788 matches
-
nu ne lăsăm conduși de femei nemângâiate. Nici un om nu e de prisos pe harta iubirii. Iubirea ar putea fi revanșa tuturor injustițiilor existențiale. În cazul artiștilor, până și scurtele lor iubiri pot căpăta dimensiuni estetice. Marile iubiri nu se împotmolesc în epidermă. Iubirea poate fi cea mai îmbujorată dimineață a vieții. Iubirea conferă tinereții o oarecare aură de infailibilitate. În iubirile întâmplătoare bărbatul își pierde mai întâi capul. Apoi și banii. Ținem uneori în cătușe o iubire care este indispensabilă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fost aicea... Am nevoi di dânsa! zise el simțind că se înăbușă. - Doamni, fă-ți milă di mini... Doamni, facă-se voia Ta .. iartă-mă Doamni... Tatu‟ nostru, cari ești în Ceruri...! Simțea cum din ce în ce, i se împotmolește mintea, iar glasul îi tremură... Trecuse de miezul nopții. Ploaia încetase. În ochii lui se iviră doua lacrimi ce au rămas aninate de gene, o vreme, ca două diamante într-o pânză de paianjen. Deodată, i se făcu negru înaintea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să plătești pe socoteala mea mai mult de opt șilingi și unsprezece pence metrul. Albastru, cred - mi s-ar potrivi -, dar, desigur, nu marin. Bărbatul despre care-ți spuneam (scria domnișoara Warren, urmărind-o pe Janet Pardoe cu ochii și Împotmolind stiloul În hârtie) se crede prea deștept pentru mine, dar tu știi la fel de bine ca mine - nu-i așa, Con? - că pot fi foarte al dracului cu oricine crede așa ceva. Janet este o pramatie. Mă gândesc să-mi iau altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
meu e Opie. Domnului Opie numele lui nu-i spunea nimic. Poate că era ținut minte doar de jurnaliști. Dr. Czinner trase ușa și se așeză pe locul de vizavi. — Sunteți preot? Încercă să adauge „părinte“, dar cuvântul i se Împotmoli pe limbă. Însemna prea mult, Însemna o față cenușie și Înfometată, pe care afecțiunea se transformă În respect, iar sacrificiul În suspiciune, a unui fiu crescut ca un inamic. Nu de credință romano-catolică, spuse domnul Opie. Dr. Czinner tăcu vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în stânga, scotoci în dreapta, și iată că descoperi modalitatea mult căutată să realizeze un film cu toate răsăriturile și cu toate apusurile dintr un an de zile. Ideea, gândul, hotărârea erau ademenitoare. Dar, când să treacă la fapte, începu a se împotmoli în consumuri nu tocmai mici de bani, că, noua îndeletnicire, pe care luase decizia de a se apuca, necesita multe materiale, mașinării, ustensile și scule, toate, ușor de procurat, dar, cu aceeași ridicată cheltuială bănească. A trecut și perioada aprovizionărilor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
primire, cu tot confortul, cu tot cu chei, noi, cu tot cu ce inima lor își dorise atât de arzător. Ninsoarea s-a întors în viscol ucigător. Iar frigul, în ger criminal. De la un loc mașina nu a mai putut să înnainteze. S-a împotmolit. Au stat acolo, cu motorul pornit, în așteptarea vreunui ajutor. Ajutor care nu s-a ivit de nicăieri. De aceea, în dimineața ce a urmat deszăpezitorii au găsit, în luxoasa mașină a Iozefinilor, patru mărețe sloiuri de gheață. Mărire vouă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Primăria, Comandamentul militar, singura biserică din sat, singurul cinematograf, singurul „hotel“ și chiar singurul magazin care merita un asemenea nume. La capătul dinspre Sud-Est se ivea „portul“, o minusculă ansă a râului, din nisip pestilențial din pricina gunoaielor, în care se împotmoleau, prin forța brațelor și a bețelor unse cu seu, ambarcațiunile și barcazele care îndrăzneau să navigheze pe râul San Pedro. Din „port“, un cablu gros de oțel, de care atârna un lădoi în chip de benă, cu o capacitate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
evoluție? Ce ar fi altceva decît o anticipare a concretului iar concretul un efect al iluzoriului? Ce este realitatea altceva decît un vis care încearcă să fie perfectibil, un adevăr iluzoriu care își găsește mai încet progresul, pentru că s-a împotmolit prea mult în concret? Ce este concretul altceva decît un împietrit fel de a fi iluzoriu? Iar adevărul nu constituie tot o iluzie, din moment ce este esențial, dar este văzut în atît de multe moduri aparente?... Și totuși, adevărul este la
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
prădat frații mei și legea nu le-a făcut nimic. Hai, dom' Laurențiu, doar nu se răzbuna pe mata! Ba da, dom' profesor. La toate aveam note bune... Dom' Laurențiu, să nu-mi spui că din cauza unui profesor te-ai împotmolit! Să mor eu dacă nu-i adevărat. Eu nu te cred. Eu sînt profesor și în ruptul capului nu pot să admit o astfel de acuzație. Laurențiu tace și-și vede de treabă. Cojocul meu capătă un aspect excelent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu-i așa. El există, dă declarații, este lăsat printre noi. A ucis fete tinere și le-a mîncat, dar acum a evoluat. Acum are numai pofta de a mînca puțină carne de om. Nu-i așa că evoluția s-a împotmolit? Peste tot în lume sînt atentate oribile, mor oameni nevinovați cu miile. Numai că nu-i înjură toată lumea pe monștrii care pun la cale astfel de atrocități. Jumătate din semenii noștri se bucură. Revin la observațiile făcute la început. Individul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși alături sub aceeași plapumă, numărînd cuminți În gînd bătăile pendulei de la etajul de deasupra noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează să curgă, așteptînd somnul ca pe un tren, care ne va scoate din nou la lumină. Dimineața e totdeauna mahmură, cu gura amară, cu Înțepături sub coasta dreaptă, cu greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care se obișnuise, un ronțăit familiar și aproape confortabil. Poate visa. Dar nu, nu mai putea să viseze. Sub pielea aceea degradată ca mantaua cu care se acoperea, doar sîngele Își continua drumul confuz prin artere, drumul acela al cimentului Împotmolindu-se În țevile Înguste spre gura betonierei pînă cînd. Un sfîrșit aidoma Începutului, aceeași nerăbdare, aceeași voluptate. Ai vrea să se scrie totul de la sine fără cuvinte cum s-a scris lumea. Ceea ce strică această lucrare, să-i zicem zidire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O nălucă albă răsare de nicăieri, se dovedește a fi însăși Sophie și să sperăm că nu va dispărea prea repede la loc în acest nicăieri, trage nădejde Rainer, care are nevoie de ea ca să‑l inspire. Tocmai s‑a împotmolit la pasajul unde moartea acoperă fața copilului mort din lac cu o beretă de marinar. Imaginea amintește vag de Trakl. Rainer mizează acum pe brutalitate; încercând să‑și ascundă slăbiciunea pe care o are față de Sophie, îi poruncește să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el o să facă carieră de manager după modelul american. Dar n‑o să neglijeze nici sentimentele și n‑o să devină un carierist rece. Pe aragaz clocotește zgomotos ceva ieftin și urât mirositor. Îngrozită, mașina de scris ia o pauză și se împotmolește apoi definitiv. Hans îi spune mamei că omul trebuie să se elibereze, iar revoltându‑se, poate începe o viață fără constrângeri, după cum spune mereu Rainer. Unde are dreptate, are dreptate. Mai târziu, când mai înaintezi în vârstă, intervine constrângerea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
minte, mi-am dat seama că erau cu toții supărați. M-am strecurat până În apropierea lor și i-am văzut adunați Într-un luminiș, pe malul apei. Se zgâiau la ceea ce fusese culcușul lui Enkim care, Încă legat de bulumac, se Împotmolise Într-o limbă de nisip. Nu Îndrăzneau să se apropie de lucrul acela nenumit și am Înțeles că se chiorau după urmele noastre pe care, cum altfel, nu izbuteau să le găsească. Nu trecu mult și câțiva, uriași și femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
țineai pe Enkim cu noi, ca să-i Încurcăm semnele, Îmi zise. - Enkim Îmi era și prieten și vrăjmaș, i-am răspuns. Nu puteam să mă mai joc cu el. Pe de altă parte, ai lui sunt tare departe. S-au Împotmolit la intrarea În pădurea deasă În care stăpânește N’jamo, iar semnele pe care le-am schimbat de fiecare dată, o să-i Încurce și mai și. Până se vor găsi cu Enkim, noi o să ajungem departe. - Of, of, măi Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cohorte flămânde asupra lacurilor din împrejurimi. El, vroia să-i ofere pește... un pește deosebit să întărească legătura lor neîntreruptă cu supușenia, neîngrădită de perspectiva imprevizibilului. Au lăsat papucul alb pe un drum pierdut în nisip, bătut de căruțele braconierilor, împotmolit în bălți și stufăriș. Peisajul se schimbase... au zărit doi copii alergând dezlânați pe lângă bălți cu bețe în mâini iar ei... au luat-o încetișor dezlegați de jurăminte, îmbrățișați, împletind aripi eclectice, pândind și aspirând la prinderea reginei peștilor... rândunica
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
apa curgea șiroaie, drumul nu se mai distingea și totul era înecat în zăpada care se topea imediat. Avea senzația că mașina plutește pe o peliculă infinită de lichid. Dacă șoferul nu urmărea șoseaua atent exista riscul de a se împotmoli sau se puteau prăbuși cu mașina în râpele și viroagele de pe mărginea drumului. Satul se pierduse în urmă, până la oraș era o distanță intangibilă... dealurile la orizont se unduiau prin parbriz, neclar, ca niște sâni și umpleau ținutul bântuit de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
înceapă dar toți se așteptau măcar la o sugestie din partea profesorului... care i-a dat-o scurt, - Treci la loc nota 4 ! Ion la tablă! Iese Ion care era bun la matematică, începe dar la un moment dat s-a împotmolit... nici un ajutor din partea profesorului, care i-a spus fără să clipească, - La loc... patru ! Magi... Magi, colegul lui de bancă din anii trecuți ... a urmat realul numai să nu se despartă de colegi; era genial la limba franceză, vorbea extraordinar
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
pe speteaza scaunului. Ce se întâmpla cu mine în seara asta? Poate că era vinul sau doar faptul că nu mai practicasem deloc asemenea lucruri, dar nimic nu părea să meargă. Făceam numai mișcări greșite, cădeam în fața fiecărui obstacol, mă împotmoleam și nu comunicam altceva decât lipsa mea de experiență. Își puse de încercare, cu sfială, mâna pe sânii ei moi, lăptoși, calzi, mătăsoși, care se supuneau, tresăreau, se ridicau, coborau, se umflau, ieșeau în afară mari, săltăreți cărnoși, dolofani, grei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
să-și umple zilele pustii când tata zăcea în spital. Erau o mulțime de ziare vechi în apartament, așa că le-am adunat și m-am apucat să dezleg cuvinte încrucișate. Am dezlegat rapid șase careuri și pe urmă m-am împotmolit într-un imens careu criptic care cerea folosirea de dicționare și cărți de referință, precum și un dicționar de sinonime. Nu-mi alunga gândurile de la ceea ce mă obseda, dar era mai bine decât să stau să nu fac nimic. M-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ar putea spune. Și mai vine un moment, când dorința de a tolera lăcomia și de a trăi cu ea, ba chiar de a o susține, devine și ea un fel de nebunie. Ceea ce înseamnă, cu alte cuvinte, că ne împotmolim în ea. Nebunia nu se va sfârși niciodată. Cel puțin nu... (glasul îi scăzu până la o șoaptă spectrală) pentru cei vii. Pic. Pic. — Uite, domnișoara Barton, de exemplu. Vorbele lui Mortimer începeau să nu se mai deslușească. E o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cadă. Apoi un petic de zăpadă moale adus de vânt Într-o groapă Îl răsturnă și el se rostogoli din nou și din nou, cu schiurile tot ciocnindu-se unul de altul, simțindu-se ca un iepure Împușcat, până ce se Împotmoli, cu picioarele Încrucișate și cu schiurile Îndreptate-n sus, cu nasul și urechile pline de zăpadă. George era puțin mai jos pe pârtie, scuturându-și zăpada de pe haine. — Da’ știu că ai luat-o pe căzătură, Mike, strigă el către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a Început uraganul și n-au putut acosta sau n-au primit permisiunea. Căpitanu’ ar fi Încercat să-l bage În port. Așa că am mers mai departe și noaptea, când Încercau să străbată golful dintre Rebecca și Tortugas, s-au Împotmolit În nispurile mișcătoare. Poate că li se rupsese cârma. Sau poate că nici n-au Încercat să se ferească. Oricum, n-aveau de unde să știe că au dat peste nispuri mișcătoare, așa că probabil căpitanul a ordonat să se deschidă rezervoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-au izbit, dar mai aveau puțin și scăpau. Poate că și-au pierdut cârma totuși. Oricum, dacă ajungeau În golf nu mai aveau de ce să se lovească până-n Mexic. Da’ tre’ să se fi Întâmplat ceva când s-au Împotmolit pe vântu’ și ploaia aia și căpitanul le-a ordonat să golească rezervoarele. Nimeni n-ar fi putut să stea pe punte pe furtuna aia. Probabil că erau toți dedesubt, Înăuntru. N-ar fi putut supraviețui pe punte. Și tre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]