773 matches
-
au fost considerați a fi parte din familia tatălui lor, Pippinizii, care de la începutul secolului al șaptelea, a dominat politica Franciei. După domnia lui Dagobert I (629-639), merovingieni au cedat în mod eficient puterea Pippinizilor. Au controlat trezoreria regală și împroprietăriți cu pământ și privilegii în numele regelui. Tatăl lui Martel, Pepin, a fost al doilea membru al familiei care îi conducea pe franci. Pepin a fost capabil de a uni toate tărâmurile francilor prin cucerirea Neustriei și Burgundiei. Pepin a murit
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
după cel al localităților de unde au venit, cum ar fi: Arpășan — din satul Arpașu de Sus sau de Jos; Buciumean — din Bucium; Comănean — la Comăna; Fogoroș — la Făgăraș; Mărginean — la Mărgineni etc. Toți acești noi veniți în calitate de grăniceri au fost împroprietăriți cu sesiile și gospodăriile celor expulzați sau fugiți. Cu toate avantajele derivate din statutul de grănicer, racovicenii nu s-au adaptat ușor la rigorile militare ce trebuiau a fi respectate. În plus s-au confruntat și cu abuzuri de ordin
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
200.000 de coroane, iar particularii pierzând bunuri estimate la 422.180 de coroane. Primul eveniment major de după Primul Război Mondial a fost transpunerea în practică a Reformei agrare din 1921, de pe urma căreia o parte din foștii combatanți au fost împroprietăriți cu pământ din proprietățile comunei Tălmaciu, din hotarul „Peste Olt”, cu o parcelă de pădure de stejar în „Cioru” precum și cu pășunat alpin în „Jidu” din Munții Lotrului. De asemenea, a primit și biserica opt jugăre de teren arabil. Principala
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
în 1879 s-a stabilit pe raza comunei formarea unui sat cu 250 de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”. Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui. La început, satul Florica
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
Sărat, fiind transferat însă înainte de 1925 la comuna Mihăilești. La sfârșitul secolului al XIX-lea, satul Florica avea 580 de locuitori și 130 de case și făcea parte din comuna Glodeanu Sărat, plasa Tohani, județul Buzău, fiind format din „însurăței” (împroprietăriți la 1880, pe moșia Znagoveanca); el a trecut înainte de 1925 la comuna Mihăilești, din care a făcut parte până în 1931, când comuna a fost înființată pentru prima oară, cu satele Florica și Coșuri. Comuna a fost transferată în 1950 la
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
Pentru 5,1% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,91%). Pentru 5,1% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Comuna Dragalina a apărut în 1931, după ce au fost împroprietăriți țărani care luptaseră în Primul Război Mondial; inițial, comuna a avut doar satul de reședință și făcea parte din județul Ialomița În 1950, a fost transferată raionului Călărași din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București. În 1968
Comuna Dragalina, Călărași () [Corola-website/Science/310318_a_311647]
-
nu a putut îndeplini cerințele de bază pentru calificarea la un scaun în montajul deliberativ imperial, "Reichstagul". Familia a dorit puterea adăugită, pe care un scaun în guvernul Imperial ar putea s-o aducă, și astfel a căutat să se împroprietărească cu terenuri libere, sau ținute fără patronaj feudal în afară de Sfântul Împărat Roman însuși, care avea drepturi asupra pământului. După o perioadă de timp, familia a fost capabilă să procureze minusculul "Herrschaft" (domeniu al lordului feudal) al Schellenbergului și județul Vaduz
Istoria Liechtensteinului () [Corola-website/Science/309219_a_310548]
-
64 de ani, cu hainele și "merindele" (hrana) lor, acestea fiind suportate de stat numai pe timp de campanie. Pentru perioadele de pace se prevedea ca doar 1/7 din efectivul activ să fie în serviciu. Grănicerii urmau a fi împroprietăriți proporțional cu numărul membrilor din familie, cu sesii grănicerești în suprafață de cel puțin 15 jugăre (ca. 8,63 hectare), care se puteau moșteni însă numai pe linie bărbătească. Ei erau scutiți de prestații și sarcini publice precum și de încartiruiri
Granița Militară Transilvăneană () [Corola-website/Science/310631_a_311960]
-
1,5 m/s; valoarea coeficientului solar, Ks = 0,32; intensitatea izoseismică: 7. În secolul al XIX-lea, comuna Scorțeni făcea parte din plaiul Prahova al județului Prahova, fiind formată din satele Scorțeni (sat moșnenesc) și Mislea (sat de țărani împroprietăriți la 1864 pe moșia statului Vatra Mănăstirii Mislea). Comuna avea 1474 locuitori și pe teritoriul ei funcționau o școală frecventată de 48 de elevi, două biserici ortodoxe (una în fiecare sat) și un penitenciar pentru minori. În comuna Scorțeni s-
Comuna Scorțeni, Prahova () [Corola-website/Science/310700_a_312029]
-
Mureș sau chiar din Maramureș; Orlățan din Orlat; Sălăgean din Sălaj; Spătăcean din Spătac etc. De asemenea, sunt atestate documentar strămutarea la Racovița în această perioadă a unor familii din Curciu, din Săcădate etc. Toți acești viitori grăniceri, au fost împroprietăriți fie pe sesiile și gospodăriile celor fugiți sau expulzați numite ""sesii de porție"", fie pe sesii noi. După tradiția orală, băștinașii care au luat arma, fiind împroprietăriți și pe terenurile din lunca Oltului care au aparținut până atunci sașilor din
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
unor familii din Curciu, din Săcădate etc. Toți acești viitori grăniceri, au fost împroprietăriți fie pe sesiile și gospodăriile celor fugiți sau expulzați numite ""sesii de porție"", fie pe sesii noi. După tradiția orală, băștinașii care au luat arma, fiind împroprietăriți și pe terenurile din lunca Oltului care au aparținut până atunci sașilor din Bradu, mergeau de acum la lucru câmpului cu pușca atârnată la gât sau chiar încinsă la șold, ca însemn al unor oameni ""liberi "" ce erau de acum
Regimentul I de Graniță de la Orlat, Compania a VII-a () [Corola-website/Science/310780_a_312109]
-
1779 în procesul congruenței a trei localități apropiate: Copăceni, Ivanușca și Nigoreni s-au conturat hotarele noii localități ce va purta denumirea de Râșcani. Către anul 1856 localitatea prosperă și pentru a valorifica în continuare pământurile la periferia moșiei sunt împroprietăriți cu pământ coloniști germani. Tot în această perioadă pe malul stâng al râulețul Copăceanca este construită o biserică din lemn, apoi în 1858 din banii boierului Gheorghe (Egor) Râșcanu a fost construită din piatră biserica Adormirea Maicii Domnului. Către sfârșitul
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
prințul Sibirschi și doamnei Eufrosinia Miruzi, iar țăranii au primit în 1920 desetine de pământ pentru cele 64 familii de coloniști. În 1904 satul se compune din 272 de case cu o populație de 2350 de suflete. Guvernul rus a împroprietărit pe acesti coloniști cu câte 32 ha de pământ. Nici românii, nici rutenii nu vorbesc rusește, deși în sat există o școala elementară rusă. În anul 1855 s-a ridicat din piatră Biserică ”Nașterea Maicii Domnului”. Primul proprietar moldovean locuitor
Sadaclia, Basarabeasca () [Corola-website/Science/305133_a_306462]
-
apropierea satului era un heleșteu - lac amenajat pentru creșterea peștilor. Țăranilor le revinea 648 de desetine de pământ. Pe moșia satului existau vii și livezi. După unirea Basarabiei cu România, datorită reformei agrare din 1922, 155 de țărani au fost împroprietăriți cu 641 ha de pământ moșieresc. După Primul Război Mondial și până la cedarea Basarabiei în 1940 (conform Recensământului din 1930) Iezărenii Vechi (sub denumirea de "Ezerenii-Vechi") erau incluși în Plasa Slobozia Bălți, județul Bălți iar după desființarea Plasei Slabozia Bălți
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
ba chiar din contra, în 1870 avea deja 35 de case cu 94 de bărbați și 80 de femei. Ei țineau în gospodăriile lor 45 de cai, 40 de vite cornute mari și 127 de oi. Abia în 1922 sunt împroprietăriți 104 locuitori cu 190 ha de pămînt. Satul avea în anul următor 567 de locuitori, școală primară și o cîrciumă. Apoi aflăm că în 1933 Nicolae Semeniuc și Iustin Gavriliuc dețineau aici o moară, iar Onofrei Scripnic - o treierătoare. La
Halahora de Sus, Briceni () [Corola-website/Science/305139_a_306468]
-
1914 localnicii au pus temelia unei noi biserici mai spațioase. În 1915 școală era frecventată deja de 100 de copii cu vârsta -11 ani. În 1918 are loc unirea Basarabiei cu Românie. În scurt timp 249 de săteni au fost împroprietăriți cu 1046,7 ha de pământ cultivabil cu loturi de până la 6 ha fiecare, ca urmare a reformei agrare din 1918-1924. În perioada interbelică face parte din plasa Vulcănești. În 1923 erau 280 de clădiri, populația număra 1304 de locuitori
Brînza, Cahul () [Corola-website/Science/305141_a_306470]
-
biserica Adormirea Maicii Domnului. În 1894 zemstva soroceană alocă 3500 ruble pentru construcția școlii la Șuri, lucrările de construcție începînd în 1896, cînd se deschide școala de zemstvă cu o clasă. În 1922 - 573 de locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 2222 ha de pămînt, în 1923 a fost întemeiată cooperativa agricolă ”Luceafărul”. Satul mai avea școală primară, biserică, poștă rurală, primărie, 4 cîrciumi; în 1930 satul avea 752 gospodării, 3 184 locuitori. În perioada sovietică în s.Șuri a
Șuri, Drochia () [Corola-website/Science/305162_a_306491]
-
de suflete; o biserică cu hramul Sf. Mihail; școala elementară rusească. Din acest sat la 18762, au plecat mulți emigranți spre a se stabili în Caucaz, ademeniți de o cîrmuire. La reforma agrara din 1918-1924, țăranii din Holercani au fost împroprietăriți cu cîte 6 ha de pămînt arabil și de pășune, pentru fiecare cap de familie. Locuitorii, care aveau în posesia lor mai puțin pămînt, au primit și ei adaugator terenuri agricole pînă la 6 ha. Din anul 1930, unul dintre
Holercani, Dubăsari () [Corola-website/Science/305164_a_306493]
-
Mucenici voevozii Mihail și Gavril". La începutul secolului XX Scumpia făcea parte din volostea Sculeni, ținutul Bălti. În 1904 erau 207 case, cu o populație de 1914 persoane; o biserică, cu hramul Sf. Mihail; școala elementară rusească. Țăranii au fost împroprietăriți pe pământul mânăstiresc și posedă 1422 desetine. Mănăstirea Sf. Mormânt avea aici 1963 desetine. împrejurul satului sunt vii și livezi cu pomi. În perioada sovietică în Scumpia se află sediul colhozului „50 de ani ai lui Octombrie”. În 1974 producția
Scumpia, Fălești () [Corola-website/Science/305172_a_306501]
-
1906. Împreună cu el lucra cîntăreț Dionisie V. Galit. Satul pe atunci numără 230 de gospodării. în 1922, după înfrățirea celor două maluri ale Prutului, Instituția română , «Casa Noastră», abilitata cu dreptul de a face reforma agrara în Basarabia, i-a împroprietărit pe 241 de țărani din Limbenii Noi cu 1.072 ha de pămînt confiscat din moșia boierului Leonard. Peste un an în sat au fost înregistrate 280 de case. Satul avea școală primară, dar administrativ se supunea primăriei din Limbenii
Limbenii Noi, Glodeni () [Corola-website/Science/305175_a_306504]
-
evenimentele din 1905 - 1907. După reunirea Basarabiei cu România în 1918 în sat funcționează o filială a Băncii populare Unirea și o reprezentanță a instituției române Casa noastră, împuternicită să realizeze reforma agrară. În septembrie 1922 această instituție i-a împroprietărit pe 152 nevoiași din comuna Cazangic cu 789 ha de pământ. Doar după un an de la înfăptuirea reformei agrare statistica va înregistra aici 219 case și o populație de 969 de suflete, o moară de aburi și o alta de
Cazangic, Leova () [Corola-website/Science/305189_a_306518]
-
Desan, Leontie Ursachi,Alexei Chirosca, Ion Ioniță și Grigore Manoli.Iar 15 feciori ai Rublenitei au căzut pe cîmpul de luptă. Reforma agrara basarabeana a avut un efect benefic și pentru locuitori satului Rublenita: 334 locuitori ai satului au fost împroprietăriți cu 800ha de pămînt. La 29 martie 1923 s-a înființat cooperative Agricolă “ Dacia”, compusă din 40 de membri, cu capitalul subscris de 4000 lei și capitalul vărsat 2000 lei . În anul următor primar era :Ion Bița , notar-Ion Chirosca, învățători
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
sub acuzația de participare la activitatea unei organizații contra revoluționare, condamnat la moarte în februarie 1953,sentința cumutata ulterior cu 25 de ani de detenție într-un lagăr de corecție prin munca. În urmă privatizări pămîntului , 1006 persoane au fost împroprietărite cu cîte 1,23 ha. În present activează SRL “Tehrubor”, director Genadie Munteanu , 81 gospodari țărănești. În 1992 la Nistru ,pentru independență și integritate au luptat: Eftodie Vasile, Bița Andrei, Bița Serghei, Botoroga Petru, Botoroga Valeriu, Chirosca Ion, Chirosca Tudor
Rublenița, Soroca () [Corola-website/Science/305207_a_306536]
-
de vite cornute mari și 127 de oi, dar, totuna, o duceau greu. În 1884 același număr de gospodării stăpîneau 206 des. de nădeluri - sectoare de pămînt, care urma să fie răscumpărate. Abia în 1922 Instituția română "Casa Noastră" mai împroprietărește 104 locuitori cu 190 ha de pămînt. Satul avea în anul următor 567 de oameni, școală primară și o cîrciumă. Apoi aflăm că în 1933 Nicolae Semeniuc și Iustin Gavriliuc dețineau aici o moară, iar Onofrei Scripnic - o treierătoare. Vin
Halahora de Jos, Briceni () [Corola-website/Science/305225_a_306554]
-
se atestă și în anii 1915-1918. Nomenclatorul poștal al localităților din 1918, ca și alte surse îl înregistrează și sub numele de Bagu. Începînd cu deceniul trei, documentele prezintă satul Bahu ca avînd următoarea situație economică și demografică: 31 locuitori împroprietăriți cu 55 ha și 4.400 m pătrați de teren arabil și de pășune, conform reformei agrare din anul 1918-1924; 72 de gospodării, 415 locuitori, 218 bărbați și 197 femei, școală primară, poștă rurală, primărie. Imaginea satului este reprezentată de
Bahu, Călărași () [Corola-website/Science/305227_a_306556]