825 matches
-
rece iar alții, mulți din cei blînzi, se pomenesc deodată sfîșiind și distrugînd doar din plăcerea sîngelui. Și tot cei vechi spuneau că omul îi e aproapelui, nu șarpe ci, lup. De regulă, într-un tîrziu, printre bucăți de carne împrăștiată, tu carnivorule, nu poți să nu găsești și chipul cuiva drag.” Iar eu văd cum cuțitele din obsidian scînteiază în soare. Cu mișcări precise inimile sînt scoase din piepturi și ridicate în văzul mulțimii aflate în delir. Pe cer Quetzalqoatl
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
și să-l reîntîlnim la club. În camera înaltă cu ferestrele ei enorme cu vedere spre apă, a ales o masă într-un colț ferit pe care se afla un pahar mare de bere strălucitoare și un morman de hîrtii împrăștiate. Ne-a zîmbit. A comandat două pahare de limonadă rece ca gheața. A lovit hîrtiile de masă. Totul era gîndit pentru noi. Undeva între afacerile lui, într-o cameră de hotel din Paris, sau Nisa sau Sanary, le acoperise cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-i-se lucrurile. Grăbită să și le adune, mai are timp să-l admonesteze: —Of! doamne! Doamne! ce neatent umblați! Vă rog să mă iertați, nu e vina mea, așa s-a întâmplat. Ridicându-se deodată amândoi, după ce adunaseră lucrurile împrăștiate, se privesc pentru o clipă. Fața vinovată a băiatului îi stârnește râsul spulberându-i orice urmă de supărare. Într-adevăr, simțindu-se vinovat, dar în același timp impresionat de frumusețea făpturii din fața sa, băiatul părea foarte plouat. — Parcă ai fi
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fi dat să fim o singură făptură; abia atunci, În veacurile ce or să vină, aș putea fi numai cu dumneata, iar moleculele iubitului dumitale descompus ar putea să se agite, să se deștepte, și să caute urma moleculelor dumitale Împrăștiate prin natură! Lăsați‑mă să fantazez, doar cu asta mă mai consolez, că mi‑aș afla veșnicia În dumneata și cu dumneata...“ CUPRINS TABEL BIOBIBLIOGRAFIC ........................................................ 7 SCURĂ AUTOBIOGRAFIE ............................................................ 9 ENCICLOPEDIA MORȚILOR SIMON MAGUL .......................................................................... 13 ONORURI POSTUME ................................................................... 32 ENCICLOPEDIA MORȚILOR ......................................................... 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
îndoire-n slabul vis! - Deretecată trece, de-o mătușe - Gunoiul tras în conuri, lagăr scris, Adeverire zilei - prin cenușe. DESEN PENTRU CORT O, veacul legiuise militar În litere ca turnul țuguiate! Urzite căi, neverosimil var, Prin dimineața ierbii înmuiate. Spălări împrăștiate! Înnoiți Arginturile mari botezătoare Și inima călărilor - spuziți De dreaptă ziua-aceasta suitoare. - Ei vor sălta, la drum cu Novalis, Prin Șvabii verzi, țipate în castele. Să prade tremuratul plai de vis, Prielnic potrivirilor de stele! EDICT Această pontifică lună
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și vrea să răsufle ușurată, dar încremenește când vede mizeria din încăpere. Peste tot mucuri de țigară, miroase a cârciumă, în bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația... Vrea să urle, dar pășește încet spre rafturile de cărți, scoate lucrarea, o pune într-o mapă pe care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
impresia că vrei să ți se întâmple una ca asta. — Așa crezi? spuse încet Takamori. L-a făcut să se simtă foarte caraghios. Și-a întors privirile spre apa șanțului care împrejmuia Palatul. — Păi, da. Așa cred pentru că ești un împrăștiat și habar n-ai pe ce lume trăiești. Ești în stare să mă confunzi și pe mine cu vreo altă domnișoară sau să permiți unei femei necunoscute să te certe crezând că e mama. Nu-i chiar atât de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din nou din loc. — Hai odată. Mișcați-vă mai repede, am întârziat... Marș dublu... Stâng-drept... Stâng-drept... Un-doi.... Un-doi... Stâng, drept. Stâng... Și făcură marș dublu, e dureros de povestit, stâng-drept-stâng drept în alt morman de valize și paturi de campanie împrăștiate mistrios pe drum. — Oh, nu, mugi brigadierul. Ce mai e acum? Cine-ar fi crezut că vor fi atât de multe probleme la ora asta? spuse domnul Gupta, trăgând în jos eșarfa pe care și-o înfășurase peste gură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
bocanc militar sau o svastică. De data asta însă era ceva cu totul diferit, ceva mult mai sistematic decât vandalismul ocazional al câtorva puștani beți din SA. Cu acest prilej avusese loc o adevărată Walpurgisnacht a distrugerii. Peste tot era împrăștiată sticlă, ca bucățile unui uriaș puzzle sticlos, aruncat pe pământ de răbufnirea mânioasă a unui prost-dispus prinț de cristal. La doar câțiva metri de intrarea în blocul meu se aflau două magazine de haine, unde am văzut o urmă argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că o să mor de durere de cap. Restul camerei era plin de hainele lui Julie, de parcă, de-ndată ce a intrat, și-ar fi golit trei valize pe pat și pe podea (probabil chiar așa a făcut). Peste tot zăceau împrăștiate pungulițe cu bijuterii, truse de toaletă, tone de farduri, două mobiluri, un iPod, haine și pantofi nou-nouți. Avea până și lumânărele Diptyque și câteva fotografii înrămate cu ea și tatăl ei, aruncate peste mormanele de boarfe. Julie cară întotdeauna munți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mai ales îmi venea. Paranteză închisă. Eram așadar la bibliotecă în 21 decembrie 1989. Știam ce se întâmplă la Timișoara, ascultam seara la Europa Liberă, prin oraș erau patrule peste patrule, orice grup mai mare de cinci persoane era repede împrăștiat. Spre prânz am ieșit să mănânc ceva. Bătea un vânt cald, molatic, de primăvară neîncepută. Când m-am apropiat de Librăria Universității, m-am întâlnit cu Lucian Mateș, cu Călin Nemeș și cu Nelu Deac. Erau agitați toți trei. „Stai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sprijin, lăcașul unei umbre care nu va mai cădea niciodată. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în viață, când credem că totul e pustiit la picioarele noastre, dar apoi observăm că a mai rămas câte ceva, tot așa aici câteva fragmente împrăștiate, zdrențe murdare, resturi de materiale aruncate, cutii ruginite, scânduri putrede, o bucată de plastic pe care vântul o poartă de colo colo, ne arată că acest teritoriu a fost ocupat pe vremuri de așezări de proscriși. În curând edificiile orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la îndoială norocul în care presupunea că se scaldă. După Centura Industrială, pe șosea, pe terenurile pustii ocupate de barăci, se vede un camion ars. Nu e nici o urmă a mărfurilor pe care le transporta, doar câteva resturi de lăzi, împrăștiate și înnegrite, fără inscripții despre conținut și proveniență. Ori încărcătura arsese odată cu camionul, ori au reușit s-o scoată înainte de extinderea focului. Pământul e ud de jur împrejur, dovadă că pompierii au intervenit, dar, după toate aparențele, au ajuns târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Nasr Han, Soarele Împărăției, care trebuie să sosească chiar În această dimineață de la Buhara, după voia Domnului! Nu cutez să-mi Închipui În ce nenorocire ne-am găsi astăzi dacă mulțimea n-ar fi putut fi ținută În frâu și Împrăștiată. V-o spun, multe capete ar fi fost gata să cadă de pe umeri! Se oprește ca să-și tragă răsuflarea, dar mai cu seamă pentru a-și pregăti efectul și a lăsa teama să se strecoare În suflete. Din fericire, unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
observat. E vorba de o combinație extrordinar de greu accesibilă. Această combinație, atunci când se realizează, face din visătorul profesionist cel mai organizat dintre toți artiștii, dar și cel mai spontan: un fel de țesător subtil de speculații, numai nuanțe, nicidecum împrăștiat și stângace, ca mine sau ca voi. Sau ca acești șapte adormiți. Printre ei, doar Ripley ar putea revendica acest potențial special. Avea darul visării și o flexibilitate imaginativă mai mare decât tovarășii ei. Ce nu avea ea, inspirația profundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat. Chilia se tot lumina, parcă. Lumina sporea lent, o vibrație bolnavă, dar gândurile slăbeau, diluate, împrăștiate. Emilia se afla la un birou. Coatele sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Academie pentru că "printre dumneavoastră/ E unul cârn și idiot"; neliniștea privind cum vântul toamnei amenință gâzele și frunzele risipite. Dar diversele neliniști sunt risipite prin tonul luminos, afectiv, emblematic fiind în acest sens, finalul din Rapsodii de toamnă: Gâze, foi împrăștiate, Muza mea satirică V-a-nchinat cu drag la toate Câte-o strofă lirică. Dar când știu c-o să vă-nghețe Iarna mizerabilă, Mă cuprinde o tristețe Iremediabilă. Neliniștea luptei dintre lumină și întuneric a preocupat pictorii din totdeauna. Ea a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
moment se spune că a intrat nenorocul în neamul lui Anatol Osirică. Toți bărbații au făcut pușcărie, iar Anatol chiar a murit la canal, în 1952. Partea femeiască nu mai apuca să-și găsească soț. Toate au plodit din sămânță împrăștiată. Ultima, Afiona, se povesea că ar fi plecat cu Chiru în Baltă. Nimeni n-a mai văzut-o de când au ridicat barajul. Georgiu Osirică a murit în noaptea anului nou 1967. Mai mulți funcționari, profesori, milițieni, doctorul Wintris și alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
părul aproape negru și cârlionțat, curgând În bucle frumoase până aproape de umeri. Sora mai mare a prietenei mele, T., ne-a luat În brațe ( pe rând) și ne-a dus până În capătul uliței. De acolo și până la biserică drumul avea Împrăștiată mai multă piatră și ne puteam feri de noroi. În spatele bisericii se afla o antecameră a cărei ușă se deschidea spre altar. Ceilalți copii se aflau deja aici, aliniați câte doi. Fetițele de o parte și băieții de partea cealaltă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
există cafenele Starbucks peste tot în Los Angeles: e singurul loc unde poți servi o cană cafea bună, și toți din industria filmului se adună aici în weekenduri. Fiind în timpul săptămânii, locul este liniștit, mesele și scaunele verzi de fier împrăștiate afară pe stradă sunt aproape goale; la singura masă ocupată stă un bărbat blond și singuratic, care poartă o șapcă de baseball și ochelari de soare și soarbe dintr-o ceașcă de cafea în timp ce citește un exemplar din Variety. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
uit la Brad îmi dau seama că pe bancă stă o bătrână, o femeie a străzii. Îmi dau seama că nu are casă pentru că părul ei cenușiu e lung și încâlcit, pelerina e despicată și ruptă, iar în jurul ei stau împrăștiate zeci de pungi de plastic. Cu ochii închiși, fredonează. Deodată, deschide ochii și mă vede. Se ridică, își strânge pungile și în trecere, îmi atinge brațul și spune: ― Trebuie să asculți New York, New York. Îl cântă la urmă. E minunat, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
absolută a întregului univers, în jurul nostru, în directă legătură cu adevărul essential pe care-l aflasem deja... Am zburat spre vârful dealului, privind de sus pajiștea care se îndepărta de noi. Așa cum zburam, ni s-a alăturat rotocolul de fulgi împrăștiați, care era spiritul muntelui. Încotro zburați? ne-a întrebat. Încolo, i-am răspuns. Înspre vârful dealului. Și ce-ați aflat? Ați aflat ceva important? Asta în mod sigur. Atunci, înseamnă că veți ajunge la Platoul Adevărului. Am trecut dincolo de norul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
cu leșin când am intrat de-afară, singura dată când am intrat acolo și am căzut muiat pe patul jos cu cergă țărănească roșu-neagră. Pe peretele din fund al bucătăriei, pe o poliță îngustă, verde, protejată cu geam culisant, stau împrăștiate ca la muzeu până la o sută de ordine, decorații, insigne roșii comuniste. Țârțâc a înjghebat colecția asta în douăzeci și... de ani de umblat prin lagărul socialist, am fost, domnu’ Tudor, și-n Dedere, în Germania aia, și-n Ungaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ei ce-a făcut? Soțul ei, ăla fără picioare!! insistă unchiu-meu. N-avea nici un soț, spune bătrâna după o cumpănire, pe un ton ce nu îngăduie replică. Zina încearcă de zece minute să-mi spună că epicul meu era prea împrăștiat, încărcat, zeci de nuvele între care legătura e artificială... Dacă nu mi-am luat nici o zi de concediu cât a stat ea la noi, acum îmi zic că, în ziua când mi-l voi lua, va pleca și ea, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de picior, am Început să alerg naivă după acea speranță. 9 Casa era pustie. Particule de praf planau În aerul Închis, Învăluite de tăcere. ― Alex! am strigat inutil. Alex! Era atât de liniște. M-am așezat pe canapea, cu gândurile Împrăștiate. Nu știam ce era de făcut acum. Refuzam să recunosc că ar fi trebuit să o sun pe mama și să mărturisesc totul. Damian Își bătuse joc de mine. Chiar mă făcuse să sper degeaba. Probabil că singurul lui interes
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]