983 matches
-
Criptele din cimitire erau o noutate pe placul longobarzilor, ei fiind atrași de tot ceea ce este întunecat, misterios și subteran. Le aduceau aminte de casele morții pe care le ridicau încă înainte de a veni în Italia și-n care răposații, împietriți de ger, așteptau topirea gheții și frăgezirea pământului ca să fie îngropați și să ajungă în sfârșit în Walhalla. Acum și catolicii fac uz de criptele bisericești. Unii speră să urce mai grabnic la cer, dată fiind vecinătatea cu relicvele martirilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să-i ofere un contract de formare profesională. Chiar dacă acest contract era mai puțin remunerat decât contractul cu care fusese angajată această femeie. Îi părea rău pentru ea, dar ce putea să facă? Asta era piața muncii. Trecu pe lângă operatoare - Împietrită În fotoliul pentru oaspeți, cu spatele drept, cu picioarele Încrucișate, cu privirea ațintită asupra lui, ca În așteptarea unei minuni - și se Îndreptă spre ușă. O deschise, căci femeia aceea chiar trebuia să iasă - de fapt, nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
te eliberez de dorința ce-ți umilește carnea și apoi voi lua Springfield Armory și voi trage glonțul care este pe țeavă, și-mi voi zdrobi inima și vom avea pace, și vom sta Împreună pentru totdeauna. Emma apăru În timp ce, Împietrit de imaginea viscerelor ei, Antonio se cufunda din nou În imaginarea unui final teatral de crudă răzbunare: s-o stropească toată cu benzină, chiar când se Îndrepta spre metrou, doi kilometri, singură, vulnerabilă și fără vreun adăpost pe marginea străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
domnule avocat, tu nu știai, nu aveai cum să știi. Palatul Parlamentului era Întunecat. Îi păru fals ca decorurile unui teatru. Nimic nu-i mai părea adevărat - nici Roma, nici seara, nici copiii, nici măcar el Însuși. În piața Colonna, Kevin Împietri În fața vitrinelor de la Romastore. Ghete cu crampoane, mingi cu autograf, eșarfe roș-galbene, steaguri. Și tricoul cu numărul 10. Cel al căpitanului blond, Totti. — Nu-mi spune că ții cu AC Roma, zise Antonio, care fusese dintotdeauna juventin. Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
liniște absolută. Imediat fusese năvălit de un sentiment necunoscut, de o părere de rău, și cu gesturi hotărâte se grăbise să-l ridice pe Mașcatu. Dar nu știa ce să facă mai departe. Se uitase spre Mărineci, iar acesta părea împietrit pe lada lui. Pe fereastră alunecau lumina albă de lună și umbrele depărtate ale unei tufe de liliac. Ceilalți băieți nici nu respirau. În cele din urmă, îl rezemase pe Mașcatu de tocul ușii, iar pe Iscru îl așezase cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în minte valoarea sărutului, privindu-i inelul cu piatră neagră, pe care era gravată inițiala numelui său, el îi dusese ușurel mâna dreaptă, pe care o ținea încă în mâna lui, spre inimă și apoi, încet o coborâse până la umflătura împietrită dintre picioare. 8. Zogru a intrat în cetate în puterea dimineții, cu un convoi mare de care ale unor negustori florentini. Nici nu-și imaginase că poate exista pe lume un loc atât de frumos. Străzile erau pavate, în toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
nepăsătoare. În mijlocul lumii, Horia Gârbea, contrastant de vesel, se mișca de la o persoană la alta, intrigat parcă de mâhnirea generală. Giulia filma imaginea ca pe o secvență vie, încercând s-o alterneze cu cea a unui grup cu fețe lungi, împietrit în fața unui stand în care stăteau alți cinci oameni, unul lângă altul, și ei tot așa, nemișcați și sobri, ca la o înmormântare. Evident, Giulia nu cunoștea pe nimeni de-acolo, pentru ea totul era imagine. La Motoare era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
se va spulbera neștiut de nimeni. Este resemnat și nu mai are nici un chef de Andrei Ionescu. Acesta îl privește cu ochii împietriți, de parcă l-ar fi văzut pe Zogru însuși, dincolo de Giulia. Se uită nemișcat, iar nemișcarea lui o împietrește parcă și pe ea. Nici unul nu spune nimic. Se privesc, stând față în față, ea cu vaza în mână, el cu mâna atârnată în șuvița de păr negru și lucios. Este o clipă de liniște într-o după-amiază de iulie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
puterile ei, Alina strigă:„Mamă!!!”. Toți cei care se aflau în preajmă și-au întors privirile. Lacrimile îi ardeau obrajii. Alerga, iar picioarele înghețate de frig îi deveniseră fierbinți într-o clipă. Trăsnită de o lovitură nevăzută, se opri brusc. Împietrise. Femeia s-a întors mirată și a întrebat-o cu ochi mari: „Alina, ce faci tu aici?”. Era tanti Elena, care locuia la vreo trei case de ei. „Hai să mergem acasă! Am vești importante pentru tine!” Lățosul urmărea scena
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oprește respirația atunci când îi priveai. Cu toate acestea, primul doritor să muște din carne de om pare a fi un balaur care se ridică din lac mârâind. Picături de apă neagră se scurgeau pe pielea cornoasă a acestuia. David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui gata să-l mănânce. Dar nu și a pierdut cumpătul și-a luat sabia, sărind la gâtul balaurului, și mai apoi la gâtul șerpilor să-i doboare. Toate creaturile acelui lac
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
folosesc non stop și nu m-au mai curățat, cred că de un an! E oribil acest mediu de viață, spuse televizorul. Biblioteca plângea cu lacrimi mari. Plânsul ei era ca o ploaie de meteoriți. Canapeaua tremura, iar televizorul era împietrit! Obiectele din bucătărie erau și ele nemulțumite: Pe mine nu mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și sunt casă pentru gândaci care m-au năpădit. M-am săturat, spuse aragazul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ta s-a schimbat, de asemenea și a mea. S-a întâmplat ceva? am murmurat, venind mai aproape. Ai ridicat ochii spre mine, mi-ai zâmbit ca o mireasă atât de dulce, și ca un glonț te-ai prăbușit. Am împietrit. S-au auzit țipete și oameni au venit lângă tine și mi te-au cules ca pe o floare, te-au dus undeva. Mi se sfărâma ceva în mine. Priveam locul unde ai căzut, ca o frunză slabă, bolnavă. Am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
decât de praful său magic și cavalerul dispăru. Următorul obstacol era o mare de nisipuri mișcătoare din care se conturau diverse forme. Cavalerul pământului strigă: Pământ blestemat, ce omori orice, pe loc să te transformi în piatră! Hocus-subtero! Nisipurile se împietriră pe dată. În scurt timp apăru un câmp electro-statico-magnetic pe care Metamorfo era dator să-l anihileze. Acum e rândul meu! se auzi acesta. Metamorfo-morfo-metamorfo, fu vraja rostită și câmpul dispăru cât ai clipi. Al patrulea obstacol a fost un
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Văd că-ți merge mintea ! — Am să vă pun din fiecare pe o farfurie, îi sugerez. Și am să v-o aduc în seră. — Extraordinar. Nathaniel ! Trish răpăie ușor cu degetele în fereastra de la bucătărie. Intră să mănânci un sandviș ! Împietresc. Nu. Nu vreau să mai dau cu ochii de el. — Doar nu vrem să aruncăm toată mâncarea asta. Își arcuiește sprâncenele spre mine. Dacă aș avea ceva de comentat, Samantha, ar fi că ai fost un pic cam risipitoare. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mi trec rapid ochii peste el cu viteza experienței. E un parteneriat de dezvoltare imobiliară. Ambele părți pun la bătaie bani... dezvoltare a unei zone rezidențiale... pân-aici, totul pare formulat standard. După care văd ceva care mă face să împietresc. E o mică clauză bine întoarsă din condei și aparent insignifiantă strecurată în josul paginii. Un singur rând, care îl obligă pe Eddie să suporte toate eventualele sume ce le vor lipsi celorlalți investitori. Dar, din câte văd, fără vreo reciprocitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să mor. Vă rog, să mă omoare cineva. — Bună, Emma ! aud vocea lui Katie și, cînd ridic ochii, o văd apropiindu-se cu pași grăbiți de birou, trandafirie la față de emoție. În clipa În care Îl vede pe Jack Harper, Împietrește. A ! — E În regulă. Te rog fă-te că nu sînt aici. Flutură din mînă prietenește În direcția ei. Te rog. Spune-i ce voiai să-i spui. — Bună, Katie, Îngaim. Ce-i ? În momentul În care Îi aude numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Jack, la golf am cunoscut cei mai mari oameni de afaceri ai țării. Uite, ia orice companie. Compania asta, de pildă. Își Întinde brațele larg. Îl cunosc pe șeful cel mare. Dacă vreau, mîine pot să-l sun la telefon. Împietresc, cu ochii la ea. — Serios ? spune Jack, extrem de atent. Chiar așa ? — Da, da. Se apleacă În față, confidențial. Și cînd zic șeful cel mare, zic chiar șeful cel mare. — Șeful cel mare, repetă Jack. SÎnt impresionat. — Jack, poate pune Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Tu ești succesul, iar eu sînt eșecul. Un singur lucru te rog : nu mai pretinde că ești cea mai bună prietenă a mea, OK ? Fiindcă nu ești și n-ai fost niciodată ! Tac și mă uit În jur spre asistența Împietrită de pe pătura de picnic, respirînd greu. Am senzația oribilă că, din clipă În clipă, am să izbucnesc În plîns. Îi Întîlnesc privirea lui Jack și el Îmi zîmbește ușor, gen bravo, i-ai arătat tu ! Apoi risc și arunc o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
dezlege ceasul când strigoii își schimbă între ei mânăturile, chiuind, jucând și dupuind de se cutremurau adâncimile nopții, să nu o lase cumva pe ormocită să scoată tăciunii ascunși cine știe pe unde și să să-i ghindăcească, amuțind și împietrind pe toți care ar privi-o a doua zi, pocind fetele, secând sămânța mădularelor și vestejind podoaba bărbățiilor, să nu cumva ca solomonara, gonitoarea de nori și pârjolitoarea viselor, să aibă vreun cuțit la îndemână cu care să-și pornească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
stăruie să nu vină să te fericească cu trăznetul înfrângerii de pe urmă. Înghețat, Burtăncureanu, îngăimă. - Andromanda... Madam’ Brandaburlea, ce... De ce nu ești, cocoană, în pat?! Femeia aceea de abur, lipită de ușă, îi făcu doar semn să se apropie. Burtăncureanu împietrise în tocul ușii dintre cele două camere. - Vreau să plec, șopti năzărenia aceea de minune. Acuși vine ceasul. Cheia este la tine. Deschide ușa și nu mă mai întreba neîntrebarea. Împleticit, ca într-o vrajă, prozatorul se întoarse în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dădu ochii peste cap. Ce ți-am zis eu? (Să vezi ca mușcat-o vreun șobolan de picior, adăugă el către noi). Fato, mișcă-ți fundu’ înapoi! Fața lui Marie apăru în deschizătura trapei, cu trăsăturile-i delicate și mobile, împietrite pe oase din cauza șocului. Mirosul de țevi și de rugină se ridică deasupra ei. Dacă ar fi fost un parfum, ar fi fost descris ca având accente inițiale bogate, dulci și accente secundare de mlaștină. Pentru prima dată înțelegeam semnificația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se uită la țărâna încă proaspătă de pe mormânt, cu brațele grele atârnându-i pe lângă trup,neputincios la frământarile tatălui său. Și, cât ar fi vrut să-l atingă, să-i ostoiască durerea, dar mâinile nu-l ascultau... Stătea lângă dânsul împietrit de durere și neputință. Cel puțin o vorbă de mângâiere să-i fi spus, dar nu putea, glasul nu-l asculta. Când dădu să vorbească, ziduri chinezești se înălțau între ei. ...Și, doar, în urmă cu aproape trei luni, înainte de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la ei la Horpaz, pe terasa din grădină, ”pomenirea” până în cele mai mici amănunte, după datină. Ei simțeau ca Iorgu are mare nevoie de ajutorul lor, și, că ei pot să-i aducă o rază de soare în sufletul lui împietrit de atâta suferință. ”- Ce-i scris omului, în frunte-i pus!” căută să-l consoleze Avel. - Așa-i, omul nu poate lucra împotriva soartei lui... Ce-a hotărât Domnul, nu poate schimba omul! Completă Carmen. Fiecare urcă muntele pe propria
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
distrage sufle- tul de la natura sa originară. Am rămas derutată. Nu știu cum făcuse, dar parcă știa exact ce se petrecea cu mine. — Cândva am pierdut pe cineva pe care l-am iubit foarte mult și de atunci inima mea s-a Împietrit. Apoi l-am cunoscut pe Jean-Claude și mi s-a părut că pot iubi din nou. Dar În scurt timp mi-am dat seama că nu-l iubesc. mi-e teamă că nu voi mai putea iubi niciodată. Ceva a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
am cunoscut pe Jean-Claude și mi s-a părut că pot iubi din nou. Dar În scurt timp mi-am dat seama că nu-l iubesc. mi-e teamă că nu voi mai putea iubi niciodată. Ceva a rămas definitiv Împietrit Înă- untrul meu. — iubirea lumească e un lucru efemer. Singurul Îndemn pe care vi-l pot da este să stați aproape de Dumnezeu și să vă Îndreptați iubirea spre El, a spus Père Joseph. o lumină caldă a pătruns deodată Într-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]