962 matches
-
matern G. Călinescu pe Titi. Felix chema adesea la plimbare în oraș pe Titi, și întîia oară acesta urmă cu docilitate itinerariul tovarășului. A doua oară însă refuză cu încăpățînare să treacă prin anumite locuri, preferând, de pildă, să stea împietrit o oră întreagă pe marginea lacului din Cișmigiu spre a asculta banalul repertoriu pe care-l cânta muzica militară. Întors acasă, raporta familiei tot ce văzuse în decursul plimbării și comunica lista pieselor cântate, reproducîndu-le vocal, când nu le știa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
măsuță lângă fereastră, copia în acuarelă un desen dintr-o carte ilustrată și arăta o atenție încruntată, prin care se simțea obligat G. Călinescu să nu mai remarce pe noul-venit. Felix simți în aer o curiozitate insultătoare și o dușmănie împietrită și ar fi ieșit numaidecât pe ușă afară, dacă nu s-ar fi simțit îndatorat să aștepte cheile. Aurica trase prima împușcătură, pe nepregătite. - Titi, zise ea, e foarte supărat, săracul, că domnișoara Georgeta, prietena dumitale, s-a purtat așa
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se ridică mereu deasupra propriei sale ponderi, ideea anume că zidul conține mișcarea ocultă, dezinvoltă și mereu ascultând de melodia curbei, ca o mișcare oarbă, care n-are nevoie să vadă, ideea deci că acolo, înăuntru, este zidit și ținut împietrit un suflet de femeie! Printre cele câteva variante de sfârșit plauzibil spre care pare să evolueze lumea, atât cât poate fi ea guvernată de om, este și aceasta: omul, fiind din ce în ce mai slab interior, mai redus și mai inapt pentru condiția
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Jack. Chipul Îi e total lipsit de orice expresie și ilizibil, iar glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide În urma lui și rămînem Împietriți, ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mînă din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. SÎnt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
așa cum mă cunoști tu pe mine. Dar el nu se Întoarce să mă privească. Portiera grea se Închide cu zgomot și mașina demarează. Iar eu rămîn singură pe trotuar. DOUĂZECI ȘI ȘASE O clipă, nu mă pot mișca. Rămîn acolo Împietrită, cu fața bătută de vînt, cu privirea spre capătul străzii, unde a dispărut mașina lui Jack. Încă Îi mai aud glasul În minte. Încă Îi mai văd chipul. Felul În care se uita la mine, de parcă aș fi devenit, brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
înflorit îngheață pe obrazul Lilianei, iar mîinile ei, tremurînd scurt, nervos, lasă farfurioara și ceașca să cadă pe masă cu zgomot. Într-o singură clipă, Mihai ajunge lîngă ea și-i prinde brațele, obligînd-o să-și înfrunte privirile. Pe obrazul împietrit și-n adîncurile ochilor negri, se citește durerea profundă, redeșteptată acum. Doamne, Liliana, ce-am făcut?! spune Mihai încet, îngrijorat, atingînd cu vîrful degetelor obrazul palid. Pentru că femeia nu protestează, întreaga lui palmă lunecă pe lîngă ureche, peste buclele părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
un gest de încuviințare. Să mă răzbun pe tine, nu pe George! precizează Tamara sec. Pe mine?! rîde Mihai și se ridică de pe scaun, plimbîndu-se. Dar nu-ți făcusem nimic, mamă dragă! se apropie el și, impresionat neplăcut de obrazul împietrit al ei, îi cuprinde genunchii în palme, apoi se lasă în jos, pe călcîie, să o poată privi în ochi. Pe tine, Mihai! precizează Tamara, scuturînd din cap. A trebuit să mă mărit cu un bărbat mai în vîrstă, deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
deschise cu un bubuit. Bud White intră și Îl izbi pe Fontaine de perete. Ed Îngheță. White Își scoase 38-ul, deschise butoiașul și risipi pe podea niște gloanțe. Fontaine tremura din creștet pînă În tălpi. Ed era În continuare Împietrit. Cu o mișcare bruscă de mînă, White băgă butoiașul la loc și propti țeava armei În gura lui Fontaine. — Unul din șase. La noroc. Unde e fata? De groază, Fontaine mușcă oțelul țevii. White apăsă trăgaciul de două ori. Două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e fata? De groază, Fontaine mușcă oțelul țevii. White apăsă trăgaciul de două ori. Două clicuri. În gol. Fontaine se lăsă să lunece În josul peretelui. White trase arma și Îl ridică de păr. — Unde e fata? Ed era În continuare Împietrit. White apăsă din nou trăgaciul. Încă un clic. Fontaine, cu ochii cît cepele: — S-ss-sylvester F-fitch, Strada 109, colț cu Avalon, casa cenușie de pe colț... vă rog să nu-mi faceți rău... White se repezi afară. Fontaine leșină. Pe coridor zarvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
vorbe șoferului lui Sánchez Concha și dacă face pe nebunul Îi ard o păruială să mă țină minte, prea e mototol și Julius ăsta. Patio-ul acela Îngrozitor pe care trebuia să-l străbată se numea aici „vestibul“. Julius rămăsese Împietrit, examinînd lemnul mîncat al porții uriașe, mai mult ca sigur că n-o Închidea nimeni, fiindcă balamalele erau complet ruginite și poate era deschisă tot timpul. Aici parcă era un Întrerupător; cu siguranță copiii ăia care se electrocutau În ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ales datorită faptului că reușise să nimerească numele. Ultima dată când a plecat cineva, a ținut un discurs lacrimogen de douăzeci de minute, lăudând talentele unice și contribuția inestimabilă a cuiva pe nume Heather, în timp ce Fiona, persoana care pleca, asculta împietrită. Apoi i s-au înmânat Lisei cupoane în valoare de douăzeci de lire pentru Marks & Spencer și o felicitare imensă cu un hipopotam și cu inscripția „Ne pare rău că pleci“. Ally Benn, fosta adjunctă a Lisei, alesese cadoul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Godson, directorul de design. Nu vorbește prea mult, spuse Trix tare. Nu-i așa, Gerry? Clipește o dată pentru da, de două ori pentru duceți-vă dracu’ și lăsați-mă-n pace. Gerry clipi de două ori și păstră o figură împietrită. Apoi zâmbi larg, strânse mâna Lisei și spuse: —Bine ai venit la Colleen. Eu am lucrat la alte reviste aici, dar de acum înainte voi lucra în exclusivitate pentru tine. Și pentru mine, îi aminti Trix. Eu sunt asistenta personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu stângu’-n dreptu’! Ce face domnul Superșmecher cu un album Simply Red? Uite cum își strică reputația. — Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar ăla e al lui Clodagh. —Lui Clodagh îi place Simply Red? întrebă Ted cu fața împietrită. — Îi plăcea, în orice caz. — Dacă îi plăcea, e OK. Ted era ușurat. O considera pe Clodagh o zeiță, dar, dacă era una dintre fanele lui Mick Hucknall, trebuia să se mai gândească. Cu siguranță, o zeiță nu putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spuse ea cu vocea tremurândă, după ce se sfârșește luna august, va fi mult mai bine cu munca pentru mine. Am putea chiar să mergem o săptămână în Grecia cu o ofertă întârziată, ceva. Zâmbește, spuse ea unui Marcus cu fața împietrită. În continuare, nici o reacție. — E, hai, amuzantule, încercă ea. Tu, unul dintre cei mai tari comici din Irlanda, spune-ne o glumă. Marcus aproape că se catapultă de pe scaun. —Să spun o glumă? întrebă el, cu o furie șocantă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Jack, parțial pentru a vorbi post-mortem despre lansare, parțial pentru a verifica în ce ape se mai scaldă el. A deschis ușa... Și a văzut cea mai uimitoare scenă. Instantaneu, o imagine surprinzătoare a lovit-o și a lăsat-o împietrită. Nu doar că Ashling și Jack erau singuri la el în birou, nu doar că Jack o proteja pe Ashling ca și cum ar fi fost o păpușă prețioasă. Era privirea de pe fața lui Jack. Lisa nu mai văzuse niciodată atâta tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
piciorul. A mai luat rapid un șervețel din cutie și l-a pus peste ochi. După ce Ashling a spus că nu o va ierta niciodată pe Clodagh, a plecat, arzând încă de furie. Următoarea oprire era Marcus. Cu o figură împietrită, mergea rapid, aproape alergând, îndreptându-se către biroul lui. Făcând slalom prin mulțimea de pe strada Leeson, un bărbat care mergea și el la fel de rapid în sens invers se izbi de ea, umărul lui lovindu-se de al ei cu putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să mănânce, e obsedată de oamenii fără adăpost. Doctorul se mai înveseli. Așa mai mergea. — Ce e cu oamenii fără adăpost? A mai urmat un cot și un „Spune-i!“ șoptit de la Monica, apoi Ashling își ridică fața palidă și împietrită și mormăi: Cunosc un băiat fără casă. Mereu m-a afectat, dar acum sunt tristă pentru toți. Chiar și din cauza celor pe care nu i-am întâlnit în viața mea. Asta era de ajuns pentru a-l convinge pe doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Înainte pe coridor, ținînd lumînarea care tremura În suflarea rece a vîntului. Bea oftă și mă urmă scrîșnind din dinți. M-am oprit În fața ușii. Se zăreau niște trepte de marmură coborînd În beznă. Am pornit-o pe scară. Bea, Împietrită, ținea lumînarea În prag. — Te rog, Daniel, să plecăm... Am coborît treaptă cu treaptă, pînă la capătul scării. Haloul spectral al lumînării de sus scrijelea conturul unei săli dreptunghiulare, cu pereți din piatră goală, acoperiți de crucifixe. Frigul ce domnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce bucuroasă sunt că în sfârșit te-am găsit! Ți-am trimis în oraș un curier, doi! Te-au căutat toată ziua! Pe treptele scării, Evgheni Pavlovici încremeni ca trăsnit. Și Lizaveta Prokofievna se oprise în loc, dar nu îngrozită și împietrită ca Evgheni Pavlovici: o privea pe ființa aceea impertinentă la fel de mândră și cu același dispreț rece pe care și-l manifestase mai înainte față de „omuleți“; imediat, își mută privirea sfredelitoare asupra lui Evgheni Pavlovici. — O noutate! continuă vocea sonoră. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cum se macină într-un mister tânguitor substanța vieții și cum secătuiesc fântânile firii urâtul omniprezent, parodiind negativ principiul divin! Plictiseala-i vastă ca Dumnezeu și mai activă decât el! Fără Dumnezeu, singurătatea ar fi un urlet sau o dezolare împietrită. Dar cu El, noblețea tăcerii ne domolește aiureala nemîngîierilor. După ce-am pierdut toate, ne recâștigăm cumpătul înveșnicindu-ne visarea prin aleile lui desfrunzite. Numai gândul la El mă mai ține vertical. Când îmi voi stârpi mândria, putea-voi să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Fulcinius începe să aibă îndoieli. Ce a pierdut din vedere? Se panichează și glăsuiește repede: — Libo n-a uitat niciodată că se înrudește cu Sextus Pom peius... Pune dinadins accentul pe ultimele două cuvinte. Nu-și dă seama dacă mimica împietrită a principelui e de bine sau de rău. Cu sprâncenele adunate nod, Augustus îl cercetează cu o aten ție încordată. Acest Trio este vestit și temut pentru intrigile sale. Și pentru setea de a-și face un nume din fărădelege
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
periculos, dar chiar era nevoie să se complice și cu garnizoana Romei? Să încalce principiul, vechi de mai bine de un secol, conform căruia în Italia n-au voie să staționeze trupe militare? În fața lui, Aelius Seianus îi cercetează trăsăturile împietrite. Sunt mute însă. Nu-și trădează secretul. Se decide în cele din urmă: — Nero, rostește cu glasul sugrumat de emoție, crezi că aș putea deveni colegul tatălui meu în fruntea cohortelor preto riene? Tiberius Nero începe, cu gesturi lente, să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dîre strîmbe și albe prin funingine. Vedeți? repeta el. Vreți să vă uitați? Își ridicase mîna. În cele din urmă Înțelese că arăta spre un punct. Își Întoarse capul și văzu două figuri. Stăteau la mică distanță și păreau la fel de Împietrite ca ea. Erau luminate de focul slab și decupate din Întuneric: ceea ce remarcă mai Întîi fu paloarea nenaturală a fețelor și mîinilor prin comparație cu locul acela mizerabil de murdar. Apoi, una din ele făcu un pas și Își dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și Michael vin să mă vadă, ea se repede imediat și dă să mi-l ia, dar eu mă Întorc și refuz să i-l dau, pretextînd că nu sînt pregătită. Apoi, ea șade nefericită Într-un colț, cu chipul Împietrit, iar eu sînt conștientă că se simte respinsă. Stau Întinsă În pat, legănîndu-l și gîngurindu-i lui Tom și nu-mi pot Înnăbuși un semtiment de triumf. Poate că l-ai ținut tu În brațe Înaintea mea, dar nu vei cîștiga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Lisa pe un ton distrat. — Aham, face el, tot fără să se miște, și se servește cu o cană de ceai, dar nu oferă nimănui. Ai putea să-l aduci? Trish și cu mine schimbăm o privire, amîndouă cu chipurile Împietrite, dar, evident, cu același gînd În minte și așteptînd la Lisa să rostească tare: „N-ai putea să ți-l aduci și singur?“. — Vin Într-o clipă, răspunde Lisa, moment În care eu mă ridic În picioare, Îl sărut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]