824 matches
-
pentagramă. — Ea mi l-a dat, zice Mona. Își deschide gentuța maro și-și bagă mâna înăuntru, zicând: — A zis că nu mai are nevoie de el. V-am spus că era supărată. Plângea. Trage cu unghiile roz o hârtie împăturită din poșetă. E o pagină din ceaslov, pagina cu numele meu, și mi-o întinde, zicând: — Ai grijă de tine. Am impresia că cineva, din cine știe ce guvern, ar vrea să te vadă mort, zice Mona. Am impresia că vraja de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cum îmi pot număra și eu viețile nu cele care nu au fost nici cele care nu vor fi cine știe poate că o scrisoare îmi pot permite la urma urmei nu am timbru nici cutie poștală nici măcar nu știu cum să împăturesc cerul m-am amestecat cu verdele sub înaltul gândului tău locuiesc pajiști în care florile șoptesc iubire plugarul din mine răstoarnă brazde și așează semințe aleargă cu disperare între nesfârșire și clipă oboseala trupului deschid cu frică ochii ciocane zvâcnesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
să slujești ca maică econoamă la Seminar sau la Institut. Și, după ce-o să stai aici la ascultare, o să te întorci la casa sfinției tale de la mănăstire..." Ajunsă aici cu istorisirea ei, maica Agripina scoase dintr-un buzunar o hârtie împăturită cu multă grijă, pe care i-o întinse lui Virgil, ca unui mai bun știutor de carte, ca să se convingă că nu grăise-n deșert. Impresionat de cele aflate, Virgil despături hârtia și văzu pe ea sigiliul patriarhal și iscălitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și el în sala de curs, trecând razant, la numai câțiva centimetri, pe lângă nasul mare și plin de negi al lui moș Paranteză. Puțin mai târziu, retras în fundul amfiteatrului, Victor desfăcu plicul adus de Bianca și scoase dinăuntru o coală împăturită cu grijă. Cu inima zvâcnindu-i de emoție, el recunoscu scrisul caligrafic al Feliciei și citi următoarele rânduri: "Dragă uriciosule, Am tot așteptat un semn de viață de la tine, dar degeaba, așa că până la urmă m-am hotărât să-ți scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
s-a ocupat de toate detaliile, aportul meu a fost nul, cred că aproape din toate punctele de vedere. Nu-mi amintesc nimic, decât o cameră umilă de hotel, cu ferestrele acoperite de perdele groase și verzi, și picioarele ei împăturite pe marginea patului, picioarele ei atât de deosebite. De-altfel, doar picioarele mi le amintesc; chipul ei continuă să rămână ceva nedefinit, departe, cu toate că este tot timpul în mintea mea, la fel cum te visezi în prezența unor persoane foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
să Îl transporte la San Piero. Pe cer, deasupra prorei, era vizibil un mic semn. O minusculă stea cu cinci colțuri și un cuvânt: Venus, steaua Venerei, planeta luminoasă care stăpânește cel de-a treilea dintre cele nouă ceruri cristaline. Împături la loc pergamentul cu grijă, Încercând să facă astfel Încât umbrirea cărbunelui de scris să nu se altereze. Se pregătea să părăsească Încăperea când privirea Îi poposi din nou asupra cutiei cu penele de scris. Lângă borcănașele din teracotă se găsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
folos Artei. Înregistrarea exactă a străzilor și a hotarelor e importantă pentru comerț, la fel ca atâtea alte cunoștințe. Dar să nu spui nimic despre ceea ce ai văzut, adăugă meșterul colorist, de această dată smulgându-i harta din mână și Împăturind-o grijuliu. — De ce cunoașterea formei lumii trebuie ținută secretă? De ce să rămână ascunsă Înfățișarea lumii create? E tot una cu a ascunde chipul lui Dumnezeu, Îl provocă Dante, uimit de purtarea lui. — Căile pământului nu sunt doar nervii care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de nădejde. Dar trebuie să semnezi; ăsta-i regulamentul. Daru deschise sertarul, scoase o sticluță cu cerneală violetă, tocul de lemn roșu cu peniță specială, cu care făcea literele model pe caietele de caligrafie ale elevilor săi, și semnă. Jandarmul împături cu grijă hârtia și o puse în portofel. Apoi se îndreptă către ușă. - Te însoțesc, zise Daru. - Nu, spuse Balducci. Nu te strădui să fii politicos. M-ai jignit. Îl privi pe arab, care stătea nemișcat în același loc, oftă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mereu, Doar cârlionții mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine, Credința ta și faceri de minuni. Alege dar, Speranța cea mai vie, Și-mpăturește-o în ștergar curat, Pe ea așează cumințel scânteia, Stindardul tău, cu sufletu-mpăcat. Apoi te roagă celui ce aprinse, în om viața primului bărbat. Din mila Lui, cu brațele întinse, Te-nalță iar spre cerul cel înalt. Iar când ajungi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Street Journal și-a început să citească. — De ce nu vorbim puțin, iubitule? l-am întrebat cu blândețe, uitându-mă la el peste colțul ziarului. Nu te-am văzut prea mult săptămâna asta. Randall s-a oprit din citit, apoi a împăturit ziarul. — Sigur, dragostea mea. Despre ce-ai vrea să vorbim? Te preocupă ceva? — A, nu! Numai că noi nu avem niciodată realmente ocazia să ne relaxăm și să discutăm. Înțelegi? Înainte de culcare, ne spunem, pe foc automat, ce-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
el a fost tentat la un răsfăț. — Când ești la Roma1..., a chicotit el, uitându-se prin meniu. O să alerg mâine câțiva kilometri în plus. După ce am terminat masa, Randall și-a dres glasul destul de sonor. și-nc-o dată. și-a împăturit și și-a despăturit șervetul, apoi și-a trecut degetele prin păr. Nu l-am mai văzut niciodată foindu-se atât, m-am gândit, după care am înțeles... Chiar dinainte să pună un genunchi în pământ, chiar lângă mine - întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
șervețele. Domnul Președinte, Monte Cristo, Petrică și Sena se ridică la unison de la masă mulțumind cu înclinări ale capului, smulgîndu se gîndurilor care-i frămîntă. Monte Cristo și Petrică arată în sfîrșit ca doi revoluționari autentici, hainele abandonate stau acum împăturite cu grijă pe un fotoliu într-un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-o să avem parte de un ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie, adaugă, începînd să taie aerul cu palmele în toate direcțiile ca să împrăștie muștele care încep să bîzîie în jurul feliilor de pîine. Ia-o pe îndelete, ca să ne dăm mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
astea, este ironia sorții cînd te gîndești că printre grămezile astea de gioarse, găsești lucruri care-ți mai pot fi încă de folos, se gîndește Roja, înșfăcînd în cele din urmă una din uniforme de la locul ei, începînd s-o împăturească în grabă. După ce termină și-o vîrî sub braț, apropie ușile dulapului, și înainte să părăsească încăperea își mai aruncă o dată privirea în jur să se convingă că restul rămăsese neatins. Cine știe, poate că nu e chiar totul pierdut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
-o o dată. Conținea un amestec perfect de respect și exasperare, iar jumătatea de adevăr privitoare la examenul de sergent era o frază de final reușită. Tocmai semnam cele trei exemplare, când am auzit o hărmălaie teribilă în biroul detectivilor. Am împăturit paginile, le-am băgat în buzunarul sacoului și m-am dus să văd despre ce-i vorba. Mai mulți polițiști și tehnicieni în halate albe de la laboratorul criminalistic erau strânși în jurul unei mese și se uitau concentrați la ceva, vorbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pericolul, însă un pericol inteligent, sau măcar o stare de teroare de regim politic, cu poliție secretă, nu haosul primitivilor, al ocultiștilor. Se sculă hotărâtă din pat și se uită înapoi: dormise de fapt pe fotoliu. Luă pătura și o împături, de parcă ar fi contat, ar fi schimbat ceva. Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
potroace, ca să ne mai antrenăm... și pentru că plecase șantieriștii, chițiți să-și care la Netuța picamărele, și-a adus aminte și meșterul Calistrat de când a fost el mare șef peste 73 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Hărțile erau împăturite, păreau străvechi și aveau culoarea nisipului. Străinul și le bătu de genunchi pentru a le orândui și pentru a le depune pe banchetă, în dreapta, potrivind peste ele două linii gradate și un soi de sextant. Între el și hărți, bastonul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
am zis: o să evaluez situația după ce aflu toate detaliile. Fiona și-a încrucișat brațele pe piept într-o atitudine de expectativă. Jake s-a foit stingherit, ridicându-se și mai sus pe pat. Fiona a sesizat că hainele băiatului erau împăturite și așezate pe un scaun. Arătau relativ bine, ceea ce însemna că Jake nu fusese implicat într-un accident. —Am luat Ecstasy. Cuvintele i s-au rostogolit din gură, de parcă puștiul ar fi fost nerăbdător să mărturisească, de parcă i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
De ce te simt ca pe un drog care mi-a pătruns în sânge după care corpul meu tânjește și suferă când nu ești aproape? Îmi place să sufăr? Îmi place să-mi mutilez sufletul?” Karina își punea aceste întrebări în timp ce împăturea hârtia chinuită de accesul ei de furie, străduindu-se să o aducă la forma inițială pentru a o pune în plicul de unde o scosese cu câteva minute în urmă. Sfaturile lui se întorceau înapoi de unde fuseseră luate. Spera ca măcar
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
și pe care cu greu reușea să le stăpânească, scrise cu litere de mână pe o hârtie albă de dimensiuni mici: „Cine ești tu?” Nu reuși să scrie mai mult de atât, dar era suficient dacă primea un răspuns. O împături cu grijă și cu inima bătându-i de să-i iasă din piept și o puse într-un plic pe care-l lipi. Coborî cu atenție scările parcă fiindu-i frică să nu fie prinsă asupra faptului și puse plicul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
alb insista să fie deschis. Îl luă din rucsac și-l apropie de nas. Nu simțea mirosul lui. Se îndepărtase atât de mult de nu-l mai simțea? Sau ea ieșise din joc? „- Te iubesc!” Doar atât conținea fila albă împăturită în două pe care o scoase din plic. Cât de mult așteptase momentul în care aceste cuvinte erau rostite de buzele lui foarte aproape de urechea ei însetată să le audă, să le asculte la nesfârșit, care să alunge toate acele
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
În plină negare xxx De la: Jack Abelhammer Către: Kate Reddy Subiect: Criza bancară japoneză Vă aducem la cunoștință că clientul dvs. urmărește cu destulă Îngrijorare mișcările de teren continue din Orientul Îndepărtat. Din câte am Înțeles, Banca Origami și-a Împăturit taraba, Banca Sumo a eșuat cu burta-n sus, iar Banca Bonsai plănuiește să taie câteva dintre ramurile sale mai mici. Îmi puteți oferi sfaturi În acest sens, doamnă? xxxxx De la: Kate Reddy Către: Jack Abelhammer Subiect: Criza bancară japoneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
campioană la călcat. E o plăcere să-i urmărești mâna mișcându-se cu doi-trei centimentri Înaintea trenului cu aburi netezindu-i calea. Netezește și netezește până când, ca un prestidigitator, scutură dintr-o mișcare rufa, care pocnește, și la sfârșit o Împăturește. Mânecile cămășilor sunt aranjate la spate, ca un bărbat arestat. În timp ce o privesc, mi se umezesc ochii: mă gândesc că după ce nu o să mai fie, nu va mai avea cine să facă asta pentru mine, nimeni care să-mi calce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În bucluc? De câte ori vrea să pună capăt unei discuții care nu-i convine, mama emite un non-sequitur. — Ei bine, era foarte mândru de tine, Kathy. Trebuia să-l opresc ca să nu arate diploma ta de absolvire a liceului la toată lumea. Împăturește mânecile ultimei bluze și o pune În coș peste celelalte. Dar nu văd cele două bluze pe care i le-am cumpărat anul trecut de ziua ei de la Liberty și nici alte cadouri de la mine. —Ai purtat puloverul roșu Închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pe o piatră de râu de către „maistrul” Ionel) de pe o parte și de pe alta a caiușului două curelușe de lungimea porcului Ghiță din anul trecut și abia apoi tăia „porții” de o anumită lungime, lua o jumătate de porție, o Împăturea În două, tăia oblic și puțin rotunjit vârful viitoarei opinci, apoi tăia și rotunjea opinca la călcâi (o formă foarte elaborată care urmărea forma călcâiului), suprapunea cele două semiporții, o fasona pe secunda după cea dintâi. Cu o sculă tăioasă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]