1,220 matches
-
-i ignoră adânca adversitate față de violență și dominare. Ce Îl apropie, În pofida a toate acestea, de Djahane? Un amănunt, dar un amănunt uriaș: nici unul, nici celălalt nu-și doresc copii. Djahane s-a hotărât, o dată pentru totdeauna, să nu se Împovăreze cu o odraslă. Khayyam și-a Însușit maxima lui Abu Ala, un poet sirian pe care-l venerează: „Sufăr din pricina celui care m-a zămislit, din pricina mea nu va suferi nimeni”. Să nu ne Înșelăm asupra acestei atitudini, Khayyam n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
despre căsătorie, și-au făgăduit să-și numească primul fiu Omar. În cursul anilor nouăzeci, sute de mici americani au fost botezați astfel; când m-am născut eu, pe 1 martie 1873, obiceiul acesta Încă nu exista. Nedorind să mă Împovăreze cu acest prenume exotic, părinții mei Îl Împinseră pe locul al doilea, ca să pot, dacă voiam, să-l Înlocuiesc printr-un discret O.; la școală, colegii presupuneau că venea de la Oliver, Oswald, Osborne sau Orville, nu contraziceam pe nimeni. Ereditatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
o refuza, a o combate Înseamnă să pierzi avantajul imensului sprijin care ne-a fost dat până acum. — Să te supui, să depui armele când victoria e aproape! — Mie-mi răspunzi sau Întrebi chiar soarta? Fazel tresări, privirea lui mă Împovăra cu nesfârșite reproșuri. — Tabrizul nu merită o asemenea umilire! — Eu nu pot face nimic, tu nu poți face nimic, există momente În care orice decizie este greșită, trebuie aleasă aceea care va fi regretată cel mai puțin! Păru să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
au o anumită distincție, că sunt femei măritate, veterani în armata naturii, dar din ziua în care am venit aici, continui să fiu surprinsă de umorul ei vulgar, recrutează soldați tineri, aproape niște copii la rândul lor, pe care îi împovărează cu alți copii, grei și nedoriți, și din nou mă apucă furia împotriva lui Udi, de câte ori mă înfurii împotriva naturii, mă înfurii și împotriva lui, cu entuziasmul său, apoi îmi amintesc enervată trupul său uscat acoperit de ace și bețișorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dorește să fie ca nimeni altcineva, iar el spune, dacă îmi arăți unde se află, voi studia singur problema, apoi îl conduc emoționată până la ușa ei, privindu-i în secret chipul, din profil nu este la fel de frumos, trăsături acviline îi împovărează nasul și bărbia, dar, cu toate acestea, nu mă întorc în birou, ci mă grăbesc spre baie, mă privesc încordată în oglindă, sunt plăcut surprinsă, rujul acesta roșu mă avantajează, aduce o lumină blândă pe chipul acesta palid, alb ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mă grăbesc să răspund, dar noi suntem aceiași și înainte și după comiterea ei, nu? El tace, se sprijină de tocul ușii, pare că abia se mai ține pe picioare. Ce te aduce la noi, întreb eu, gata să mă împovărez cu poveștile lui pitorești, asemenea unui camion prăfuit golit de povara sa, care caută o nouă încărcătură, el oftează, o mare prostie și un mare ghinion, uneori este foarte greu să faci diferența între ele, eu îl privesc plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
va fi fericită, iar eu îi aștern trupul pe brațele lor și aștept liniștea, o tăcere dumnezeiască, vreau doar să dorm, să dorm acum, dar plânsetul ei chinuitor mă trezea imediat, nu a plecat niciodată nicăieri, dintotdeauna stătuse numai aici, împovărându-mi inima cu greutatea ei, devenind din ce în ce mai grea cu fiecare zi, la fel ca și certurile noastre. Fii mai afectuos cu ea, îl certam eu, dedică-i mai mult timp, dar el se revolta imediat, nu îmi spune tu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
des Christian Rosencreuz, Strassburg, Zetzner, 1616, 1) Găsesc În sus-pomenitul file menționată o trompetă. Alaltăieri, În periscop, Încă nu știam cât e de importantă. Aveam doar o referință, destul de palidă și de marginală. În timpul lungilor după-amiezi de la Garamond, câteodată Belbo, Împovărat de vreun manuscris, ridica ochii de pe foi și Încerca să-mi abată atenția și mie, care tocmai paginam, bunăoară, la masa din față niște gravuri vechi ale Expoziției Universale, și se lăsa furat de vreo evocare, având grijă să tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ca mama să se bucure. Așa îi place ei să ne vadă fericiți. Bine? — Bine Ce era în sufletul lui Vasile numai el știa. Pe lângă durerea pe care o avea simțind lipsa femeii pe care o iubise foarte mult, era împovărat de toate treburile gospodărești care rămăseseră acum numai în grija lui. El era și mamă și tată. Avea grijă de Teofana, făcea mâncare, spăla, călca, făcea ordine în casă, dădea mâncare la păsări și la vite. La lucrul în grădină
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce se îmbulziseră pe coridoare. Din geam, văzu pe Modreanu cum își ferea geamantănașul de insistențele hamalilor, pe căpitanul înalt cum, depărtîndu-se, se uita speriat împrejur, parcă ar fi căutat pe cineva, pe Rogojinaru, umeros și legănat, ținîndu-se după omulețul împovărat cu geamantane și legături, dăscălindu-l necontenit atât de energic, că glasul lui parcă domina tot vacarmul gării. În sfârșit, când se mai potoli vălmășagul, tânărul Iuga coborî și el, găsi anevoie o trăsură și porunci să-l ducă acasă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uitat înapoi, în felul acesta pierzând-o pentru totdeauna. (Recent, am citit un poem feminist în care se afirma că Euridice încerca să flirteze cu Orfeu, ispitindu-l să se uite înapoi, deoarece nu dorea în niciun chip să se împovăreze din nou cu un bărbat în viața sa. Nu cred că asta avea în minte autorul mitului!) Ideea mitului este clară: deși ne putem închipui ce ar însemna ca cineva să se întoarcă din morți în trup și să trăiască
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
S-a lungit pe mă-ta... Alergăm după tramvai, Îl prindem și mergem patru stații, coborîm la Universitate, dar entuziasmul e destul de temperat, pentru că lucrurile nu te Îmbie să intri Într-o cîrciumă să bei o bere. Centrul e amenințător, Împovărat de o liniște stranie, abia dacă sînt cîțiva oameni pe străzi. Și apoi toate aceste detalii care ar trebui să aibă o aparență pașnică, banală, dar care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care i-o purta. Își spuse: „Într-un fel, mă bizuiam pe George, îl credeam invulnerabil, intangibil, mereu tânăr, așa ca mine, o replică a personalității mele, pe care mi-o garanta. Dar acum arată ca un prăvăliaș de rând, împovărat de griji, zăpăcit, mediocru“. Îi văzu costumul neglijent, cămașa murdară, fața nebărbierită. În același timp, George o analiza pe Alex și se gândea: „Ce-a mai îmbătrânit, și-i țeapănă și parcă bolnăvicioasă. Și i s-a încovoiat spatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fi dovedit fără îndoială vorbăreț și i-ar fi furnizat informația dorită; dar un portar care nu-l cunoștea l-ar fi întrebat cine e și ce caută la această oră. Și în prezenta lui stare de spirit, speriată și împovărată de sentimentul vinovăției, Tom simțea că, dac-ar fi luat la întrebări, ar fi în stare să izbucnească în lacrimi. Își mai imagina și că ar fi fost posibil să se ivească brusc Rozanov în persoană, și să-l vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar mii de prozeliți. b) Dacă facem abstracție de grupurile, de tipul celor de la Qumran, care au fost într-un mod special rigide, trebuie să ne amintim că evreul practicant (la fel ca cel de astăzi) nu se simțea deloc împovărat de cazuistica preceptelor și a interzicerilor ce unora li se pare apăsătoare; din contra, își trăia viața convins că voința lui Dumnezeu îi era clară și vizibilă, având certitudinea de a fi capabil să o împlinească sau cel puțin să
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
o coală scrisă era una consumată. Definitiv. Calea pe care o apucase acea coală, așternută cu litere sau cu cifre, nu mai putea fi menită zborului, oricâtă înțelepciune cărturărească ar fi fost conținută în semnele negre sau albastre care o împovărau. Albeața foii, imprimată cu linii sau cu pătrățele, sau pur și simplu neliniată, era singura deschisă aventurii zborului planat. PE VREMEA LOCOMOTIVELOR CU ABURI Pe vremea când trenurile treceau prin gara noastră trase de locomotive cu aburi, stadionul se afla
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a tot ce e viața, chiar o nouă naștere, poate cea deplină. Și, totuși, mereu în așteptare, procesul de făurire e necontenit, tinzând spre o lume-ntreagă / ne-mai văzută-n forme și-armonii. Dacă E timpul cel ce ne împovărează, iar Timpul e gâde și doar mândria de-a fi fost perechea / rămâne-n noi: o drojdie de preț, testamentar, artistul creator își desemnează iubirea ca fiind o singură icoană-n suflet: tu / îți jur! Iar aceasta devine chezășie a
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
trecutul este leagănul gândurilor poetului, nici copilăria nu putea fi eludată, fiind parte a acestei lumi pierdute, însă de neuitat, care-și trimite în prezent mesageri, fragmente de imagini auditive, olfactive, dar, mai ales, vizuale: coacerea porumbului în fânețe, carele împovărate cu roadele câmpului care se întorc în sat, toamne arămii, mori măcinând timpul, atmosferă uneori bucolică (la care face apel chiar și pentru a defini actanții procesului de creație: cioban gânditor / rezemat într-o bâtă / stă condeiul plecat pe cuvânt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un principe de felul acesta va ajunge să-și cheltuiască bogăția cu asemenea lucruri, iar la sfârșit, dacă va voi să-și păstreze și mai departe faima de om darnic, va fi nevoit să apese nespus de greu asupra poporului, împovărându-l cu biruri, și va face tot ceea ce se poate face pentru a obține bani. Lucrul acesta va aduce însă cu sine ura tot mai mare a supușilor săi și, totodată, puțina prețuire din partea tuturor, deoarece el va ajunge un
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
înseamnă instituirea postului și a înfrânării” Motive pentru care este bine să postim: 1.Postul ne ajută să ne reglăm greutatea corporală Pentru cei supraponderali este o adevărată ocazie de profundă refacere a organismului și de eliminare a substanțelor ce împovărează ființa. Pentru cei ce nu reușesc să se împlinească din punct de vedere corporal, atunci când este realizat cu inteligență, postul reglează apetitul, restabilește asimilația și determină astfel dorita reglare ponderală. 2. Postul ne permite să ne adaptăm mult mai ușor
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
te culci pe-o ureche, să oblojești În palmele-mpreunate cu de-a sila cîntecul de cocoș!" CÎnd umbra mea va moși alte umbre, cînd nesfîrșitul meu poem nu-și va primeni disperarea, adînc, În pămînt, voi scuipa sîmburii iluziei, și, Împovărînd primăvara cu o altfel de Înmugurire, abia atunci el nu va putea fi povestit sau explicat... Asta e sigur. Aș putea lua Înfățișarea unui zeu decadent..., dar cîtă spaimă aș produce-atunci, cînd dinspre el se va auzi un țipăt ivit
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Tristețea brăduțului Pe coasta muntelui este o pădure de brazi. Ei cresc semeți, bucurându-se de soarele verii, de ploile calde și de adierea vântului, dar nu-i înspăimântă nici furia Crivățului, viscolele iernii și torentele de zăpadă care le împovărează crengile. Cel mai bătrân și mai falnic dintre ei a crescut pe un pisc înalt și pare a fi un comandant de oști, care privește ager jur-împrejur spre a descoperi din care direcție sosesc armatele dușmane. De-a lungul timpului
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
la o supărare, nici pentru mine, căci ea-ți va deschide fereștile spre-a te uita într-o casă care n-as fi dorit s-o cunoască nimenea-n lume, a mea adică. Nu știi ce tată am. Sărac și împovărat de o familie grea (șapte copii), e cu toate astea înzestrat c-o deșertăciune atât de mare încît ar putea servi de prototip pentru acest viciu, după părerea mea cel mai nesuferit din lume. Măritîndu-se soră-mea, el i-a
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
comandă, cu cea mai mare ușurință. Dar deodată m-am pomenit recomandând amalgamul ca metodă de apărare. Nu acel amalgam, le spuneam, perfecționat de inchizițiile moderne, care judecă în același timp un hoț și un om cinstit, pentru a-l împovăra pe cel de-al doilea cu crimele celui dintâi: trebuia, dimpotrivă, să-l aperi pe hoț, punând în lumină crimele omului cinstit, adică ale avocatului. Asupra acestui punct m-am explicat cât se poate de limpede: "Să presupunem că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
nu vorbim decât de ea. Numai că nimeni nu mai este declarat nevinovat. Pe leșul nevinovăției viermuiesc judecătorii, judecători de toate soiurile, cei ai lui Hristos și cei ai lui Antihrist, laolaltă înfrățiți în carceră. Căci nu trebuie să-i împovărăm numai pe creștini. Și ceilalți sunt vârâți până-n gât în toată treaba asta. Știți ce s-a întâmplat cu una din casele care l-a adăpostit în acest oraș pe Descartes? A devenit azil de nebuni. Da, trăim în mijlocul delirului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]