disprețuiam pe drogați și pe bețivi, acum Încep să-i Înțeleg. m-a privit cam strâmb, ba chiar s-a scuturat ușor, ca și cum ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
stăteau în cumpănă, ba chiar și oamenii reușeau cumva să țină pasul cu trecerea timpului, căci întotdeauna le ajungea ziua să ducă la bun sfârșit ceea ce era de făcut peste zi, iar dacă cumva nu terminau, se duceau la culcare împăcați, tărăgănând un unduios ardelenesc „No, las’ că-i vreme și mâine !“. Chiar și tata, care muncea singur atâta amar de pământ, intra seara în casă senin și liniștit, ca un înțelept care coboară din munți printre oamenii de rând, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
a deschis o sticlă de Cabernet în cinstea veștii celei mari. Veselia ei îmi făcea bine, era plăcut să vezi că în jurul tău viața merge mai departe, în ciuda frământărilor tale circumstanțiale, până la urmă, insignifiante. Începusem deja să mă simt mai împăcată, pasămite vinul începuse să-și facă și el efectul, și i-am mărturisit Danei : — Cândva îi disprețuiam pe drogați și pe bețivi, acum încep să-i înțeleg. M-a privit cam strâmb, ba chiar s-a scuturat ușor, ca și cum ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
bîntuie, de la o vreme, somnul și nesomnul; În vis, Îi apăreau prunci, așa visau, probabil, femeile gravide. Dacă și-ar fi zărit doi-trei vînduți, da, așa era mai potrivit să Îi numească, liniștea s-ar fi Întors. Thomas, În tihnă, Împăcat, ar fi citit, În original, nu doar sonetele lui Shakespeare, ci și piesele acestuia, Hamlet, mai ales, comentariile istoricilor literari britanici, pe cele ale cronicarilor de teatru, ar fi mers, măcar o dată pe an, să vadă o piesă jucată la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
surori, dar și între frații din determinate comunități. Dincolo de serviciile și gratificările justificate, mărturia pe care ar trebui să o dea consacrații în Biserică, spre folosul oamenilor, este aceea de a fi morți înainte de a muri, în sensul unei existențe împăcate, detașată de rezultate. Din punct de vedere spiritual, o astfel de prospectivă este, desigur, exaltantă și fascinantă, însă nu este deloc ușor să porți o asemenea povară, mai ales să o porți cu har și cu tragere de inimă, pentru
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
cu fata, după ce-și va cere scuze de la ea pentru plecarea precipitată (un gând ascuns îi șoptea chiar că putea să-i dovedească o singură dată că-i prețuia farmecele fizice), și cu această hotărâre închise iar ochii mai împăcat, lăsîndu-se de astă dată, în toată voia, resemnat, pradă chemărilor Georgetei, care în clipa când adormi se numea Otilia. Moș Costache îl rugă, a doua zi de diminieață, să se ducă la Aglae, pentru a-i cere niște chei de la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pornit să țopăie ca un armăsar, să se zvârcolească ca o reptilă și să se zgmiaune ca o pisică!!! Pârâiașe de pulbere, coborâte din tavan, se înfrățeau pretutindeni cu pungile de gaze. Formate prin toate punctele strategice ale unei clădiri. Împăcată deja, în sinele ei, ca, prin explozie sau prin miracol, să se înalțe până la ceruri. Jocurile distrugerilor, care toate îi priveau și pe subsemnații, păreau făcute. 37 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Mîncărica-i fudulie... Băutura-i temelie! vărsă nițică
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
strânsă, grămadă, în mijlocul odăii. Căută prin rafturile șifonierului, dar ele erau goale, miroseau numai a levănțică. Pe lemnele lustruite alergau speriați câțiva gtndaci. Închise ușile grele și se uită peste prag la cei doi bărbați care goleau paharele de rachiu, împăcați. - E munca mea, agoniseală grea, spunea meșterul, dar nu-mi pare rău. Să vă dea Dumnezeu bine și s-aveți noroc să înmulțiți ce v-am dat! Vorbele socrului u mergeau la inimă lui Stere. Strânse banii, îi cântări o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deschisă." - Eu te las, încheiase Marin Roșioară, mai sfătuiește-te și cu Lina, întreab-o și pe ea cum ai zis și, dacă ți-o spune la fel, du-te la tribunal și scrie-o în acte, să fiu cu inima împăcată! Stere mai aruncase: - Pe urmă, ia gîndește-te, altă umblătură, alți bani pe timbre, alte bacșișuri, de astea ne arde nouă acum? Spune și dumneata! - Nu-i nimic, umblă moșneagul după asta! zisese soacra. Și rămăsese cu fata s-o hotărască
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ce mare boală este groaza! Cu fiecare zi sîntem mai singuri. Ce grea și ce ușoară trebuie să fie ultima! După ce-ai adunat cu trudă și cu hărnicie atâta izolare, sentimente de proprietar te-mpiedică să mori cu cugetul împăcat. Atât avut fără moștenitori! Spulberare este cuvântul pentru rosturile din urmă ale inimii... Azvârlit în preajma propriului gol, spectator al unei poezii despuiate, incapabil de a te dezmetici dintr-o mâhnire rece - vidul lăuntric îți descoperă nedeterminarea infinită ca formă a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
inuman. De aceea, de câte ori te trezești din iubire, pare că ți-a putrezit timpul prin nu mai știu ce inimă. Ceea ce face păcatul superior virtuții este un plus de suferință și de singurătate, pe care nu-l întîlnim în "conștiința împăcată" și nici în "fapta bună". În sine, el e un act de individualizare, prin care te separi de ceva: de un om, de oameni sau de tot. A fi singur e o stare difuză de păcătuire. Din ea izvorăște nevoia
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Un arhitect despămîntenit ar putea construi din mâhnirile noastre o mânăstire în cer. Lipsa de orgoliu face cât eternitatea. Nenorocul oamenilor care s-au căutat toată viața pe ei înșiși este de a se regăsi până și în Dumnezeu. - Umilința împăcată și vastă e singurul fel de a transforma în virtute oboseala de a ființa. Cine vrea să nu mai fie exprimă negativ o aspirație după tot. Dorința neantului satisface decent un gust secret și tulbure de divinizare. Nu ne nimicim
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
meu. Mâna mea se puse încet pe inima ei, ca să simtă de bate. Ea o apăsă mâna mea cu a ei peste inima-i și zise c-un râs argintiu: - Vezi că nu mai bate? Dar ea mințea. - Ei... ești împăcată? da? zisei eu, fericit de surâsul ei. - Da... și nu. Nu - de nu-mi vei promite că vii și mâne - și poimîne. Îți voi cânta la piano, îmi vei spune povești și te voi iubi ca pe un frate. Vom
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cred că eram niște copii; într-o zi eram împreună, în ziua următoare nu mai eram. Obișnuiam să ne scriem (râde). Nici el nu era membru în mișcarea de tineret, eram opuși, lui îi plăcea la discotecă. Ca să fie toată lumea împăcată, uneori venea cu mine la întâlnirile de tineret, iar alteori mergeam eu cu el la discotecă - ceea ce nu-mi plăcea deloc. Dar era important pentru el. Asta a fost cu prietenul meu. I: Cât timp ați fost prieteni? S: Cu
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
de pasionalitate mai sinceră ș.a.m.d. Există, negreșit, o dualitate În versurile lui Gr. Alexandrescu, nu aceea de ordin stilistic și temperamental (nu pe aceea o avem acum În vedere), ci o dualitate care exprimă o contradicție greu de Împăcat: aceea dintre conceptul moral și conceptul ideologic (să le spunem astfel). Nimeni n-a observat că acest reformator moral, meliorist (cum Îi zice E. Lovinescu) are, cînd este vorba de sine, sentimentul unei negre predestinări. Versul: „și trăiesc În durere
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
totodată regretul pentru operele ce dispăruseră în incendiul bibliotecii din Alexandria și se gândea cu amărăciune la cărțile aruncate în mare pentru a ușura încărcătura atunci când, în cea mai rentabilă dintre întoarcerile sale de la Constantinopol, Guarino Guarini revenea bucuros și împăcat. Oare ce planuri divine se ascundeau în spatele acestor fapte? Chiar în apropierea țărmului venețian avea nevoie nava să renunțe la balast? Cugeta Tommaso scărpinându-și ceafa și măsurând dintr-o parte-ntr-alta spațiul redus al chiliei. Se oprea din
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
faci tu e întotdeauna binevenit, dragă prietene. Bine, bine. Mâncărurile erau delicioase: fazani umpluți, porc spinos cu sos, costiță de mistreț la grătar, fructe din livezi de la Nola, vinuri din preajma Vezuviului. Tommaso mânca cu plăcere și în sfârșit cu sufletul împăcat, precum un călător ajuns la liman și fără să se mai gândească la ce-o să mai fie. Această stare se datora forței sale sufletești: el era mereu în prezent, ceea ce-i îngăduia să-și folosească întreaga energie pentru a depăși
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chiciurii ce avea să vie. Privi după stolurile de păsări, dar și ele se risipiseră. Pe cerul plumburiu nu se vedea nicio stea. Se gândi o clipă la Steiner, croitorul, dacă ar fi trăit, ar fi avut o noapte mai împăcată, fără spaima stelelor care ard, dacă nu cumva ele ardeau altminteri. Intră pe bâjbâite în cămăruța lui. Răsturnă vreo două teancuri de cărți, până nimeri muchia patului. Rămase așa o vreme, așezat, cu o vagă buimăceală de la băutură în moalele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
una cu bocancul. Dormea cu capul rezemat de acordeon, la fiecare mișcare, burduful lăsa să-i scape un vaier din slobozeniile trecute, ca o boare uscată ce fluieră prin streșini. Vorbind aceeași limbă amestecată, acordeonul visa pentru el. Isaia dormea împăcat, cu capul în poala Marchizei, mâna pipăindu-i zadarnic prin iarbă după sticlă și resemnându-se, apoi, să cotrobăie printre pulpele ei, pe sub fustă. Cum visa bucurie și milostenie, o visă și pe Marchiză și o iertă de păcate. Iar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cutia în mână : Vezi, de-aia nu cântă Dumnezeu... Înainte de a trece dincolo de grilaj, Jenică se mai uită o dată în jur și fu mulțumit. Oricât de îngăduitor ai fi fost, nu era acolo nimic care să-ți facă plăcere. Suspină împăcat în fața ambianței deloc primitoare, își trase cotierele bleumarin și, cu grija de a nu deranja de la locul lor obiectele lăsate în neorânduială, se cocoță pe taburet, lăsându-și călcâiele să se bălăngăne. Așteptarea fără rost, ușa întredeschisă fără speranța ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
am dat seama, citindu-ți, că în fond nu spuneam nimic. Și știința spune altceva și altcum. Am schimbat începutul spunând că poezia vorbește despre pre-cuvînt și mută lucrurile în nemarginile lor. "Pre-cuvînt" l-am împrumutat de la Șora, dar sânt împăcat, pentru că am și eu termenul de " pre-ființă"." Îl întreb care latură a culturii i se pare a fi reușit mai bine la noi: literatura? critica literară? istoria? "Istoria și filologia în secolul 19: istoria, pentru că era momentul unei necesare luări
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu au nimic de făcut. Aceștia merită să trăiască pe câte o pajiște a "tinereții fără bătrînețe" și să vâneze iepuri, ca acolo, în basm. În schimb, cine are ceva de făcut și a apucat să facă trebuie să moară împăcat. Vreau să vă spun că la fel se întîmplă și cu câteva din popoarele mari ale lumii și, aducând în discuție problema limitei, disting trei condiții: condiția poporului chinez, aceea a poporului lui Israel și condiția popoarelor europene. Poporul chinez
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și revărsîndu-se peste ei? De ce nu mi-am trăit cele 14 600 de zile ale vieții mele de până acum cu coerența cu care am trăit zilele de aici, pentru a putea ieși din viață cu pas ușor și sufletul împăcat? 15 noiembrie Am observat că cei care utilizează constant "leftonul" încep să aibă un soi de instinct, ca animalele care amușină hrana și o descoperă acolo unde te-ai aștepta mai puțin. Cătălin, amușinând astăzi pe internet, a căzut peste
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]