KorAP: Find »[drukola/base=împușcătură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...39 >

970 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601

mi se desprind de sol, Însă n-am apucat să-l mai ating Încă o dată. Lumea se congelase În aer. Bubuitul Împușcăturii l-am auzit departe, ca pe ecoul unei furtuni care se Îndepărtează. N-am simțit nici o durere. Impactul Împușcăturii Îmi străbătu coastele. Mai Întîi a fost o vîlvătaie orbitoare, ca și cum o bară de metal m-ar fi izbit cu o furie de nedescris și m-ar fi propulsat În gol vreo cîțiva metri, doborîndu-mă În cele din urmă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
s-a Întors, alertată, revolverul inspectorului Îi apăsa deja fruntea. Palacios s-a aruncat să-l oprească. A ajuns prea tîrziu. Carax se năpustise deja asupra lui. I-am auzit strigătul, Îndepărtat, purtînd numele Beei. Sala se aprinse În strălucirea Împușcăturii. Glonțul străbătu mîna dreaptă a lui Carax. O clipă mai tîrziu, omul fără chip se prăvălea peste Fumero. M-am aplecat și am văzut cum Bea alerga lîngă mine, neatinsă. L-am căutat pe Carax cu privirea ce mi se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332

în aceeași secundă micul pistol de buzunar i-a ajuns lipit de tâmplă. Keller se repezi să-l apuce de mână, dar în aceeași clipă Ippolit trase. Se auzi țăcănitul tăios, uscat al cocoșului, dar acesta nu fu urmat de împușcătură. Când Keller îl înșfăcă pe Ippolit, acesta îi căzu în brațe, parcă leșinat, poate într-adevăr imaginându-și că e deja mort. Pistolul era deja în mâna lui Keller. Câteva persoane l-au luat în brațe pe Ippolit, l-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
a uitat absolut fără să vrea, nu cu intenție“ să pună capsa, că „are capse din astea chiar aici, în buzunarul de la vestă, vreo zece bucăți“ (le arăta tuturor), că nu a pus-o mai înainte, temându-se de o împușcătură întâmplătoare, că s-a gândit că va apuca s-o pună la momentul potrivit; dar că a uitat subit. Se repezea la prinț, la Evgheni Pavlovici, îl implora pe Keller să-i dea pistolul înapoi, zicându-i că imediat va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437

căpitan care stă drept În mijlocul careului când gloanțele șuieră În jurul lui. Apoi unchiul Carlo s-a Înfuriat, m-a tras Înăuntru cu brutalitate, eram gata să izbucnesc În plâns fiindcă distracția se Încheiase, și În clipa aceea am auzit trei Împușcături, geamuri sparte și un fel de ricoșeu ca și cum cineva s-ar fi jucat pe coridor cu o minge de tenis. Un glonte intrase pe fereastră, se izbise de o țeavă de apă și ricoșase, venind să se Înfigă În podea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
v-am povestit. Dar În timpul tragediei Adelino devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie și un miros rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-o străduță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
devenise din nou ființă omenească, și unchiul chiar i-a strâns mâna. Așa că am petrecut o oră pe Întuneric, printre butoaie și un miros rămas de la cine știe câte culesuri, care te cam amețea, afară Împușcături. Pe urmă rafalele s-au rărit, Împușcăturile ajungeau până la noi mai Înfundat. Am Înțeles că una din cele două tabere se retrăgea, dar Încă nu știam care. Până când, la o ferestruică de deasupra capetelor noastre, care dădea Într-o străduță, am auzit o voce, În dialect: „Monssu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647

fotograful îi arată machan-ul maiorului. — Cel de acolo. Du-te. Vin și eu în câteva minute. Pran are un singur gând. — Și tigrii? Le-au dat drumul? — Nu. Sigur că nu. Dar nu pare prea convins. Nu s-au auzit împușcături, nu? Prinzându-l de cap, îl împinge înainte. În lunile următoare, vor circula multe variante asupra celor întâmplate atunci. Unele vor fi dictate oficialilor, alte vor fi depuse sub formă de declaratie sau proces verbal la birourile superiorilor de la Serviciul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
s-a auzit primul. Pran îl aude în timp ce se strecura spre machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-un copac și cerul explodează într-o cerc de lumină orbitoare. Multe lucruri sunt date la iveală atunci. Să-l luăm mai întâi pe bombardier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
machan și se oprește înmărmurit. Tigrii, se gândește el. Au dat drumul tigrilor. Acesta este ultimul său gând coerent câteva minute, pentru că răgetul este urmat de un șir de împușcături, țipete, lovituri înfundate, foșnete și șuierături neașteptate. Un șir de împușcături trase în sus, dintr-un copac și cerul explodează într-o cerc de lumină orbitoare. Multe lucruri sunt date la iveală atunci. Să-l luăm mai întâi pe bombardier. Cornwell Birch știe că nu există o a doua ocazie într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
și se forțează să nu-și țină respirația, să adopte aceeași nonșalanță ca și ceilalți pasageri care sunt azvârliți pe sub pământ în capsula metalică. Merge la cinema, se lasă scăldat în lumina albă, înfiorându-se când organistul scoate zgomote de împușcături și scârțâituri de podele din mașina sa futuristă. Aflat printre cuplurile care se giugiulesc în rândurile din spate, mănâncă înghețată și simte cum anglicismul se lipește de pielea sa ca funinginea. Este ceea ce și-a dorit. Este de ajuns. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
capătul lumii ăsteia blestemate. Nimeni nu are pornirea de a urca pe țărm, așa că se înarmează și petrec o noapte tensionată, stând de pază cu rândul. De două ori sunt deranjați de troznete puternice despre care Gregg zice că sunt împușcături. — Se pare că mai sunt albi pe acolo, conchide el. Pe nici unul nu-l încălzește afirmația lui. Treptat, cei care stau să-i urmărească se îndepărtează de mal și rămân să scruteze întunericul, ascultând mișcările, fără a vedea ceva. Este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

ofere vreun răspuns. O auzi pe Ausonio comunicând prin stație că situația se schimbase radical: era vorba de o luare de ostatici acum. Francoscovich reveni la dialogul cu ucigașul: - Îți cerem doar să fii calm. Poți să... Se auzi o împușcătură care o făcu tresară puternic. - Nancy, ce se petrece? țipă ea în stație. De unde s-a auzit? - Nu știu. Am crezut că tu ai tras. - Deci el a fost. Ești bine? - Eu da. Crezi că i-a făcut ceva? - Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
bizar” mai devreme când discutaseră despre această crimă. - Fă-mi un rezumat. Ce s-a întâmplat de fapt? Sachs reluă cronologic desfășurarea faptelor, culminând cu dispariția criminalului din sala de recital: - Agenții de poliție care erau acolo au auzit o împușcătură și au luat decizia de a pătrunde în cameră. S-au sincronizat prin stație și au intrat simultan prin singurele două uși de acces în sală. Dispăruse. Sellitto își consultă însemnările: - Agentele din patrulă l-au descris ca arătând cam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Sionului, plin cu copii, tocmai luase curba și venea către intersecție. Șoferul își dădu seama târziu despre ce era vorba și se opri între Mazda și camionul de gunoi. Nu se poate... Acum nu mai putea trage. Căci nici măcar o împușcătură directă nu putea să-i dea garanția că glonțul nu va trece prin el punând astfel în pericol viața copiilor din autorbuz. Sachs luă degetul de pe trăgaci și îndreptă țeava în sus, continuând să privească prin parbrizul Mazdei. Putu observa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
de pocnituri la poarta principală. Recunoscu sunetul din ziua precendentă: era sunetul pe care steagul cu Arlecchino din commedia del’arte îl făcea atunci când vântul bătea mai tare. Probabil cei aflați în acel moment la ieșire au crezut că sunt împușcături și s-au întors panicați spre interior, în căutarea altor ieșiri. Aproape instantaneu, incinta fu umplută de o singură voce colectivă, ca o respirație întretăiată. Un murmur al groazei, un muget. Apoi totul a scăpat de sub control. Țipând de groază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ridică mâinile sau se aruncă la pământ. Welles gemu. Era cineva în spatele ei? Se întoarse iute, dar văzu coridorul gol. Apoi privi din nou la colegii ei, care nu își modificaseră pozițiile. Țipau ceva. Dar urechile încă îi țiuiau de la împușcătură, așa că nu reușea să înțeleagă. Într-un final, reuși să distingă: - Dumnezeule, arma, Linda! Bag-o în teacă! Fii atentă unde o îndrepți! Își dădu seama că ținea Glockul strâns în mână și degetul pe trăgaci. Îl îndreptase spre tavan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că...? - Tu ce vezi acolo, Sachs? se răsti el. Cum arată urmele de sânge? Porni grăbit spre locul unde se petrecuse crima. Se opri și studie cu atenție pata de sânge de pe perete. - O, nu. Nu arată ca după o împușcătură, Rhyme. - Bucăți de creier, de os? - Materie cenușie, da. Dar nici asta nu arată cum trebuie. Și niște oase. Nu prea multe, totuși, pentru o împușcătură de aproape. - Fă un test rapid de sânge, Sachs. Ar trebui să ne lămurească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
cu atenție pata de sânge de pe perete. - O, nu. Nu arată ca după o împușcătură, Rhyme. - Bucăți de creier, de os? - Materie cenușie, da. Dar nici asta nu arată cum trebuie. Și niște oase. Nu prea multe, totuși, pentru o împușcătură de aproape. - Fă un test rapid de sânge, Sachs. Ar trebui să ne lămurească. Fugi înapoi spre ieșire. - Ce s-a...? începu unul din tehnicieni, dar se opri degrabă când o văzu scotocind grăbită prin serviete. Găsi într-un final

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
avu răspunsul: - Nu știu ce este, dar cu siguranță nu sânge. Privi petele roșii de pe podea. Acestea, spre deosebire de primele, păreau reale. Luă și de acolo o mostră și testul fu pozitiv. Apoi observă un briceag abandonat lângă perete. - Doamne, Rhyme, a simulat împușcătura. S-a tăiat în alt loc și i-a păcălit pe agenți. - Cheamă paza. Sachs țipă: - E o evadare! Închideți toate ieșirile! Detectivul apăru în cadrul ușii și privi podeaua. Linda Welles i se alătură, cu ochii holbați. Eliberarea de moment

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
agenți analizau deja evenimentele și luau în calcul tot felul de ipoteze despre cele văzute. La fel ca orice spectator, s-au angajat în reconstrucție și, știind că Erick Weir este un iluzionsit foarte priceput, s-au întrebat probabil dacă împușcătura fusese regizată. Dar au auzit cu urechile lor o armă adevărată din care iese un glonț adevărat. Reconstrucția a avut drept concluzie unică faptul că e mult prea neplauzibil ca cineva să depună eforturi atât de mari pentru a înscena

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
fusese regizată. Dar au auzit cu urechile lor o armă adevărată din care iese un glonț adevărat. Reconstrucția a avut drept concluzie unică faptul că e mult prea neplauzibil ca cineva să depună eforturi atât de mari pentru a înscena împușcătura. Așa că, siguri de faptul că murise, îl abandonaseră acolo fără cătușe și plecaseră pentru a da telefoane. Și metoda, onorată audiență? În timp ce mergea pe coridor flancat de cei doi agenți, Malerick își dăduse la o parte bandajul de pe șold scosese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
publicul se prinde, ai ceva pregătit pentru a salva aparența unui truc reușit. Probabil a luat în calcul ipoteza de a fi prins, așa că și-a pregătit o ieșire. - Cum a făcut? - Cu o capsulă de sânge ascunsă în păr. Împușcătura? Se poate să fi fost o armă falsă, sugeră ea. Cele mai multe trucuri gen prinde-glonțul întrebuințează arme false. Au două încărcătoare. Sau sunt arme adevărate cu gloanțe oarbe. Poate că a schimbat o astfel de armă cu cea pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Apoi izbucni pe neașteptate: - Unde naiba sunt probele? Privi spre Mel Cooper, ca și cum acesta ar fi putut să facă livrarea probelor de la Centrul de Detenție la comandă. Aflară curând că erau două locuri de investigat: unul era coridorul unde fusese împușcătura falsă și celălalt în subsolul tribunalului, în cămăruța unui îngrijitor. Una din echipele de căutare găsise acolo pansamente, haine și alte câteva lucruri ascunse într-o pungă. Se auzi soneria și Thom merse să răspundă. După un moment, Roland Bell

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
aruncatul cuielor - a trage cu arma, în dialectul său natal. Fusese crescut în Albemarle Sound, Carolina de Nord, unde armele erau o necesitate, nu un moft. Fusese învățat să le respecte. Folosirea lor însemna concentrare. Chiar și cele mai simple împușcături - la țintă, vreun șarpe cu clopoței, șarpe-mocasin, căprior - puteau să aibă urmări neplăcute dacă nu te concentrai la țintă. Viața era tot cam așa. Și Bell știa că orice s-ar întâmpla în Cavou acum, trebuia să rămână concentrat la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]