974 matches
-
casă, ci doar câteva scânduri înnegrite de ploaie, care doar printr-un miracol obișnuit nu se prăbușeau. O colibă întunecată precum cărbunele, care îi băga în sperieți pe copii, și în care toți credeau că se înalță până la tavan piei împuțite, animale moarte, păsări dezmembrate și șoareci lipiți pe planșete. Nimeni nu intra înăuntru. Am fost acolo, de două ori. Părea de necrezut. Era ca și cum ai fi trecut de porțile tenebrelor pentru a intra într-un tărâm al luminii. Ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
amabilă ca un hârleț... Vaca! Ești sigur că a crăpat? — Sigur. Cu atât mai bine! Dacă iadul există, probabil că acolo se află! Sper că a avut timp să-și vadă moartea și că a suferit câteva ore... Și celălalt, împuțitul ăla care fuma trabuc a murit? — Nu știu nimic despre el. Poate că a murit. Sau poate că nu. Josăphine și cu mine am rămas multă vreme așa, cercetând împreună urzelile vieților noastre. Vorbind astfel despre clipele de demult, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că aceea a fost cea mai tristă zi din viața mea. Ajunsesem ”departe”, după cum mi se prezicea adesea. În sfârșit, mă aflam deja în ușă hotelului, dar eu tot mai întrebăm unde este hotelul... Ceea ce aveam în fața era o maghernița împuțita, plină de jeg și scârboasa. În sfârșit, am primit o cameră în dreptul recepției, nu întâmplător, pentru că în miez de noapte deja recepționerul îmi propusese o vizită. Așa-zisul hotel era plin de șoferi de TIR în tranzit, unii însoțiți de
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
printre dinți, tu și principiile tale burgheze, eu deja urlu, să întemeiezi tu o familie pe alte principii, copiii trebuie să mănânce seara, oamenilor care muncesc toată ziua li se face foame, iar el strigă, atunci, luați-vă cina voastră împuțită, vă împiedic eu să mâncați? Apoi iese imediat din casă, trântește ușa în urma lui, mă așez șocată pe un scaun din bucătărie, ce am spus, cer chiar atât de mult, sper că Noga nu ne-a auzit, ușa camerei ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Naveta vibra și se legăna, lovindu-se de straturile superioare ale atmosferei. Interfonul le transmitea vocea clară a lui Ferro care ghida aparatul în plină furtună. ― Comutație pe apropiere în DCS. Vizibilitate nulă. Un adevărat teren de picnic. Ce loc împuțit. ― Doi patru zero, făcu Spunkmeyer, prea ocupat ca să mai blesteme. Curba nominală. Observ o ușoară ionizare a cocăi. Ferro aruncă o privire spre terminal. ― Gravă? ― Se poate filtra. Vânturi peste două sute. (Între ei se aprinse un ecran cu o reprezentare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ferro? Plaje tropicale? (Împinse în față trei întrerupătoare.) Atingem curenți termici. Izbucniri de vânt imprevizibile. O grămadă de vârtejuri. Ferro apăsă pe un buton. ― Aha! Nici o surpriză. Colo jos, un singur lucru e sigur că nu se schimbă. Vremea asta împuțită. (Ea se uită la un cadran.) Turbulențe, drept în față. Apoi ea le vorbi celor din blindat. ― Aici Ferro. Puteți admira cu toții această bilă prăfoasă. Nu-i de bine. Fiți gata de zgâlțâială. Ripley se uită la însoțitorii ei, strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
avea senzația stranie că, până una-alta, ce-ar fi să-l privească pe sub gene? Vru să se-ntoarcă și să transpună în practică ceea ce simțea, când deodată papagalul cârâi scurt: — Stai liniștită, Ruxăndriță! „Fire-ai a dracului de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta înaintată, oboseala, tracasările zilnice, incursiunile cazacilor peste Nistru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vrăbiuțele. Fără ironii! - zise turcul. Vrăbiuță e mă-ta. Pe mine nu mă faci vrăbiuță. Te mai întreb o dată: cât costă? — Socotind și rachiul, doi galbeni - zise Georgios. — Mult - spuse turcul. Enorm. Doi galbeni pentru niște măsline și-o șuncă împuțită? Cum a fost șunca, băieți? - se-ntoarse șeful spre ieniceri. — Putea de trăsnea - răspunse cel fără un ochi. Abia am putut-o înghiți. — Păi vezi, meștere? - făcu turcul către Georgios. Și ceri doi galbeni? Vrei să iei pielea de pe noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Rus, eu, Ursul am fost totdeauna gata să-mi vărs sângele pentru libertatea altuia - că noi o ducem și-așa făr-de, În svoboda noastră tradițională, slavă, cum ar veni: sclavă... Dar cum să zmulg eu, salvator, oaia, aflată În gura Împuțită a lupului? Cum altfel, decât apucând-o bine de cealaltă parte, jumătate, să zicem, cum se mai zice: stăpânind-o bine de...» - Așa au făcut, ceara lor de... urși! Ce conta că adevărul istoric zicea că, la 1812, Turcul-Lup abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
minte când m-ai bătut la palmă, de mi-a dat sângele?». «Pe câți am bătut la palmă... Dar de sânge nu-mi aduc aminte». «Îți aducem noi aminte, avem cele mai Înaintate metode de aducere-aminte - dar când ziceai: ’Jidan Împuțit!’ -ți-aduci aminte?» Tata se străduiește să zâmbească, În continuare. Își aprinde cu mâini nesigure o altă țigară, de la prima, neterminată. - Cad drept În capcana lor - de unde s-o știu? Zic:«Aaaa, tu ești Sapșa al lui Avrum, dughenarul nostru...» «Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acum Îmi dădea mâna: «N-ai decât să cauți și-n geamantanul cel mic - n-ai să-l găsești - ți-am spus că l-am predat...» Și mai zic: «De unde-ai scos tu, măi băiete, că ți-am zis: ’Jidan Împuțit’? Nu m-am pupat niciodată În bot cu Ovreii, dar nici n-am zis vreodată una ca asta - de ce? Uite, nu știu de ce, dar asta-i: n-am zis!» Sapșa Începe să râdă - rânjește: «Și ce dacă n-ai zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic așa, am aflat că Jâdanul-nostru și Ovreiul-de-la-Târg nu era amărâtul cu doisprezece copii, claie peste grămadă, Într-o magherniță Împuțită - era... jidovimea-mondială! Sionul și Kahalul! Capitalul internațional! Încă o dată: noi veneam din sat, ne făcusem Normala, În sat ne Întorsesem. Cuzismul, legionarismul nu ne-au atins - ce ce: programul cuziștilor, cel Într-un punct, unic: „Jos Jâdanii!”? - cât de mai-jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu? - Nu! Numai eu credeam că sunt un nimic, un ins, acolo, pierdut În masele de inși... Istoria ceea altceva credea, iar prin Sapșa mă și condamnase - doar spusese, limpede: «Nu contează că n-ai spus că aș fi jidan Împuțit, nu contează că nu m-ai bătut până la sânge, nu contează că n-ai omorât-o pe soră-mea, Roza, că nu l-ai tras de barbă pe tata - contează că ești un Învățător de tip burghez, deci reacționar; contează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă mir public că o gafă a unui ministru de Externe, precum cea privind deportarea infractorilor în deșert, poate să ocupe mai mult spațiu în ziare și la televiziuni decât viziunea unui președinte de țară care vorbește despre păsărici, țigănci împuțite și găozari referinduțse direct la jurnaliști. Dincolo însă de ceea ce mi se pare mie a fi o campanie orchestrată, rămân problemele reale ale membrilor acestui guvern. Dacă scandalurile de corupție, adică tema principală a națiunii române din ultimii ani, nțau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
să aducă în discuție anumite lucruri necunoscute publicului larg, sau chiar trecute cu vederea: temperamentul lui Marx, bubele aceluiași domn, alcoolismul lui Hemingway, sexualitatea ciudată (mai poți spune așa ceva?) a lui Rousseau... O muncă (nici măcar nu-i muncă) de rădașcă împuțită scormonitoare prin rahat. Așa cum știm cu toții, instituția biografiei serioase nu există în această țară, drept care credităm cu valoare de document însăilările unor așa-numiți intelectuali fără căpătâi (dar cu patalama, în cazul lui Johnson, până și asta fiind de doi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
să merg pe jos, pentru că nu am bani de bilet, ce a început să fie scump chiar și pentru băștinași (3 CHF - ora). În tot acest timp, simt prezența aproape fizică a banului, a bogăției intrinseci a acestui oraș ciudat, împuțit și strălucitor, în același timp. Anul trecut când am venit din Canada, Geneva mi s-a părut murdară și aglomerată. Acum, când tocmai am părăsit România, „Suedia Balcanilor“, după cum zice Taica Pleșu’, Geneva are aerul unui oraș suportabil. Mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
e pe undeva pe lângă imaginație), însă vine cu o doză de sentimentalism crud care acolo lipsea. Nu e vertij, e un murmur ucigaș spus la capătul pătuțului și ascultat de spirite zornăitoare, de capete cu găvane goale, licărind în apa împuțită a căzii. Știind ce a făcut Palahniuk după Haunted, în RANT, mă întreb unde o să se oprească... După ce ai terminat de murmurat cântecul de leagăn, te întrebi iarăși dacă nu cumva, ținând în mâini o astfel de armă „letală“, nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
am spus că e posibil să mă-nșel a fost în momentul în care președintele nostru, aflat spontan într-un supermarket, a furat la fel de spontan un telefon unei jurnaliste, gratulând-o și mai spontan cu celebrele epitete „păsărică“ și „țigancă împuțită“. Odată deschisă o asemenea perspectivă, care deja punea sub semnul întrebării inteligența politică a președintelui, l-am urmărit pe Traian Băsescu în ieșirile sale publice, i-am ascultat discursurile libere în fața presei, am încercat, pe scurt, să-mi dau seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
două perne vinete și dureroase, acoperite cu vene purpurii și sânge; chiar și atunci când maică-sa a murit, liniștită și ușoară ca o frunză uscată de salcie răsucindu-se În bătaia vântului; chiar și atunci când a văzut cadavre umflate și Împuțite zăcând de-a lungul drumului, grajduri pline de fum și foc; chiar și atunci când, nemaiavând ce să mănânce, el și frații lui s-au apucat să pască iarbă asemeni oilor, În deșertul sirian; chiar și atunci când au fost salvați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de un alb strălucitor, ca de fiară, el tot era uneori o fiară, spusele lui Bîlbîie puteau aduce din nou în făgașul bun tot mersul lucrurilor. Locotenentul Georgescu hîrîi cu o voce de tablă. "Ești o iscoadă nemernică, un spion împuțit, Leonard Bîlbîie. Știai tot, ticălosule, numai că nu te-a ajutat Dumnezeu și n-ai aflat că problema Consiliului e rezolvată. Nu mai trebuie ocupat, împuțitule. Consiliul se ocupă singur!"." În acea clipă Pangratty tresări sincer speriat, Mihai Mihail a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Jack veni la telefon în câteva secunde. — Fran? Ce s-a întâmplat? Îi veni să-l îmbrățișeze auzind preocuparea și neliniștea din glasul lui. — Tocmai l-am sustras pe tata de la Tawny Beeches. — Bravo ție. Locul acela era o văgăună împuțită. La propriu și la figurat. A doua parte era ceva mai complicată. — Necazul e că acum nu știu unde să-l duc. Într-o oră trebuie să fiu la o conferință de presă pentru lansarea noului ziar. — Înțeleg. În timp ce aștepta un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
din țara asta ce mânca? și să caute o carne netrebnică în pustie? - și într-o pustie de care n-au auzit și în care n-au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste meleaguri, n-a văzut nimene de când țin minte oamenii. Mai departe decât Șugag, sălașurile acestea pribege nu îndrăznesc să intre pe valea Frumoasei. „Nu poate fi nimeni, asta-i judecata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
individul cu mers de pisică încă nu venise. Sosea totdeauna mai târziu și speram să pot dormi liniștit. Dar un scaun trântit pe întuneric, "cine naiba a lăsat scaunul ăsta aici?" sau fereastra deschisă și izbită de pervaz, "ce aer împuțit, cum să nu mă înăbuș?" mă trezeau de fiecare dată. Săream speriat din pat. "Iertați-mă", zicea mieros individul, aprinzând lumina, făcîndu-mi un semn amical cu mâna și părând jenat de gafa săvârșită, încît nu puteam să mă reped să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
facă o baie. El care nu-și părăsea niciodată ghereta în timpul zilei și-a încuiat-o și s-a dus în larg. Cînd s-a mai pomenit așa ceva? se mira Domnul Andrei. Nici măcar duminica. Nu se spală niciodată, e un împuțit. Și tocmai atunci l-a apucat. Dacă nu cumva ― și Domnul Andrei coborî și mai mult vocea ― primise ordin; în ziua dinainte Laura declarase că s-a hotărât să plece din azil." Simțeam că Domnul Andrei nu-mi spusese totul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
panica de-a fi doar cu el între patru pereți, eram de mult turată.) — Douăzeci de lei e bine. Îi dau treizeci. Așa, de „ia-ți banii cu vârf și ndesat și du-te-n pizda mă-tii de porc împuțit“. Îi întind banii. Îi ia. Deschid ușa. Dă să iasă. Stau în prag. Îmi ia mâna în mâna lui. Se uită la mine cu zâmbetul ăla tâmp și grețos. Îmi pupă mâna și apoi mă trage spre el. Mă pupă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]