1,038 matches
-
fine gata să-mi povestească ceea ce i se întâmplase, părea rece și detașat, vorbindu-mi ca și cum ar fi relatat întâmplările altcuiva. Fusese capturat, legat cu căluș în gură și dus de braț în jos pe o scară. Cu o dagă împungându-i ceafa, îl obligaseră să se uite printr-o deschizătură din ușă la măcel. După care îi puseseră o glugă pe față și îl duseseră într-un loc unde, după coborârea multor scări, fusese lăsat de izbeliște. După câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
albe În zbor lent, îngeri un film din viitor. Deschis din petale albe, creează drumul spre Cer Cuvântul Dumnezeu se transformă într-o floare Ce unește tangent zenitul cu nadirul Înger întru Lumină... Lumină Doar îngeri albi pe idoli verzi Împung acul în cer căci se aude doar un ecou Cos broderia albă pe rochia albastră cerul Iau rochia cu mine la balul îngerilor Cerul cade peste mine... Cine sunt eu? Cine sunt? Un spirit - ostatic al scuarului de fantezie ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bărbatul meu doar îmi va ridica hainele și că va intra în mine fără să și le dea jos pe ale lui. Dar eu eram descoperită acum și într-o clipă așa a fost și el, iar sexul lui mă împungea. Arăta ca o Așerah fără chip! Era o idee caraghioasă și aș fi râs în gura mare dacă aș fi putut să respir. Dar eram prea speriată. M-am strecurat în pături și el s-a băgat repede lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ghicesc după sunet cât am aruncat cu zarurile, taică-tu a trișat cât a vrut, asta o știi și tu foarte bine, așa că dă-mi frumușel instrumentul înapoi, a spus, făcând un pas spre bancă, dar atunci Prodan l-a împuns cu bastonul în burtă, aveți grijă să nu vă împiedicați, că o să dați pe spate și o să vă loviți la cap și pe urmă cine știe ce-o mai fi, a zis, atunci bătrânul s-a întors spre mine, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
scăpat mingea de piele pe care i-o trimisese văru-su din Iugoslavia, și atunci Romulus Frunză s-a aplecat, a ridicat-o și a decretat că de-acum le aparține lor, iar Prodan să zică mulțam că nu l-au împuns în burtă, rana de la umăr e un fleac, se vindecă într-o săptămână, pentru că frate-su nu i l-a înfipt prea adânc, doar cât să-l adulmece, apoi a început să bată mingea, spunând că asta e, iar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
jenată. — Eddie ! Trish tabără pe el mânioasă. E vina ta ! Samantha vrea să plece fiindcă nu o plătești destul ! N-am zis că... încep neajutorată. — Și are nevoie de cratițe și de tigăi noi. De la firmele cele mai bune. Îl împunge pe Eddie în coaste cu cotul, șoptind „Zi ceva !” — Ah... Samantha. Eddie își drege glasul stânjenit. Am fi foarte fericiți dacă ai accepta să rămâi la noi. Suntem foarte încântați de serviciile tale și oricare ar fi așteptările tale salariale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și data asta de 28 mai ? De ce îmi sună aiurea chestia asta ? — Nu te cred, zic cu mânie neajutorată. Pur și simplu nu te cred. Cred că tu ești cel care mi-a înscenat toate astea. Cred... — Samantha ? Cineva mă împunge ușor în umăr și, când mă întorc pe călcâie, îl văd lângă mine pe Ernest, bodyguardul de la intrare. Îi văd chipul cunoscut schimonosit a jenă. Va trebui să te rog să părăsești acest loc. Simt un junghi de umilință în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nisip. - Linie dreaptă, am spus și eu, dar omul nu mă mai băgă În seamă. Casele aveau pereți unduiți din argilă uscată și erau acoperite cu stuf astfel aranjat Încât să se asemene cu un uriaș vârf de suliță ce Împungea văzduhul. Am dat să mă opresc ca să văd mai bine acele acoperișuri: da, da, se asemuiau cu niște vârfuri de suliță dar, ca să-ți spun cum erau ele cu adevărat, ar trebui să Înșirui Într-o singură răsuflare mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care se ridicau copaci din aceia care erau și În munții mei. Moru le spunea brazi, cu vorbe ce veneau Încă de la Începuturi și, când spuneai brad, nici că puteai vedea altceva decât copacul acela drept, ascuțit, mereu verde. Brad. Împunge aerul. Stă. Mare. Brad. - Foame, zise Runa și scoase din traista ei ierburile de leac. Ne apucarăm să le mestecăm Îndelung. Sărate și amare deopotrivă, ne Încălziră și ne dădură puteri. Ca și dimineață, ne făcură să ne simțim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am găsit trei sulițe lungi, potrivite pentru gândul ce-l aveam. M-am proptit cu spatele de o stâncă, mi-am găsit un căuș În care să-mi sprijin capul și am Înfipt o suliță În pietriș, astfel Încât să mă Împungă În bărbie. Am rămas așa, Înțepenit, o vreme, după care am Înfipt cea de-a doua suliță astfel Încât capătul ghețarului dinspre mâna cea moale să-mi pară că atinge vârful suliței. Apoi, am Înfipt ce-a de-a treia suliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
oamenilor mari, nu mai știam să privesc iscoditor la lucruri, ceea ce, știi bine, e semn de moarte. Am ieșit din casă și am trecut atât de aproape de Logon Încât i-am simțit răsuflarea. El scuipă În urma mea, iar mărunțeii Îl Împunseră cu sulița În șale, cât să-i amintească cine prinsese pe cine. Logon scuipă din nou Însă. - Lăsați-l, am spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din neamul Os din Kron. Bietul mărunțel zbură prin aer și buși atât de tare cu spinarea de o piatră, Încât Începu să se cutremure, azvârlind din picioare fără să mai fie În stare să se apere când vrăjmașul Îl Împunse În piept cu piatra de mână. Sânge subțire și clăbucit Îi bufni prin rană și pe gură, iar dușmanul se și ridică de pe el, căutând un altul pe care să-l dea Umbrei. Se repezi spre mine dar, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Umbrei. Se repezi spre mine dar, unul dintre vânătorii cei mari ai lui Tek Îl izbi cu un bolovan În cap, amețindu-l și făcându-l să meargă Într-o parte, ca beat. M-am repezit asupra lui, l-am Împuns cu sulița În burtă, după care l-am terminat, răsucindu-i vârful suliței În măruntaie. - Tot ai să mori pân’ la urmă! mă blestemă vrăjmașul cu ochi pieziși. Of, of! Îi afundasem sulița prea adânc În burtă și, până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
luat pe sus de o pereche de brațe vânjoase. Cerul se răsuci deodată și fu cât pe ce să cad În cap și să-mi frâng gâtul. Sulița Îmi zbură din mâini cât colo, apucai să-l văd pe cel Împuns În burtă cum, stând În genunchi, Încerca să-și vâre la loc măruntaiele ieșite din trup, iar În clipa următoare simții peste mine trupul greu al celui care mă atacase. Abia atunci i-am văzut fața. Ar fi fost om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de multe ori din Încurcătură, Încă din copilărie, când trebuise să mă bat cu băieții mai mari care se luau de mine pentru că eram mut. Mi-am repezit degetele groase În subsuorile lui Scept, sus Între coaste, și l-am Împuns cu putere, brusc, făcându-l să Înmoaie strânsoarea. Se Îndreptă de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ochilor? Sau mustața? Hitler și Stalin, clasicii dictatori ai secolului nostru, purtau mustăți foarte diferite. Dacă stai să te gândești, buza de sus a lui Hitler era proeminentă. Un fapt curios: când o sărutai pe Vela, buza de sus te Împungea. Avea un fel de a te conduce, de a‑ți arăta cum să fii bărbat. E o tendință femeiască mult mai frecventă decât v‑ați putea Închipui. Fie că avea În minte modele ale unor bărbați care‑i plăcuseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Du-te unde vrei... Lasă-ne în pace și pe noi, zău... Nu vezi că se dărâmă șandramaua...? CASIERUL: Chiar așa, ne călcați pe nervi... ȘEFUL GĂRII (Urlând, către CASIER.); Tu să taci! Să taci! M-ai răsturnat, m-ai împuns, m-ai zdrelit! (Către ceilalți.) Ia uitați-vă la degetele lui! I s-au înnegrit degetele! A vrut să mă arunce în fântâna cu apă, ca să rămână singur în sala de așteptare... Când a băut din apă i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pălărioară roșie, cu un pardesiu maron, cu guler de jder, îi făcu vesel semn cu o revistă ce-o avea în mâna înmănușată. „Stai că vin“, parcă i-ar fi spus insul acela. Îl privi nedumerit. Nu-l cunoștea. Acela împunse aerul cu revista spre el, făcându-i semn să nu se grăbească, să aibă răbdare, că vine și el acuși. Îi făcu semn să privească coperta revistei. Nu desluși decât titlul, Flacăra. Un număr vechi, de prin anii ’50. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și aprinșii aprinșilor, popânzoii tarlalelor și totimea șerpoaicelor goneau în vintrele mele, tăciuni de oțel încins, bulgări de stele negre, nesătui și spăimoși, îi răsazvârlea Macatist în mine, de urlam că credeam că jucau ăia cu copitele în afundul meu, împungeau cu coarnele să-mi iasă prin țâțe, prin ochi, prin urechi, peste tot unde căta și nu găsea scăpare, băga Macatist toți ăia în mine, îi îndesa, îi colcăia, îi răsturna, era tartorul lor și eu eram răchitișul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
absolut nimeni. Iar elevul de serviciu îi întărea spusele. Dacă fata nu apărea, trebuia să mă aștept la câteva zile chinuitoare. Dimineața m-am trezit la ușă cu mama Cristinei, care purta același șal ca în urmă cu doi ani, împungându-mă în piept cu degetele și repetând obsedant Unde-i Cristina, Unde-i Cristina. M-am enervat, deși știam că va trebui să mai suport multe până la clarificarea situației. Nu mă interesa câtuși de puțin unde fugise dolofana, cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în laborator, am cules trusa și am adus-o. Y a conectat padelele la sursa de curent, le-a încărcat și a depus-o pe Z pe mochetă. Din cauza tremurului poalele halatului i se ridicaseră și i se vedea sexul. Împungea aerul cu picioarele și rășchirase degetele, iar mâinile i se contractaseră. Y s-a poziționat în dreptul capului ei, i-a atins cu padelele scalpul și a strigat: - Liber! M-am tras în dreptul lui X, lipindu-mă ca și ea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
i-am șoptit lui Janey, care ridică din umeri. A citit cam mult Anne Rice1. —Mai degrabă d-na Radcliffe 2. I-am aruncat o privire sclavului celui rău și, simțindu-mă vinovată pentru ca i-am stricat cheful, l-am împuns cu tocul cizmei în costumul mulat din latex. A scheunat în extaz. —N-am înțeles niciodată cum scapă de transpirație în chestiile alea, i-am spus lui Janey. — Păi probabil că nu scapă. —Îh. —Eh, măcar nu s-a prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
se refugie în hamac, din care nu se mai dădu jos până în dimineața următoare. El mâncă ceva, citi o oră și dormi neliniștit, agitat de un coșmar ciudat în care - iarăși și iarăși - îl hăituiau umbre nedeslușite, încercând să-l împungă cu lănci lungi ca să-l silească să coboare de pe ramura înaltă a unui copac stufos în care își căutase adăpost. Îl hărțuiau ca să sară și să-l străpungă în aer cu lăncile lor, cum i se povestise că indienii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
poarta, și exact asta făcu. Americanul așteptă atât cât să vadă că poarta era Închisă, puse mașina În viteză și porni Încet la drum. Ce văzură ei ultima oară fu capul cățelei, ieșind afară pe geamul din spate al mașinii, Împungând vântul cu nasul. 20 Pe când capul cățelei dispărea de-a lungul drumului Îngust, Ambrogiani se Întoarse spre Brunetti și Întrebă: — Ei bine? Brunetti Începu să meargă spre mașina parcată. Când erau amândoi Înăuntru și portierele erau Închise, Ambrogiani rămase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
înalte și crăpate. În esență, era o casă dărâmată, cu trei niveluri, așezată pe coasta unui deal, la marginea orașului. După părerea lui Hugo, era un dezastru. — Dar aici zice că are „un potențial extraordinar pentru renovare“, a spus Amanda împungând cu un deget manichiurat pliantul dat de agentul imobiliar. Asta, în limbajul agenților imobiliari, înseamnă „o catastrofă totală“. Dar Hugo știa că se opunea în van. Când, într-un final, în mod inevitabil Amanda a câștigat lupta, au cumpărat casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]