943 matches
-
diavoli, predică viitorul, inițiază în tainele dumnezeiești și învață Treimea”. Sfântul Niceta de Remesiana sublinia, de asemenea, funcția educativă a cântării în comun, precizând, între altele, că „Sfântul Duh a prevăzut în ce fel pot să primească inimile mândre și împietrite, ca pe o desfătare, cuvintele dumnezeiești. De obicei natura oamenilor fuge de cele aspre și le respinge, deși sunt sănătoase (folositoare), și cu greu le primește de afară de cazul când i se pare că prezintă farmec. Dumnezeu a pregătit prin
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dobândească darul științei duhovnicești (cap. 8-10). Cele învățate prin citit ,,să nu fie predate celor necurați, deoarece învățătura duhovnicească poate rămâne nerodnică, fiind necuvântătoare din pricină că cel ce o răspândește nu o trăiește sau pentru că cei chemați au inimi împietrite în păcate“ (cap. 16-18). În Convorbirea a XV-a (10 capitole), același Avva Nestoros aprofundează problema harismelor duhovnicești. El arată că harul duhovnicesc al minunilor se manifestă în trei feluri: 1) prin vindecări; 2)prin cei ce încearcă zadarnic să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
totuși aceeași Lady Anne - sau, mai exact spus, tocmai ea, Lady Anne - va ceda atracției pentru hidoasa alteritate a viitorului rege. Ca și Gorgo, Richard al III-lea îngrozește și, în același timp, fascinează. E făptura în fața căreia poți rămâne împietrit. E creatura ce pare venită dintr-un spațiu aflat în afara umanului sau dincolo de acesta. Iar Lady Anne nu este singura subjugată, hipnotizată parcă de Richard. Iată cum îi relatează acestuia ducele de Buckingham ceea ce se întâmplase atunci când încercase zadarnic să
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
încremeniți, metamorfozați parcă în stane de piatră. Shakespeare pare să ne conducă aici în însuși miezul ambivalenței imagine neînsuflețită/imagine vie. Efectul asemănării este atât de șocant, încât el se calchiază, ca să zicem așa, pe efectul apariției unei fantome. Perdita, împietrită, înțepenește în fața acestei apariții tot atât de tulburătoare ca un spectru. În ciuda tăcerii sale, Leontes are impresia că statuia îl mustră, îi amintește de vechile lui păcate, aidoma unei fantome răzbunătoare ce acuză. Forța ei este atât de copleșitoare, încât Paulina, temându
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
jocul în jurul morții este foarte frecvent (grupurile darks, puncks) și ritualurile satanice atrag mulți tineri. Moartea capătă adesea pentru adolescent un chip emblematic de care acesta se agață uneori, ca și cum ar putea s-o îndepărteze mai bine. Fața intangibilă și împietrită a morții se transformă în singurul reprezentant posibil al unei vieți în care orice schimbare este sursă de amenințare: moartea este transformată în ideal încremenit și atemporal. MAUD - FIGURA ÎNCREMENITĂ A MORȚII Maud, adolescentă depresivă, urmărită de idei sinucigașe de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
schimbării în timp a valorilor tuturor coordonatelor de definiție ale sistemului personalității. Atributul „dinamic” presupune numirea într-o schemă operatorie unitară atât a constantului, cât și a variabilului care se relativizează și se limitează reciproc: nu există nici un constant absolut, împietrit, care să devină independent de timp, respectiv de scurgerea ireversibilă a acestuia, după cum nu există nici un variabil absolut, care să nu se finalizeze cu stări și efecte care să se mențină relativ nemodificate de-a lungul unui interval mai mare
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
dimineață, soldatul a fugit iepurește Împreună cu tovarășii lui, ca să-și apere pielea. Apoi, când supraviețuitorii s-au regrupat, iar el abia de-și trăgea sufletul, dumneata l-ai fotografiat. A urmat o tăcere. Faulques a tras o dușcă. Stătea aproape Împietrit pe scaun, atent la tot ce auzea. Celălalt se Întorsese iar spre pictură. Acum privea schița pădurii cu spânzurații care atârnau din copaci ca niște ciorchini cu fructe. - În ultimii ani am citit multe, a continuat. Reviste, jurnale și unele
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
ale unui oraș adormit, neștiind dacă avea să se mai Întoarcă sau nu acolo. - Păi, va trebui să te mulțumești cu ce ai, a spus În șoaptă. A rămas cu capul sprijinit de trunchi și a continuat să stea așa, Împietrit, pe când lumina cenușie și apoi auriu-portocalie se ridica la orizont, silueta neagră a turnului se profila În prima lumină a dimineții și totul În jur, copacii, arbuștii și stâncile, prindeau formă pe Îndelelte. Luminile farului din depărtare s-au stins
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
cai verzi; o cale închisă; capăt; cămin; celulă; cer; cochete; constant; construcție; construit; covor; crăpat; cronologie; cuier; dărîmat; decor; departe; despărțitură; Dinamo; distanțare; dormitor; dos; drum închis; dulap; față; fin; frumos; gaură; groasă; icoană; imens; impact; impas; imposibil; indiferență; invizibil; împietrit; închizătură; îngrădire; întunecime; lavabil; lemn; limitare; limite; liniște; loc de dat cu capul; margine; mor; mov; mucegai; navă; neant; necunoscut; neputință; nimic; între noi; nor; nul; oglindă; oprire; panou; pămînt; de piatră; piatră; pictori; pictură; piedică; plan; podea; portocaliu; portret
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
6); mort(5); muzeu(5); nemișcare(5); omagiu(5); de piatră(5); respect(5); veșnic(5); beton(4); nemișcată(4); onoare (4); parc(4); personalitate(4); zid(4); admirație (3); alb(3); albă(3); America(3); cinste(3); drept(3); împietrit(3); libertate(3); de marmoră(3); piatra(3); poet(3); portret(3); război(3); rigiditate(3); simbol(3); statuia Libertății(3); tare(3); artist(2); Avram Iancu(2); celebru(2); chip(2); comemorare(2); creație (2); eleganță (2); față(2
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
minte poate avea o femeie care lasă din mână un asemenea bărbat?... Ce să vă spun, între noi a fost o dragoste fulgerătoare. În cafeneaua unde am făcut cunoștință s-a făcut brusc liniște; câteva minute bune am stat ca împietriți, cu privirile unite pe deasupra mesei, ușor nedumeriți, de parcă ne căutaserăm de când lumea și acum, când în sfârșit ne întâlneam, nu ne venea să ne credem ochilor. Prietena noastră comună, cea care ne aranjase întâlnirea - o combinatoare profesionistă de suflete singure
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
din ce în ce mai mult... și mai tare... și deodată te pomenești că-ți fac felul... (toți ceilalți rîd, ca de obicei, exagerat) Trimisul lui Dumnezeu: (răsfoind cîteva pagini, căutînd, parcă, un pasaj anume; l-a găsit) "Fără speranță sînt cei cu inima împietrită..., cei fără căință... și vor rămîne pe veci nemîntuiți" Plutonierul: Stai puțin să-mi termin pasiența... am impresia că-mi iese... Și o să-ți arăt că eu nu am inima împietrită... Gata, gata, mi-a ieșit! (se duce la Trimisul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
l-a găsit) "Fără speranță sînt cei cu inima împietrită..., cei fără căință... și vor rămîne pe veci nemîntuiți" Plutonierul: Stai puțin să-mi termin pasiența... am impresia că-mi iese... Și o să-ți arăt că eu nu am inima împietrită... Gata, gata, mi-a ieșit! (se duce la Trimisul lui Dumnezeu) Auzi, lasă puțin cele sfinte și vino încoace... (îl duce la locul unde se petrecuse prima reconstituire a împușcării în ceafă) Hai, întoarce-te cu spatele! Obiectiv nr.: Hai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Apa antropomorfică este în permanentă concordanță cu celelalte elemente primordiale, participând direct la suferința comunității patriarhale care caută tămăduire în forțele taine ale acestora; de exemplu, pentru a-și regăsi împăcarea cu lumea satului, femeile descântă "de judecată", cu pietrele "împietrite" de Sfântul Petru: " Bună ziua, apă mare, / Doamnă mare! / Mai șezi! N-am venit să șez, / Ci am venit să te dăruiesc cu mei, / Tu să dăruiești pe (cutare) cu o sută de zmei. / Martorii lui să se sfrijească, / La judecători
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
va veni. Astfel, în ajunul Crăciunului, femeile pun o piatră în cuptor pe care o iau abia în noaptea de Bobotează, zicând: "Cum dorm toți oamenii și nimeni nu vede, așa să nu vadă uliul puii mei, ci să stea împietrit și încremenit."441 În ziua de Crăciun, la meglenoromâni, de pildă, se arde în vatră un pom din pădure, adus special și tăiat din rădăcină. Acest copac trebuie să ardă în vatră, câte puțin, în fiecare 442seară, până la Bobotează, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
drept comun adresau vorbe grele poporului român. Atunci ei s-au hotărât să îl omoare. Lovit puternic de un deținut, preotul nu a replicat în nici un fel conform moralei creștine, care cere să întorci și celălalt obraz. Criminalii au rămas împietriți. Cel care l-a lovit i-a spus atunci “Iertați-mă părinte!” iar preotul l-a iertat, strângându-l în brațe și sărutându-l. Mai mult decât atât, l-au rugat pe părinte să mănânce, să nu moară. Cei care
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
purgatoriul existenței înseamnă un drum lung în cunoaștere, devorat de setea de absolut, până la trecerea din ființă la neființă, care ne-a generat ("O fecioară de țipăt locuiește în soare"). "Nemișcare, Cutremur, Nemișcare/ Cutremur. Odihnă în țipăt/ A lumii./ Oh, împietrită și veche și sfâșietoare odihnă în țipăt a lumii." Soarele, categorie existențială, cade în agonie și " Nimeni înghite universul într-un spasm divin." Țipătul Fecioarei este cel al începutului arderii, al stării solare; trecut în contigent, omul va rămâne cu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
remușcare." Flacăra vine și taie, ca o limbă întunecată, ceasul grav al morții, adusă în contrast cu răceala de gheața a Alpilor. "Și râsul tău cu triluri de albe cavatine/ e-un cerc de gheață-n jururi cu buzele alpine,/ cu ferigi împietrite ca semne de-ntrebare/ Purtate de-avalanșe zadarnic până-n mare." Simțim cu fiecare poem al lui V. Nicolescu o detașare care permite respirația necesară pentru a crea imagini voit alese și de aceea ușor sărăcite de văpaie; văpaia, cum ne
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
atitudini exteriorizat-violente și un joc senzorial-agresiv, alternând cu lungi momente de tăcere. Pitorescul care ucide pateticul este eliminat, împreună cu orice descriere, în avantajul esențializării tragice. Gestul, ca element vizual, este redus la maximum, alternând izbucnirile dinamice, adesea instinctuale, cu atitudini împietrite, iar vocea, ca element auditiv, alternează strigăte și explozii sonore cu tăceri prelungi. Dacă am reprezenta grafic această tensiune continuă a acțiunii, nu ar fi vorba de o curbă gaussiană, mergând în crescendo până la un maxim și revenind asimptotic spre
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
n-am cita aici decît secvențele din pădure, în care are loc moartea lui Ion, afirmația tot s-ar susține: un amfiteatru natural impresionant, cu lumina zorilor prefirată printre copacii cuprinși de întuneric, monumentalitatea de stîncă a femeii care privește împietrită scena, cutremurătoarea zbatere a lui Ion și gestul lui capital, disperarea lui Dragomir care își strigă ultima speranță de salvare, totul încadrat de o natură aspră, implacabilă și stranie în măreția ei, toate acestea trimit spre, sau mai bine zis
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
lucru foarte simplu: că sunt nevasta lui". Pentru puțin timp, Andrei este eroul așteptat, dar eroina văzând ezitările bibliotecarului redevine lucidă și inflexibilă, iar comunicarea dintre cei doi devine imposibilă. După gestul lui Andrei de a se împușca, Ioana rămâne "împietrită", "năucită", "nu pricepe nimic". Ioana nu era tipul de femeie mondenă, disprețuia balurile și avea o mândrie rece ca toți strămoșii săi, boieri de viță. Era cunoscută în cercul de prieteni drept "jupânița". Ea avea o simpatie deosebită față de o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
rațiune și cu sensibilitate) pe care această micime îi lasă cu totul reci. Puii de focă află asta de fiecare dată, pe propria lor piele. Vulnerabilitatea, privirea lor (inocența, tandrețea din ochi) ar trebui să înmoaie până și cele mai împietrite inimi și totuși, în fiecare an, în sezonul în care puii vin pe lume, aceștia sunt asasinați metodic pe banchizele marelui Ocean Înghețat. Oameni perfect echipați, protejați de frig grație căciulilor de blană, încălțărilor căptușite, mănușilor, îmbinărilor etanșate, izolatoare, ce
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
aminte a ochelarilor cu lentilă groasă ai bătrânului Samuel Weber, în astfel de mărunte ornamente și lucruri domestice, regăsesc toată melancolia copilăriei mele și acea nostalgie esențială a inutilității lumii, care mă înconjoară de pretutindeni ca o apă cu valurile împietrită 241. Nevoia articificialului, a imitației și-o va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială. 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate Metaforele prin excelență ale irealității imediate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mie de tăuri. Cum în bocalul cu peștișori hegagonezi se plictisea, s-a pus pe explorarea ținuturilor vecine, a colindat, în lung în lat, din lac în puț a nimerit. Când ghizdul l-a urcat, ieșind la suprafață, a rămas împietrit: în juru-i se adunaseră ființe de mare spaimă, cum întâlnise doar în Cânturile lui Maldoror. Strigau din răsputeri "wakaki-wakaka, "aici nu-i locul tău, e balta mea" și-l împingeau spre marginea fântânii. Inițiații i-au spus că e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
pe cale po(i)etică etc. Liniile de portret ale actantului liric predilect sunt trasate cel mai bine în finalul poemului Demonul om: " Poetul scria un poem în umbra/ mai deasă decât norul de noapte,/ deasupra paginii albe/ aștepta cu mâna-mpietrită/ El n-auzea cum trosnesc în câmpie/ copacii, răriți odată cu viața,/ nici cum printre arbori răsună dictarea/ N-auzea decât cuvintele sale/ Și totuși afară se-ascunde lumina,/ se clatină-n margini de roșu aprins/ Afară se află lumina, fără
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]