34,380 matches
-
ce se rudește cu marele popor francez". Cerea, deci, ca Franța să recunoască dubla alegere a lui Cuza. Aceasta, i-a răspuns ministrul de Externe, depinde de decizia împăratului Napoleon al treilea. A fost primit chiar a doua zi, deși împăratul, i s-a spus, e mult ocupat în viitoarea jumătate de lună. Îi înmînă împăratului scrisoarea princepelui Cuza. După ce o citi, împăratul făcu această impresionantă declarație: "Simț o mare simpatie pentru nația română și pentru Domnul Cuza și văd cu
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
a lui Cuza. Aceasta, i-a răspuns ministrul de Externe, depinde de decizia împăratului Napoleon al treilea. A fost primit chiar a doua zi, deși împăratul, i s-a spus, e mult ocupat în viitoarea jumătate de lună. Îi înmînă împăratului scrisoarea princepelui Cuza. După ce o citi, împăratul făcu această impresionantă declarație: "Simț o mare simpatie pentru nația română și pentru Domnul Cuza și văd cu mulțămire că nu m-am înșelat cînd am judecat cauza Principatelor demnă de sprijinul Franței
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
ministrul de Externe, depinde de decizia împăratului Napoleon al treilea. A fost primit chiar a doua zi, deși împăratul, i s-a spus, e mult ocupat în viitoarea jumătate de lună. Îi înmînă împăratului scrisoarea princepelui Cuza. După ce o citi, împăratul făcu această impresionantă declarație: "Simț o mare simpatie pentru nația română și pentru Domnul Cuza și văd cu mulțămire că nu m-am înșelat cînd am judecat cauza Principatelor demnă de sprijinul Franței. Actul patriotic ce ați desăvîrșit de curînd
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
încredere că meritați viitorul la care aspirați. Nu-mi rămîne decît a vă felicita și a vă asigura că ajutorul Franței, că simpatiile mele nu vor lipsi pe calea înțeleaptă ce ați apucat". E, tocmai, ceea ce aștepta Alecsandri, asigurîndu-l pe împărat de totalele simpatii ale românilor pentru Franța și conducătorul ei. Apoi împăratul se interesă de starea administrativă, financiară și a armatei din Principate. Aflînd situația reală, împăratul îl anunță pe Alecsandri că Franța trimite, ca ajutor, Principatelor, 10.000 de
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
vă felicita și a vă asigura că ajutorul Franței, că simpatiile mele nu vor lipsi pe calea înțeleaptă ce ați apucat". E, tocmai, ceea ce aștepta Alecsandri, asigurîndu-l pe împărat de totalele simpatii ale românilor pentru Franța și conducătorul ei. Apoi împăratul se interesă de starea administrativă, financiară și a armatei din Principate. Aflînd situația reală, împăratul îl anunță pe Alecsandri că Franța trimite, ca ajutor, Principatelor, 10.000 de puști cu capsule, muniția aferentă și ofițeri francezi instructori pentru armata română
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
pe calea înțeleaptă ce ați apucat". E, tocmai, ceea ce aștepta Alecsandri, asigurîndu-l pe împărat de totalele simpatii ale românilor pentru Franța și conducătorul ei. Apoi împăratul se interesă de starea administrativă, financiară și a armatei din Principate. Aflînd situația reală, împăratul îl anunță pe Alecsandri că Franța trimite, ca ajutor, Principatelor, 10.000 de puști cu capsule, muniția aferentă și ofițeri francezi instructori pentru armata română, promițîndu-i și două baterii de artilerie. Se arătă și dispus a facilita contractarea unui important
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
somnoroase, ca o retragere a autoarei în culcușul său sufletesc: " Voi dormi supravegheat/ Ca un pui întunecat/ De balaur la odoare/ Strîns în aripe sumare// Pîlcuri de sfieli gingașe/ Trec clipind din fluierașe/ Pe picioare de agat/ Coborî-vor la-mpărat/ Purtînd arme lunecoase/ Pe pernițe de mătase" (Puiul de balaur). La un moment dat, armele antimitologice sînt depuse, utilizarea lor nemaiavînd rost într-o altă fază a creației, ce, refuzînd confruntarea cu Lumea, se dedică mărturiei eului, interceptat direct în
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
literaturii, capabil să probeze demonstrativ orice rețetă narativă. În Baudolino, rețeta ar fi aceea a romanului picaresc și a basmului, condimentată evident, cu ingrediente ce țin de "bucătăria" romanului postmodern. Acțiunea este plasată în secolul al doisprezecelea p. Ch., cînd împărat al "sacrului imperiu romano-german" era Frederic Barbarossa, protectorul și tatăl adoptiv al lui Baudolino. Expedițiile împăratului împotriva orașelor italiene, cruciadele, divergențele cu papalitatea, ocupă un spațiu extins în carte, dar și mai numeroase sînt întîmplările fabuloase (ai căror protagoniști - Baudolino
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
picaresc și a basmului, condimentată evident, cu ingrediente ce țin de "bucătăria" romanului postmodern. Acțiunea este plasată în secolul al doisprezecelea p. Ch., cînd împărat al "sacrului imperiu romano-german" era Frederic Barbarossa, protectorul și tatăl adoptiv al lui Baudolino. Expedițiile împăratului împotriva orașelor italiene, cruciadele, divergențele cu papalitatea, ocupă un spațiu extins în carte, dar și mai numeroase sînt întîmplările fabuloase (ai căror protagoniști - Baudolino și năstrușnica sa suită - rivalizează cu eroii de basm); călătoria acestora spre împărăția preotului Ioan, de
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
panoplie de simboluri amenințătoare, începând cu violul ca ritual matrimonial și încheind cu proteica, ubicua angoasă a castrării! S-ar părea că, în anumite epoci cel puțin, erosul și violența sunt de nedespărțit. Pe lângă această constatare, rafinamentul erotic al unui împărat ca Tiberiu, despre care cartea ne sesizează la un moment dat, pare doar o simplă perversiune de colecție. Ca un bun gal al zilelor noastre, Pascal Quignard își completează speculațiile lingvistice (excelente!) cu o bună cunoaștere a psihologiilor abisurilor. Înclinație
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
în mod criminal. Renunțarea la votul pe listă, o altă catastrofă a vieții politice românești, care-a deschis larg baierele corupției, incompetenței și ticăloșiei, a devenit o urgență. Acestea constituie o cauză mai demnă de respect, decât militarea pentru reîmpăierea împăratului Franz Jozef al II-lea. Consider că salvarea României provine din acceptarea Europei de către noi și a noastră de către Europa - așa cum suntem, nu așa cum ne vedem, bovaric, în oglinzile unei iluzorii moșteniri istorice. Am ajuns să compromitem totul, și n-
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
cârnați, care mai de care mai însângerați. Kierkegaard și Heidegger ar fi meditat asupra neliniștilor stomacului, plin sau gol. Angst. Carnea tăiată și angoasele. Altminteri, democrația costiței, în floare. Se vinde Kaiser țărănesc. Mâncă și țăranul ce mâncă drăguțul de-mpărat. Pentru niște drepturi de autor mai grase, le-aș vinde alt nume, holbergian, pentru cârnați: Țăranul baron. Reclama ar mai trebui să precizeze că descoperitorul ghiudemului e Guy de Maupassant. în piață, noi evoluții culturale: mațele se numesc �intestine". Precum
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
a fi venit pe lume cu unicul scop ca, prin eșecul lor, să îi pregătească, lui, drum triumfal. Sigur că, în viață, de cele mai multe ori, e invers. Poți să izbutești o dată, însă nu mai des, de nu ești fiu de împărat - deci ți-e ursit - sau intrigant. Spîn ipocrit, dar acceptat, tocmai de aceea, cvasiunanim. Cu mult, foarte mult, noroc, poate că reușești și o a doua oară, însă după ani în care te refaci. Harap Alb este un personaj care
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
fețe. Nu degeaba a jurat să îi slujească Spînului pînă va muri și iarăși va învia. Iar pe Spîn, nu îl ucide el, ci calul. Dîndu-i drumul din înaltul cerului. E adevărat că, la sfîrșit, Harap Alb este recunoscut de Împăratul Verde. Dar e oare el recunoscut cu adevărat? Căci, la urma-urmei, Împăratul Verde caută exclusiv un substitut. Pe oricine. Oricare dintre nepoții săi, total necunoscuți, i-ar fi fost indiferent. Și Spînul era destul de bun, cîtă vreme îi asigura succesiunea
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
și iarăși va învia. Iar pe Spîn, nu îl ucide el, ci calul. Dîndu-i drumul din înaltul cerului. E adevărat că, la sfîrșit, Harap Alb este recunoscut de Împăratul Verde. Dar e oare el recunoscut cu adevărat? Căci, la urma-urmei, Împăratul Verde caută exclusiv un substitut. Pe oricine. Oricare dintre nepoții săi, total necunoscuți, i-ar fi fost indiferent. Și Spînul era destul de bun, cîtă vreme îi asigura succesiunea. Împăratul Verde e mai mult un colecționar. De sălăți, de pietre nestemate
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Verde. Dar e oare el recunoscut cu adevărat? Căci, la urma-urmei, Împăratul Verde caută exclusiv un substitut. Pe oricine. Oricare dintre nepoții săi, total necunoscuți, i-ar fi fost indiferent. Și Spînul era destul de bun, cîtă vreme îi asigura succesiunea. Împăratul Verde e mai mult un colecționar. De sălăți, de pietre nestemate. Și, ca orice colecționar, e fericit cînd ajunge să se înfrupte dintr-un mit și contemplă capul cerbului cu stea în frunte. Poate că Împăratul Verde e, de fapt
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
vreme îi asigura succesiunea. Împăratul Verde e mai mult un colecționar. De sălăți, de pietre nestemate. Și, ca orice colecționar, e fericit cînd ajunge să se înfrupte dintr-un mit și contemplă capul cerbului cu stea în frunte. Poate că Împăratul Verde e, de fapt, un filozof. Cînd stoic, cînd epicurean. Și din perspectiva lui putem rescrie basmul, care a încetat, demult, să fie basm. Oricum, recunoașterea finală a lui Harap Alb nu e o anagnorisis, căci ce-i pasă unei
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
a încetat, demult, să fie basm. Oricum, recunoașterea finală a lui Harap Alb nu e o anagnorisis, căci ce-i pasă unei curți și lumi întregi dacă o fi el sau altul?! Iar "răsplata" este, și ea, pe măsură. Fata Împăratului Roș i se potrivește, într-adevăr. E un personaj la fel ca el de echivoc. Poate de aceea ea îl și salvează. De mai multe ori, nu doar atunci cînd îl învie. V-ați întrebat ce îi șoptește ea turturicii
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
și de a decapita un șir de pretendenți tîmpiți, care își merită soarta, din moment ce nu știu nici măcar că, pentru a-ți permite luxul să alungi, cu o năframă, o albină ce te bîzîie, trebuie să fii din os domnesc. Fata Împăratului cel Roșu, precum soarele la răsărit sau la apus, nu e nicidecum învinsă. Pur și simplu, vrea să părăsească gineceul. Vrea un rol activ și-l va avea. Partenerul jocurilor ei periculoase fi-va, de acum încolo, Harap-Alb. Iar miza
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
și te face să joci așa cum cîntă Spînul. Nu știe sau, poate, nu vrea să știe. S-ar putea ca el s-o fi trimis pe Sfînta Duminică, care declanșează și rezolvă întîmplările și e astfel soră bună cu fata Împăratului Roș. Rămîne Spînul însuși. Ca și Iago, un învingător pînă la capăt. Impostura e mai tare decît moartea. Mai sînt apoi cele trei fete ale lui Verde Împărat. Bune și prostuțe, dat fiind că nici una nu a fost pețită. Căci
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
care declanșează și rezolvă întîmplările și e astfel soră bună cu fata Împăratului Roș. Rămîne Spînul însuși. Ca și Iago, un învingător pînă la capăt. Impostura e mai tare decît moartea. Mai sînt apoi cele trei fete ale lui Verde Împărat. Bune și prostuțe, dat fiind că nici una nu a fost pețită. Căci mulți împărați și crai înadins se duc la curtea Împăratului cel Verde, pentru a vedea colecția de geme pe care le pierde cerbul, cînd se scutură, la șapte
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Rămîne Spînul însuși. Ca și Iago, un învingător pînă la capăt. Impostura e mai tare decît moartea. Mai sînt apoi cele trei fete ale lui Verde Împărat. Bune și prostuțe, dat fiind că nici una nu a fost pețită. Căci mulți împărați și crai înadins se duc la curtea Împăratului cel Verde, pentru a vedea colecția de geme pe care le pierde cerbul, cînd se scutură, la șapte ani odată. Dar nici unul nu-i pețește vreuna din fete. Poate tocmai pentru că sînt
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
pînă la capăt. Impostura e mai tare decît moartea. Mai sînt apoi cele trei fete ale lui Verde Împărat. Bune și prostuțe, dat fiind că nici una nu a fost pețită. Căci mulți împărați și crai înadins se duc la curtea Împăratului cel Verde, pentru a vedea colecția de geme pe care le pierde cerbul, cînd se scutură, la șapte ani odată. Dar nici unul nu-i pețește vreuna din fete. Poate tocmai pentru că sînt bune și miloase și deloc duplicitare. Și așa cum
Editura Timpul basmelor culte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15615_a_16940]
-
Venea de la piață. Cumpărase puțin nectar, ouă de furnici și un aparat de radio japonez cam cât un bob de mei. Amfilofia, mai umblată, o puse la curent numaidecât pe Rița. Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fiica împăratului Roșu și că nevastă-sa, murind, se însurase cu o viperă de muiere ce o prigonea pe fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]
-
numaidecât pe Rița. Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fiica împăratului Roșu și că nevastă-sa, murind, se însurase cu o viperă de muiere ce o prigonea pe fata făcută cu aia de murise, în așa hal, că împăratul Roșu, prostuț ca toți bărbații, își izgonise fiica și uite unde ajunsese... A, să nu uite. Pe biata fată o chema Magdalena. Și nu numai atât, povestea Amfilofia. Cică maștera de muiere, cu vrăjitoriile ei, îi luase fetii și auzul
Poveste 2002 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15648_a_16973]