6,091 matches
-
la orice semn al prezenței lui și încercând să nu ies în evidență. Voiam să fug, voiam să fug mai mult ca orice, dar asta ar fi însemnat să agit apele și să-mi las panica și teama să se împrăștie. Tot ce puteam face era să stau nemișcat și să încerc să trec neobservat. O bufnitură înfundată răsună deopotrivă în mintea mea și înăuntrul spitalului. — Ludovicianul, murmură Nimeni. — Ai spus că-l poți captura, am șoptit, dureros de tare în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
alta pe baza ei rotundă, lată, întinzând cercul de lumină într-un oval galben, legănat - înainte și înapoi și din nou înainte și înapoi. Dalele albe se înroșiră o clipă, ca o baltă de sub o pojghiță de gheață. Culoarea se împrăștie în rotocoale și dispăru. Lampa își încetini mișcarea - înapoi și înainte și din nou înapoi și înainte. Cercul de lumină nu se mai mișcă. Totul era neclintit. Eram singur. Mi-am recăpătat ochii - Mark Richardson Mark Richardson Mark Richardson. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Haide, aproape am scăpat aproape am scăpat aproape am scăpat... M-am lăsat la pământ și am început să arunc bucățile mai mari de dictafon în geanta de piele, tresărind din pricina țigării care încă-mi ardea în colțul gurii. Am împrăștiat fumul albastru și-am cercetat rapid semiîntunericul din jurul meu. Mi se păruse că văd ceva, ceva întâmplându-se cu dalele din celălalt capăt al secției, capătul din care veniserăm. Am sărit în picioare tocmai când jaluzelele căzură la pământ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Adăuga zidurilor de ciment un orizont încețoșat și rotitor de contururi ale pachetelor cu mâncare și sticlelor cu apă. Am urmărit-o cum își trece picioarele prin gaură, se întoarce și coboară câteva trepte pe scară. Când făcu asta, lumina împrăștiată de pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un orizont întunecat înghiți pereții până la tavan. — Bun. Dă-mi-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de colo-colo într-o stare constantă de năruire și asta nu te deranjează; adică, exiști în felul ăsta. Unii oameni ar putea lăsa impresia că dețin controlul asupra vieților lor zi de zi, dar dacă acesta ar slăbi, s-ar împrăștia probabil în toate cele patru vânturi și și-ar mai reveni niciodată. Înțelegi ce vrea să spun? Mi-am făcut mâinile căuș la gură și am inspirat printre degete. Creierul meu, măruntaiele mele trăgeau în toate direcțiile deodată. — Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când biblioteca se răsturnă împrăștiind cărți cu coperte de carton, spărgându-se de perete și îngropând gaura prin care intrasem în așchii de lemn și maldăre de cărți rupte. O bubuitură puternică de cealaltă parte a zidului. Mormanul de cărți se clătină, dar nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am ridicat în picioare, având de gând să pornesc în căutarea unei noi pălării sau a ceva cu care să-mi acopăr capul. Făcând asta, degetul mare de la picior agăță marginea cutiei de bere și o răsturnă. Aceasta se rostogoli, împrăștiind spuma, și se lovi de balustrada din cealaltă parte a bărcii cu un clinchet metalic sec. Scout ridică ochii spre mine. — Ce e? Se uită în larg spre marea calmă, apoi la cutia mea de bere, apoi din nou la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spre marea calmă, apoi la cutia mea de bere, apoi din nou la mine. Nu suntem pe teren drept. — Se înclină. Noi ne înclinăm. Scout se ridică în picioare și ne apropiarăm amândoi de marginea punții unde cutia stătea și împrăștia bere la piciorul balustradei. Se aplecă s-o ridice, se opri la jumătatea drumului și, încet, se îndreptă din nou de spate. — Ai auzit asta? întrebă. — Ce? — Ascultă. Zgomotul era slab și înfundat, dar era prezent. Brr-brr, brr-brr. Butoiul ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lemn zdrobit și Orpheus înclinat tare la babord. M-am prins de micul parbriz al ambarcațiunii, împingându-mă cu picioarele în peretele punții superioare; Fidorous se agăță de balustradă în vreme ce găleți, cutii, frânghii și toate celelalte se rostogoliră și se împrăștiară pe punte. — Scout. — E-n ordine, e bine, spuse vocea ei de undeva unde nu vedeam. Un pocnet sau un bubuit sub noi, butoaiele legate de ludovician frecându-se de fundul navei. Privind, al treilea și ultimul butoi sări peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
doar pentru că îndrăzneau să poarte dressuri negre. "Îți sparg ecranu' dacă nu dispari, babo". Mi-e silă și milă de fata care se lasă sărutată, mîngîiată între o rîgîială și-un scuipat. Țucături și țucale. Tano apare izbăvitor și-i împrăștie. Era și cazul, îi reproșez cîinelui meu. Pentru cîți te latră pe tine, io ar trebui să mușc trei-patru pe zi. Telefonul de la Șichy (vrea să vină să mă ure și intonația nu-i interogativă cînd o spune) îmi oferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
lor relativă era aparent neschimbată. Și camera ei i se dezvăluia dintr-o dată ca un fel de puzzle spațial în care lucrurile s-au depărtat ușor unele de altele, ca și cum o mână nevăzută le-ar fi atins, încercând să le împrăștie pentru ca jocul să poată fi reluat de la început. Știa de-acum că era deja în lumea ei de dincolo și se bucura că era înconjurată de obiectele ei dragi, că nu-i lipsește nimic. Nu-i mai rămânea decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
n-am îndrăznit să mă aventurez în birturile ordinare de periferie, pline cu cuțitari și bețivi. A ocupat o masă de biliard și a început să joace singur. L-am recunoscut imediat, deși arăta destul de diferit de pozele de pe afișele împrăștiate prin tot orașul. L-am recunoscut pentru că în fața mea stătea un tânăr deosebit de frumos, cu trăsături delicate, dar mai ales interesante, dacă făceai abstracție de căutătura lui ușor nătângă, spre tâmpă chiar. I-am oferit de băut și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
om e o pagină, că hoții de pagini le schimbau cu alți donatori, se făcea o lectură stufoasă despre cum s-ar putea scrie o carte limpede, cu personaje care să doară. O carte gânditoare. Vopseaua lovită cu piciorul se împrăștie, la fel frumosul din oameni și lucruri. Lumea era monoton repetabilă. Spuneai că e Raiul, Mamă, dar dacă și frumusețea se repetă, Raiul nu mai e frumos. Nu e Raiul, Mioara, e lumea ta. O frumoasă și repetabilă monotonie. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
al lui sau la periferie. Ea însăși devenise un susur. Și gălăgia gunoierilor care nu se vedeau și vorbeau limba strigătului. Urme de silabe înglobate într-o monosilabă uriașă, limba gălăgiei. Bombardamentele erau din toate părțile, muniția sunetelor onomatopeice se împrăștia ca alicele, care, la rândul lor, pocneau scuipând miliarde de vocale, sufixe, interjecții, puncte, formând fumul gros, mascatura luptătorilor ninja nevăzuți, emițătorilor de cuvinte, cuprinzând cuvinte cu nucleu, electroni, protoni, neutroni. Structura moleculară avea trasee precise. Formarea masei moleculare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trecuturile, prezenturile și viitorurile repetabile, nervos. Un nemernic! A știut întotdeauna să se fofileze. Dar acum i s-a înfundat, deși l-am avertizat de mii de ori s-o lase mai moale, doar o viață avem și noi o împrăștiem. Ce-a făcut? întrebă Mioara. Ceea ce mă așteptam! răspunse Mihai răspicat. S-a confundat cu un personaj încât s-a identificat cu el, înțelegi? Acum nenorocitul nu mai e el, e celălalt întru totul. Te pomenești că fentează în felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
preface că nu aude nimic, se ridică doar pentru cîteva secunde de la locul ei, ca să tragă perdelele de la fereastră, în cotlonul ăsta e mai mare întunericul cu geamurile descoperite, se gîndește aruncîndu-și privirea spre lampa prăpădită agățată în tavan care împrăștie în jur o lumină chioară. Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie, adaugă, începînd să taie aerul cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cu ce să-ncep? își ia în sfîrșit Delfina inima în dinți, dînd la iveală un sendviș împăturit cu grijă în șervețele de hîrtie colorate, e o întreagă istorie, adaugă, începînd să taie aerul cu palmele în toate direcțiile ca să împrăștie muștele care încep să bîzîie în jurul feliilor de pîine. Ia-o pe îndelete, ca să ne dăm mai ușor seama despre ce e vorba, spune Tușica desfăcînd dopul termosului de tinichea pe care-l dosea bine în fiecare zi într-un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în mijlocul caldarîmului, rugăciunea Tatăl nostru recitată amenințător de sute de glasuri la unison, urmată imediat de înjurături, replieri, bateri în retragere, bastoane luate pe spinare, căzături pe caldarîm, șuturi date și primite în stomac, cap, gît, în boașe, scuipat și sînge împrăștiat pe trotuare, o droaie de obiecte pierdute pe jos, în concluzie o Revoluție de mai mare dragul, dom’ Roja, spune. Uite cine erau de fapt personajele care s-au interesat cu adevărat de soarta acestei țări, în comparație cu ei tu ești
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
poporului român? Bineînțeles că voi, cei aflați în uniformă, tocmai cei care aveau datoria să ne apere, ați făcut de fiecare dată cînd s-a ivit vreo oportunitate pact cu dușmanul, n ați fost niciodată buni de nimic în afară de a împrăștia demonstrații, de a înăbuși revolte, de a teroriza cetățenii pe care în mod normal ar fi trebuit să-i protejați pentru că vă luați solda de pe spinarea lor. Mă gîndesc la toți tiranii care s-au perindat la conducerea acestei țări
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai poate vindeca? Nu mă interesează, astea sînt mofturi, Gulie, apucături de ratat, de om care nu mai are nici un scop în viață, zice supărat că muștele sînt încă acolo pe traiectoria lor și tot mai iritat încearcă să le împrăștie cu palmele, dar fără nici un rezultat, trag la ceara din urechi, milițianule, la mătreața din păr, la transpirație, se distrează Gulie, pe căldura asta nu mai scapi de ele, cea mai bună dovadă că ești un dulce, zice Dendé, un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pași leneși în lungul holului, oprindu se în pragul sufrageriei. N-au fost în stare nici măcar să-și adune mizeriile înainte să plece, începe să adulmece aerul îmbîcsit al încăperii, să-și plimbe ochii peste scrumierele pline de chiștoace, ziarele împrăștiate prin toate colțurile, scaunele și fotoliile făcute vraiște, sticlele și paharele răsturnate pe jos. — Alo, alo? Dacă nici de data asta nu răspunde o las baltă, zice Roja cu febrilitate trîntind receptorul în furcă, parcă e un făcut, taman atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nimic, spune Bătrînul primindu-și ceașca de ceai. Au tăiat fimul în părțile cele mai interesante. N-au dat decît imagini fără nici o semnificație, sechestrul, vizita medicală, două, trei acuzații spectaculoase, plutonul de execuție, focurile de armă, sîngele și creierii împrăștiați pe jos. Dacă asta voiau să vadă românii, zice Tîrnăcop, asta li s-a dat, moartea Tiranului, și încă mult mai frumos decît se așteptau, i se pare. — De Crăciun, printre programele de colinde, spoturi propagandistice, mesaje mincinoase, știri internaționale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
marea lui dezamăgire, mocirla asta în care intrase, pata de care nu va reuși să scape nici peste o mie de ani, dacă ar fi putut i-ar fi pus pe toți cei responsabili cu fața la zid și le-ar fi împrăștiat cu mîna sa mațele pe jos, șacali, fii de tîrfe, lași. Totuși, recunoștea că n-ar putea niciodată să-și uite trecutul, să scuipe pe însemnele militare, mai sînt și oameni cu onoare pentru care merită luptat, chiar și după ce
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lapte în termen. Cine? Ăia puși acolo să ne oprească? Ordine clare să ne aresteze și să ne trimită la Jilava? Mă faceți să rîd, uitați-vă la ei cît sînt de speriați, cu un singur bobîrnac i-am putea împrăștia ca pe niște popice, norocul lor că nu ne stau în cale, altfel am fi fost obligați să-i călcăm în picioare ca pe niște zdrențe. Uite dacă tot te interesează așa de tare itinerarul, se îndură cineva din nou
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
văzut cu ochii tăi, ar fi cea mai mare imprudență dacă ai lua de bune vorbele care circulă din gură în gură sau textele alea senzaționale tipărite grosolan pe tot felul de bilețele și manifeste aruncate mulțimii din elicoptere sau împrăștiate în mare goană din autoturisme particulare. Vă spun cinstit, face pe prostul ochindu-l pe unul cu o cîrpă roșie înnodată la cot, am avut de furcă cu cîțiva maimuțoi recalcitranți care îmi tăiaseră calea în fața Muzeului Literaturii Române, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]