1,009 matches
-
aniversare a ONU, Fidel Castro a fost întrebat la o reuniune cu presa "care credeți că e cel mai mare merit al dumneavoastră"? Răspunsul a fost:" El merito es estar vivo" că sunt viu! Fidel Castro n-a fost nici împușcat, nici otrăvit, nici nu i-a explodat o havană, nici nu i-a căzut barba. Campion al discursurilor "mara-tonice", la 23 iunie 2001, după o cuvântare de 3 ore, a suferit un "desmayo" pierderea cunoștinței, de scurtă durată, iar la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
să fiu veridică, făcându-mi astfel datoria către tineretul nostru și către adevăr. Acest tineret a fost lipsit în mare parte de o educație civică. Trezindu-se la viață, a văzut trădători de neam, nu numai nepuși la zid și împușcați, dar acoperiți cu onoruri; oameni care au pactizat cu vrăjmașul - nu închiși, nu lipsiți de drepturile civile și politice, dar puși în mari funcțiuni; femei elegante care își deschiseseră casele vrăjmașului biruitor sau se duseseră la ei - azi primite și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ofensivei pe frontul francez. Ca de obicei, fiecare insucces era urmat de o îndârjire în contra populației civile. De rândul acesta, născociseră strângerea câinilor, și în ce fel... Trecând la plimbare prin Cozieni, am dat de un șanț plin cu câini împușcați; soldații alergau prin sat cu puștile și trăgeau în ei, căci țiganii refuzară să-i omoare cu bâtele, cum li se ceruse. Bietele dobitoace urlau și lătrau, unele rănite, alergau spre pădure chelălăind și lăsând după ei șiroaie de sânge
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
leucemie acută. • Nicoleta Matei-Beuran, absolventă a anului III, execută o pedeapsă de 6 ani, după care nu i se aprobă reluarea studiilor. Este pensionară după un serviciu administrativ la o întreprindere de construcții din Iași. • Sergiu Iacovlov, student anul III, împușcat mortal în 1946. Cohorta studenților mediciniști condamnați și în continuare persecutați este mai mare, dar nu dispunem de date atestate oficial. P.S. Informațiile despre această categorie de mediciniști, reprimată încă din anii de facultate, mi-au fost oferite cu amabilitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
mort ca toți morții, înțepenit cu dinții rânjiți, de parcă-ți era încă frică de el. Apoi, fiindcă în ziua aceea căzuse mult vânat, de nu mai încăpea în căruța noastră, ne-am hotărât să jupuim toate vulpele, și toți lupii împușcați, ca să le ducem numai pieile acasă. Unul dintre haitași s-a și apucat să jupoaie lupul meu, începând operația de la coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea de dihanie prinse să urle de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eu în numele tuturor. Vom zice că am mâncat împărătește la casa ta. Se înțelege însă că ochiadele cu noimă, precum și semnele din coate n-au lipsit în jurul mesei față de neașteptata mărinimie a lui Manolucă care ne-a iertat plata păserilor împușcate. Apoi, după ce ne-am luat ziua bună de la el foarte prietinește, am pus câte un ban alb în palma babei Acsânia și am plecat spre casă, ce-i drept, sătui, dar nedumeriți de feliul cum Manolucă înțelegea ospitalitatea. .............................................................................................................................. Nu știu ce au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să oprească, urcăm în lada camionului, erau numai copii cu mamele lor, plecați în mare grabă printre gloanțe, îmbrăcați sumar, cu ochii în lacrimi, speriați, zgâriați, plini de sânge. Una dintre femei ne spune că a văzut vecini morți, oameni împușcați, era ceva de groază. Mașina cu refugiați a mers până în satul Roșcana, de acolo am plecat în continuare pe jos. La un moment dat ne-a luat o mașina mică, șoferul ne-a interogat ca la poliție. Eu nu am
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân, dar avea gândirea trează și o privire inteligentă și iscoditoare. Tata a îndrăznit. A împins puțin portița care fâlfâia în balama ca aripa alicită a unui cocor împușcat și s-a apropiat de gazdă. Bună ziua, om bun, bine te-am găsit. Bună ziua, omule! Cum te cheamă? Vasile. Adică Văsălie. Eu mi-s sârb, Văsălie, și-mi zice Danilov. Bine, domnule Danilov, mă bucur. Nu, eu nu mi-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cifra cât de cât exactă a călăilor participanți la măceluri? Victimele au număr - călăii, nu. Să fie una dintre răzbunările victimelor? 9: Într-o vilă de pe malul lacului Michigan se găsesc cadavrele a șase oameni - tatăl, mama și patru copii - împușcați, după cât se pare, de vreo lună de zile. Ziarele scriu: „Afacerea aceasta reamintește masacrarea familiei din Arkansas, descrisă de Trumam Capote în cartea sa Cu sânge rece”. Firește, ce altceva să reamintească? Într-o cronică a toridei din Mont-de-Marsan se
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
mediu. Alexandre Sanguinetti, fost ministru în cabinetul Couve de Murville, se opune propunerii ca Charles De Gaulle să fie numit mareșal al Franței: „În istoria Franței au fost 370 de mareșali. Mai mult de 40 au fost spânzurați, exilați extrădați, împușcați... Nu există decât un singur general de Gaulle. Titlul de mareșal n-ar adăuga nimic gloriei lui”. La Élysée, după ce strânge mâna lui Georges Pompidou, Alain Poher îi predă lui Pierre Messmer plicul în care se găsește codul atomic. După
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
-și de-atâtea nopți moartea în față, și-au consumat-o de tot, iar Cristian Tudor Popescu zice că e nesimțit, de-aia nu-l mai sensibilizează nici propria moarte. Au și trecut 17 ani de când ni i-au servit împușcați ca pe porcii europeni la masa de Crăciun pe „soții ceaușescu“, scris cu literă mică; de câte feluri sunt limitele noastre, mă întreb, și simt frigul ăla cumplit, când intram în pat și termometrul arăta 5 grade și scriam poezii
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lumea rămânea pe străzi, nu pleca acasă și îi încurca planurile, nu lăsa noua putere ,,să lucreze în liniște”, tot pentru ,,binele lor” s-a apelat la ajutorul ,,teroriștilor” lui Ceaușescu. Iliescu și camarila au găsit de cuviință că trebuie împușcați niște oameni tot pentru ,,binele lor” și tot pentru ,,idealurile socialismului”. La fel ca și în cazul naziștilor, poate au fost și din aceea care n-au omorât oameni cu mâna lor, dar au fost judecați ca și criminali de
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
perioadă a fost deschisă calea transfăgărășană, care chiar dacă momentan nu e tocmai utilă economiei naționale, oamenii satului o folosesc din plin. Au fost asfaltate bună parte din ulițele satului, în aproape fiecare casă există măcar un televizor, chiar dacă pe vremea împușcatului la acest aparat nu se prindea decât postul național, numai două ore pe zi, timp în care putea fi vizionată numai persoana dumisale și a «mult titratei» sale consoarte. Dar lucrurile nu puteau merge la infinit în haosul creat de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de multă vreme. Faptul că reușiseră ca mulți alții care trecuseră înaintea lor, îi făcea să fie mândri, iar imaginile sinistre care li se perindaseră până atunci prin față cum că ar fi putut sfârși într-o închisoare sau chiar împușcați fuseseră înlocuite cu alinarea vântului răcoros. Cerul era acoperit de stele, iar luna părea galbenă ca o fecioară care așteaptă cuminte și smerită ivirea zorilor. Drept în fața lor zăriră două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
doar câteva săptămâni, la sfârșitul lunii octombrie 1941, Ion Antonescu reușește parțial să „purifice lumea”, repurtând o victorie răsunătoare „În contra Satanei” : circa 25.000 de evrei (bărbați și femei, bătrâni și copii), chipurile, „iudeo- comuniști”, sunt - din ordinul său expres - Împușcați, arși de vii sau spânzurați pe străzile Odessei <endnote id="(244, pp. 246-252)"/>. Ca orice entitate satanică, „demonul evreiesc” este prezentat de Nicolae Iorga ca o „forță uriașă, distrugătoare și invizibilă, care acționează cu ajutorul forțelor răului și amenință să Înghită
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
nu avea pivniță), fără să găsească nici un indiciu incriminant. Dar, Întărâtată de zvonuri și isterizată, mulțimea - condusă de agenți de poliție și de soldați polonezi - a năvălit În casele evreilor. Urmările acestui inimagi nabil pogrom : 42 de evrei morți (unii Împușcați, alții căsăpiți cu topoarele), 50 de răniți, case devastate etc. Abia se Împlinise un an de la Întoarcerea În oraș a celor 200 de evrei care supra viețuiseră lagărelor naziste (Înainte de război, În oraș locuiau 18.000 de evrei). Comu nicatul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Călinescu. La 21 septembrie 1939, Armand Călinescu a fost răpus de 20 de gloanțe de revolver. Echipa de asasini a fost dirijată direct de Horia Sima, însă autoritățile au prins pe legionari, care au fost duși la locul crimei și împușcați. Asasinarea lui Armand Călinescu a fost o mare pierdere pentru Carol al II-lea. Acesta nota la 21 septembrie 1939: la ora 14, Călinescu a fost asasinat mișelește de o bandă de gardiști...pierderea aceasta a președintelui Consiliului, Armand Călinescu
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Germania, a arătat o fotografie de familie în care era soția și trei copii și s-a rugat să fie îndurători cu el. Zadarnice au fost rugămințile omului, după vreo două ore a fost dus pe malul rîpei Racova și împușcat. Tălmaciul i-a spus lui Ghiță Covrig: „Ia-ți acum sacul de păpușoi, că de carne ți-ai făcut rost pe lumea cealaltă!” Mult timp consătenii l-au ținut de rău pe Ghiță Covrig pentru neomenia lui. − Săndele, să ții
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
acum știu că, dacă am o problemă, am 112. Pe atunci nu exista așa ceva. Niște progrese s-au făcut. Haideți să ne aducem aminte cum arăta România în anii '90. M. M.: Așa e. În fine, după mine nu merita împușcat Ceaușescu, indiferent despre ce era vorba. S. B.: Era vorba de a nu merita sau că nu trebuia? M. M.: Nu trebuia. Până nu se justifica de ce se ia această măsură. Ei au plecat acolo, tot completul acela de judecată
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
e: ce alegem? Aurul?... Capul? Aurul! se repede Juga cu disperare. Visteria-i goală! Ar fi păcat atâta bănet să se ducă pe Apa Sâmbetei, se căinează Stanciu. Ne crapă buza dup-un galben... Suntem prăpădiți-prăpădiți, blana-i pe noi, împușcată, da' coada pe spinare. Mamă Doamne, că sus o mai ținem!... Avem și noi o meteahnă, Stanciule, recunoaște Ștefan cu un zâmbet vinovat: "Coada sus!" Mai dăm peste nas unuia, altuia... Salvăm măcar ce se mai poate salva: "mândria"! Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Luca Arbore. L-au gustat... Nu s-or fi săturat... I-am simțit și noi gustul, din păcate... e amar, îngăimă Ștefan. Doamne, nu crezi că ne prea sumețim? intervine și Stanciu. Ne sumețim și noi măcar că blana pe noi împușcată-i -, că destul am fost călcați în picioare, spune Ștefan. La puterea lui, Sultanul ista de nimic n-are teamă. De un singur lucru se teme: de batjocură! Și-apoi, batjocura e o armă ce intră în socotelile mele, pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Cu ce să-l cumpărăm? mormăie Juga, dar Ștefan se face a nu auzi. Și eu, de vreau să aflu cum stau treburile prin țară, mă boiesc pe față; arunc o țoală ponosită-n spinare, trag pe ochi o căciulă "împușcată" și cobor printre oameni. Iscodesc... După prima ulcică de poșircă, aflu cum merge ocârmuirea târgului, dacă dregătorii se țin de pravilă... La a doua ulcică, mai pe șoptite, îl iau în pleaznă pe Vodă cât îl au ei la inimă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în ciorapi de mătase", după repetatele sale trădări și intrigi). Astăzi nu mai e un secret pentru nimeni că toate ministerele de externe și toate ambasadele din lume sunt "împănate" cu "ochi albaștri". Ca atare și la noi, pe vremea "împușcatului ", MAE, de la portar la ministru, și ambasadele, de la șofer la ambasador, aveau "irizări" mai mult sau mai puțin intense din ceea ce șlagărul la modă citat numea "un albastru infinit"! (Îmi amintesc, în acest context, de o întâmplare plină de tâlc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o țară latină "macho", unde "onoarea" doamnelor și domnițelor este păzită și apărată mai ceva decât a făcut-o Leonidas la Termopile, ceea ce s-ar fi soldat pentru numitul Săvescu Alin cu o suită de contuzii, fracturi, plăgi tăiate sau împușcate și perioade îndelungate de spitalizare, cu cheltuieli suportate de către poporul român. Exclus! Mai precizez că m-am căsătorit din "amor", că aveam o soție adorabilă dacă și bătrânul "cotoi" Pinochet a venit "glonț" la ea și a sărutat-o..., cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
conducătorul tineretului hitlerist și delegatul Führerului la înmormântare: „Am să termin curând cu toate comédiile acestea”. Căci pentru el, această pioasă [227] împlinire a îndatoririi de a înmormânta cuviincios, în dangăt de clopot și imnuri legionare de slavă, pe cei împușcați mișelește în ceafă, azvârliți în groapa comună și acoperiți cu o placă de beton, după ce se turnase acid chlorchidric spre a dizolva cadavrele - era o comedie neplăcută la care trebuia să participe împotriva voinței lui! Sutele de mii de oameni
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]