756 matches
-
și coborî spre piscină. La bazin, era ora de vârf. Lungite pe iarbă, femei goale pălăvrăgeau, citeau sau pur și simplu se prăjeau la soare. Unde să se așeze? Cu prosopul În mână, Începu un traseu haotic pe peluză; se Împleticea, ca să spunem așa, printre vagine. Își spuse că trebuie să se hotărască odată, când o zări pe catolică discutând cu un brunet Îndesat, vioi, cu părul negru și creț, cu ochi veseli. Îi făcu un vag semn de recunoaștere - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu un hot-dog, la chioșcul din intersecția cu strada Gay-Lussac; continua mai jos cu o pizza, uneori cu un sandviș grecesc. La intersecția cu bulevardul Saint-Germain, la McDonald, Înfuleca mai mulți cheeseburgeri, bea Coca-Cola și milk-shake cu banane; apoi cobora Împleticindu-se pe strada La Harpe și termina la patiseriile tunisiene. În drum spre casă, se oprea În față la cinema Latin, care propunea două filme porno pentru un singur bilet. Uneori rămânea câte jumătate de oră În fața cinematografului, prefăcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
îmi căutam satisfacțiile în lectură. Aproape cu disperare mă adînceam într-o patimă care avea darul să-mi vlăguiască vitalitatea. La ceasul la care toți colegii mei se plimbau cu fetele prin parc, eu ieșeam tehui de cap din bibliotecă, împleticindu-mă pe sub pereți. Simțeam un soi de resemnare. Atunci mi-am zvîrlit în foc manuscriptele. Instalat în stal, adăstam cu voluptate clipa în care, după gong, cortina luneca către tavan. În scenă năvălea din culise o răcoare cu iz de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trădează faptul că e un nene din provincie, deși el crede că trădează cu totul altceva, și anume o rutină mondenă în materie de lux. Dar lui îi lipsește această rutină, pentru că se lasă acum păcălit de Anna. Anna iese împleticindu‑se pe poarta clădirii de alături, oh, Doamne, nu îndrăznesc să mă duc acasă, pentru că sigur o să mă bată mami sau tati că vin așa târziu. Ajutați‑mă, vă rog, sunt o fetiță neajutorată și tocmai am dat de niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza cadrilată, se dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede până la subțiori, îi linse umerii, părul lung, auriu. Se înveli în armura fluidă. Coborî, coborî mai mult, se destinse... hohotul junglei se stinse, pieri, nu mai auzi, deasupra, decât zăngănitul valurilor. Râvnită regăsire
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ar considera, cu toții, nebun...“ Se sprijini într-un cot, lipit de trupul de alături și sări brusc, dintr-un salt, în picioare. — Vera, nu rămân aici singur cu tine. Mi-ajunge câte se spun la birou. — Ești un caraghios... Se împletici, mișcări desfăcute și scurte, fracțiuni de gesturi fără legătură. Ajunse în sfârșit la terasa hotelului. Își recunoscu colegul într-una din mumiile cu ochii închiși, abandonate pe șezlonguri. — Te rugasem să nu mă lași singur cu ea... — Ai dreptate, uitasem
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ca la șotron. Minijupa roșie se ridică până sus și mai sus, geanta pendula pendula, tocurile tic-tac-toc zglobii, ca un râs de copil, ah, râsul acela al împreunării. Bronzată, proaspătă, întinerită, fantoma molaticei miercuri în fața împiedicatului cu bila rasă, gâfâind, împleticit în propriile picioare, clătinat, gata să cadă, îndoindu-se, deliciul galeriei ! În urma Colombinei ! Neapărat s-o ajungă, s-o depășească, să-l depășească și pe taciturnul coleg. Vornicu cu câțiva pași în față. Ea venea în urma lui destul de repede, tic-tac-toc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
meu vreun hoț, Boc, în loc să latre, o să sară pe el cu lăbuțele și chef isteric de joacă, o să-i tragă o limbă pe nas, după care o să înceapă să se gudure, ca și Bocul adevărat, pe lângă Băsescu, să i se-mpleticească printre picioare și să facă tumbe. Dar cazul acesta al prietenului meu, este un caz particular, mai ales că în curtea lui poate fi întâlnit vițelul Meleșcanu, care are niște urechi leit ca ale politicianului și pe măgărița Monica Macovei
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu chip comun, ce parcă dorea să se termine odată ceea ce începuse cu mult timp în urmă, fiindcă știa o lume întreagă că în ceea ce privește „probele", ehei, acestea fuseseră făcute demult, inclusiv cele de anduranță. Ba printre picioarele lor, se mai împleticea și o fetiță de vreo trei, patru ani care a însemnat vii semne întrebare pentru unii. Și ca povestea să pară mai poveste, cică mireasa a mai și fost aleasă din popor. Vai ce romantic dragă! Cred că în mod
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
încolțeau manifestanții din spate, dinspre cartierul Militari. Strânși ca într-o menghină, luptătorii de gherilă răspunseră cu huiduieli, pietre și ciomege cu rază medie de acțiune. Scutierii se apropiau în falangă, izbind cu bastoanele în scuturile din fibră de sticlă. Împleticindu-mă, am reușit să găsesc drumul spre intrarea la metrou - m-am scufundat. Mă simțeam doar înfierbântat: obrajii îmi ardeau, însă ochii își reveniseră. Am încercat să mă liniștesc în vagonul de metrou, să nu dau de bănuit. Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu fervoare pe cel dintâi: nu știu ce mângâiere a intrat în mine / când era să mor pe deal, înnebunit de vânt, / curgându-mi din brațe vin. / am fost apucat de minte, zgâriat pe stern / când cu grele picioare coboram dealul vertical / împleticindu-mă de bătrânețe ca un somnoros / iar din labele picioarelor mele zdrelite / curgeau dâre de vin (...). De aceea, câmpul semantic al sacrului este diseminat în toate poemele, prin trimiterile directe sau indirecte la fecioara bibliotecilor; la sfinți, la steaua-călăuză a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
ia cărți noi. Maria îi șoptise tânărului custode, fără să se arate, însă, din cale-afară de mirată, că nici în salonul pendulelor nu intrase. Doctorul Luca nu venise nici el, marți după-amiază. Grădinarul îl zărise, dimineața, ieșind dintr-o tavernă, împleticindu-se și doborât de nesomn, dar după-amiaza îl așteptase degeaba să-și facă apariția. Cum tânărul custode nu se mai lovise de o asemenea situație, nu știuse cum să procedeze. Se uitase, nedumerit, toată seara cum se scurgeau orele, fără ca
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Obiectele care ticsesc toate suprafețele orizontale îi stârnesc alte întrebări. Imposibil de spus ce sunt sau la ce slujesc. Au fost făcute de mână de om? Totuși au un aer pe jumătate familiar, solnițe, paftale, solenoizi, mai departe limba se împleticește. Pictorul, un taciturn, nu zice nimic. Se ridică de pe ce stătea și dispare într-un colț obscur care s-ar putea afla aproape sau departe, e imposibil de spus, din care reapare purtând o sticlă verde, fără etichetă, și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iar jocheul Îl trase de hățuri și-l Încălecă plesnindu-l cu cravașa ca să se plaseze măcar. Celălalt se ridică și o luă la goană singur, smucindu-și capul și cu hațurile atârnându-i de-o parte, În timp ce jocheul se-mpletici spre marginea pistei și se sprijni de gard. Și Gilford se rostogoli de pe tata, se ridică și Începu să alerge pe trei picioare, În timp ce o copită din față i se bălăbănea În aer; bătrânul zăcea strivit pe iarbă, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îmblăniți parcă din cauza ciupercii, purtați de curent până se loveau de vreo piatră sau plutind cu burta-n sus În vreun iaz. Nu-i plăcea să pescuiască cu alții. Dacă nu erau de felul lui, Îi stricau tot cheful. Se-mpletici În josul râului, cu apa trecându-i acum de genunchi, trecând prin cei cincizeci de metri de apă mică ce se forma dincolo de buștenii așezați de-a curmezișul râului. Nu-și pusese altă momeală În cârligul pe care-l acum ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
câte un păstrăv mare oriunde te-ai fi așezat. Dar atunci era aroape imposibil să pescuiești, apa te orbea ca o oglindă a soarelui. Puteai oricând să pescuiești În susul râului, dar pe un râu ca Black sau ca ăsta te Împleticeai Împotriva curentului și apa venea peste tine dacă te băgai Într-un loc mai adânc. Nu era nici o distracție să pescuiești În susul râului dacă aveai de-a face cu un curent așa de puternic. Se mișcă prin apa mică, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie. Mă întreb ce căutăm noi aici? Cine ne
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar fi fost deajuns priciul de la pușcărie. Om gospodar și am ajuns să plec de acasă ca cel din urmă calic...” „ Să bei peste măsură și să umbli împleticindu-te pe ulițele satului îi de râsul lumii Toadere, omule! Asta m-a făcut să te caut iar și să-ți amintesc că ai uitat cine ai fost, băiete! Ai uitat că toată lumea te respecta, dar de când ai început să
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
sunt medic“, își spuse. Adormi ținând-o în brațe pe Velunda. În noaptea următoare, norii acoperiră luna și se încălzi. Ningea în zori, când trei oameni ieșiră dintr-o colibă. Sprijinit de ceilalți doi, unul dintre ei mergea cu greutate, împleticindu-se. Un câine care semăna cu un lup mergea înaintea lor pe drumul ce ducea spre terenurile cultivate și spre pădure. Din când în când se oprea, se întorcea spre cei trei oameni, apoi își continua drumul, îndreptându-se spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mai vezi picior de furier.“ Și, până la urmă, ce fac feciorii ăia de cățea? Te trimit în Pannonia, într-o legiune! Pricepeți? Legiunea aia care trebuia să mă salveze pe mine! Luă în brațe coșul cu pământ și se îndreptă împleticindu-se spre care, în hohotele de râs ale celorlalți. — Nu-ți dau o armură de piele, o lorica. Îți lasă ferrea. Așa nu mă ud, în schimb îmi rup spatele. Pe toate mentulae din lume! — Mereu te plângi, Rufus, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strigătul lui Valerius. Fără să ezite, continuă să strângă cu ambele mâini încheietura lui Skorpius. Își înfipse pumnalul în inimă. Sângele țâșni și începu să i se prelingă pe piept. Viața i se scurgea din trup. Skorpius se dădu deoparte, împleticindu-se. Salix rămase drept preț de o clipă, în care păru că lumea întreagă încremenise. Apoi, încet, se aplecă în față. Deodată, căzu cu fața în nisip. Acum zăcea în propriu-i sânge. Moartea îi adusese libertatea pe care viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lipsit de limite, de Început și de gravitație, ca să-i condamnăm la a dobîndi un sfîrșit cert, Îi aducem cu atîta mîndrie și uriașă bucurie la viață negîndind că existența nu-i altceva decît un tobogan atroce spre moarte. Pleci Împleticindu-te din primărie fără să iei actul, Însă două pagini mai Încolo găsești următoarele rînduri: „CÎnd intră În peșteră, Iosif se duse la iesle ca să-și vadă fiul care dormea. Își spuse, Va muri, va trebui să moară, și Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dilatați, mîinile Îi tremură, i se aude gîfÎitul. Camera se depărtează: lîngă ziarist merge la fel de grăbit un bărbat care vorbește răgușit: Ne-au invadat orașul. Dac-aș avea o pușcă. În clipa următoare se aude o Împușcătură și bărbatul cade Împleticindu-se, cu o expresie de nesfîrșită uimire. Cer parțial senin, vînt moderat. Tăiat la: Cadru interior: Redacția revistelor Cuvîntul și Amfiteatru. Ziaristul intră În clădire. Radu G. Țeposu e În Franța, Buduca la spital, dar Radu Călin Cristea, George ȚÎra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
incredibil și invers. În altă ordine de idei istorice, cred că s-ar putea spune că superficialitatea Înfiptă-n bășcălia națională (care-mpiedică mîndria să prindă formă și să iasă din starea lichidă), alături de mormanul de defecte ale unui popor Împleticit În sărmăluțe, cîntărește totuși mai greu În balanța farmaceutică a lui Dumnezeu decît violența, cea mai gravă, esențiala tară a umanității sau ce-o fi asta de pe planeta animalelor. Lipsa sentimentului onoarei, trăsătură desăvîrșit negativă, se transformă În chip misterios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pot desluși cine-i omul. Dar degeaba. După mers, părea vlăguit peste măsură. Am așteptat cu răbdare până s-o apropiat...Când mi-am dat seama cine-i, îmi venea să chiui de bucurie...Era nenea Jănel! Mergea mai mult împleticindu-se. Avea aceeași privire fără țintă. Era nebărbierit de cine știe când și tare colbăit. Hainele de pe el - numai zdrențe - atârnau ca pe prepeleac. Doamne! Parcă era Hristos coborât de pe cruce! L-am recunoscut mai mult după statură, că altfel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]