1,310 matches
-
strâmbat considerabil, în încercarea de a auzi sunete slabe și nu prea clare. —Jim, zice Ben după un timp. Jim? Și apoi, aproape poruncitor: Jim, stai puțin, da? Venim la tine. Jim? Unde stai? Ben se uită în jur disperat. Înșfac o foaie de hârtie și un pix și el mâzgâlește ceva. —OK, ai grijă - Jim, ce se întâmplă acolo? La naiba! Se uită la noi. Cred că s-a întrerupt... Formează încă o dată numărul, dar nu-i răspunde nimeni. —Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
lui Ben, pare o bombă pe cale să explodeze. Păi - începe Ben, dar femeia îl întrerupe. Și asta este ea! urlă femeia, uitându-se, pe după Ben, la Jennifer. Parașuto! Știu cine ești! Ești o stricată! Se repede la Jennifer. Ben o înșfacă de umeri ca s-o țină pe loc, dar ea reușește să se elibereze, se trage puțin înapoi și-l pocnește zdravăn în cap cu obiectul pe care-l ținea în mână. E o tigaie. Niciodată până acum n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sunt unii care susțin că Bafomet era o figură alchimică”. „Alchimia are mereu un amestec”, zise Diotallevi cu convingere, „Templierii cunoșteau probabil secretul fabricării aurului”. „Bineînțeles că-l cunoșteau”, zise Belbo. „Asediezi un oraș sarazin, tai gâtul copiilor și femeilor, Înșfaci tot ce-ți cade-n mână. Adevărul e că toată povestea asta e Încurcată rău”. „Și poate că În cap aveau o bulibășeală, Înțelegeți, ce le păsa lor de dezbaterile doctrinare? Istoria e plină de Întâmplări cu astfel de corpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu dăduse niciodată peste acea foaie, altfel mi-ar fi vorbit de ea. Așa că avea s-o ignore și de-aici Încolo. Lumea se Împarte În Învinși și Învingători. Avusesem prea din destul partea mea de Înfrângere, acum trebuia să Înșfac victoria de păr. Am luat foaia și am băgat-o În buzunar. Mi-am luat rămas-bun de la domnișoară, spunându-i că nu găsisem nimic interesant, dar că aveam să-l citez pe tatăl ei, dacă scriam ceva, iar ea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de a se oferi, avu o izbucnire: „Vino imediat Încoace”. Lorenza se opri, Își desfăcu picioarele, Își Întinse brațele Înainte și strigă: „Eu sunt prostituata și sfânta!” „Ești o tâmpită”, zise Belbo ridicându-se. Se duse glonț către ea, o Înșfăcă violent de o mână și o târî către ușă. „Oprește-te”, strigă ea, „cum Îți permiți...” Apoi izbucni În lacrimi și-i aruncă brațele după gât: „Iubitule, dar eu sunt Sophia ta și numai a ta, doar nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
de ani ajunsese un bătrân bășinos, cu nădragii rupți în cur. În jurul casei își aranjase niște straturi mirifice de gladiole și crini. Pe noi încerca să ne împiedice să intrăm în grădina cea mare. Cred că de asta nu o înșfăcaseră comuniștii să facă acolo blocuri școli spitale grădinițe, pentru că fusese el activist cu acte-n regulă. Maică-mea trebuia să se bată cu unchiu-său ca să putem hălădui în livadă. El ne-a omorât un câine, noi i-am otrăvit găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cu ceafa zdrobită de scatoalce, nea Miluță se hotărâse să treacă la teatru. Adulmeca mai cu seamă piese istorice cu voievozi eroici, înconjurați de o ciurdă de puradei bastarzi. Totul în versuri, neapărat în versuri. Când nevasta i le aproba, înșfăca două gâște din ogradă și alerga la cursa de ora 6 spre Botoșani. De acolo, mai departe, spre București, unde gâștile erau azvârlite în gura căpcăunilor literaturii române. Căpcăunul, cu gâsca în el, îi zicea: - Du-te matale înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
urlând pe străzile Parisului. Mă opresc în fața piramidei de la Louvru și țip până vin jandarmii să mă ducă acasă cu forța. A doua zi vuiește Sorbona: iarăși s-a matolit Beligrad! Deodată ochii lui încețoșați și demenți se aprind. Mă înșfacă de antebrațe. Mâinile încep să-i urce - îmi pipăie brațele, umerii, pieptul. - Ma foi, Michel, darr ai niște mușchi terribili. Cum ți i-ai forrmat? Trragi la coarrnele plugului? Îi răspund tulburat că, din nefericire, nu am unde să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tabăra este leșinată de oboseală, gașca are chef de prostii și bășcălie. În schimb, dacă tabăra e în formă, gașca abia se târâie, abia răspunde la întrebări. Degetele ei lungi cu unghii ascuțite, roșii, urmăresc conturul lui Siegfried, apoi îl înșfacă strâns. Membrul se zbate, dă să scape, dar nu reușește decât să smulgă nasturii de la pantaloni și să explodeze în lumină. Cândva, Sabina obișnuia să umble extrem de manierat cu el, mai că nu-l atingea. Până la urmă am fost nevoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca fofoloanca Sabinei să fie botezată Pepita. Numele ei de fată fusese Corina, dar Siegfried refuzase să se implice în viața unui organ purtător al unui nume de păpușă, de casieră la supermarket, de cântăreață de muzică kinky. Sabina îl înșfăcă de gât pe numitul Siegfried, îl masă scurt și nervos de sus în jos. Numitului i se umflară venele din zona capului și începu să plângă. Văzându-l așa smiorcăit și în pragul apoplexiei, palma cu degete osoase, prelungi, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe țeste, apoi unul dintre ei tăiase curentul și telefoanele, în timp ce altul dădea foc unui Aro parcat în față, pentru diversiune. Îl furaseră de undeva din cartier. Trei dintre ei dăduseră buzna în stație, puseseră cuțitele la gâtul vânzătorilor și înșfăcaseră toți banii din casă. Cum pe strada Muzicuței își făcuse o casă arătoasă fiul unui ambasador, și cum clanul Zane îi șterpelise omului jumătate de tonă de ciment, ca să-și asfalteze curtea în spate, și cum ăla micu, Gigi, fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
diplomatul dar, până să-și monteze casca, o explozie îl aburcă în frunzișul unui mesteacăn. Acolo sus - se zice - începu el să recite mărunt rugăciunea pentru petarde (nu înjurase el nici în armată, darmite acum!!) Mai lucid, dobermanul sări, îl înșfăcă de un crac și-l zdrumică la pământ; apucase să fredoneze doar un condac și-un irmos...Pe-aici stăpâne, vino să ne amestecăm printre porci, căci Prefectul avea, pasămite, vreo zece turme de godaci albanezi care tocmai se-ntorceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
timp, râzând din ce în ce mai tare, mă gândeam că rup legătura dintre mine și Sabina făcând sex cu o negresă de plastilină. Negresa se dădea de ceasul morții să mă simtă înăuntrul ei - nu reușea nicidecum. În cele din urmă, exasperată, îl înșfăcă pe Siegfried și-l potrivi la locul cu pricina. Degeaba - se lăsa pe mine, riscând să-mi frângă bărbăția. Sufocându-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Era mama Sabinei: să-ți fie rușâni, Leo, că ne-ai făcut așa ceva, după tot ci-am făcut noi pentru tini! Și pac! mi-a închis în nas. Hm! Nu știam să fi făcut ceva senzațional pentru mine. Nervos, am înșfăcat geanta mai mică și am grăbit pasul către stația de autobuz - direcția Berceni. Sufletul meu tremura de bucuria unei vieți noi, descătușate. L LIII Săptămânile treceau într-un fel de beție care mă făcuse să pierd cinci kilogame. Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
generală și recade ca plumbul la loc, cu cocoașa nasului într-o baltă de salivă și de reflux gastric. Repede, se-neacă! șuieră Dănuț auto-îndemnându-se, fără a-i mai păsa deloc de persoana patronului. Și se și lungește peste masă, înșfăcându-l de piept și ridicându-l forțat, în capul oaselor, pe adormit, care se lăbărțează imediat pe spătarul scaunului și continuă să sforăie încet, eliberând cu eructații, din gură și din nări, odată cu damful de rigoare, și câteva șuvițe lungi
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un cioclu de lux, se înalță tăcut de la podea, levitând prin văzduh, își sticlește caninii feroci, de Smilodon și se repede asupra Poetului, înșfăcându-l pe acesta fără fasoane, cu lopețile mâinilor, de beregată. Săriți, băi, m-a apucat! horcăie stins Dănuț. Fratele se bâlbâie binișor, în loc, o secundă sau două, frisonant, ne-ndrăznind ca să provoace bestia. Noroc cu Vierme, care scoate din coș (numai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cezărel Crocodilul doarme mai departe, dus. Sprijinit de Buletin, Apostatul încetase, ostenit, să se mai vaiete. Bietul Lucică, zace și el nemișcat, înțepenit pe spate, în sicriul său cu perdeluțe. La picioarele lui, se iscase îmbrânceală. Dănuț reușise s-o înșface de braț pe Baba-Strigoaica, care se vede socoteala că se trezise și trecuse pe furiș la fapte, animată fiind de un singur gând! Băă...! Ciuma asta bătrână fură legăturile de la morți, băă...! Ptiu, drace! Uitați-vă! îi zmucește Poetul acuzator
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
boierului. ― Așa? făcu Boiangiu, apropiindu-se de el. Ia vino încoace, măi Pantelimoane, că doar tu ești soldat!... Carevasăzică umblați și cu rebeliune?... Paștele, și arhanghelii, și anafura care te-a făcut pe tine, Pantelimoane! Cu o mișcare fulgerătoare îl înșfăcase de guler și începu să-i care la pumni peste cap, peste obraji, pe unde-i nimerea. Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
așeză ceaunurile lângă prag zicînd: "Na, mâncați și voi, lua-v-ar dracii!" Cel mare se repezi la ceaunul gol, își dete seama c-a greșit, se strâmbă la cățelul care nimerise mai bine și, negăsind ascultare de bunăvoie, îl înșfăcă de ceafă și-l tăvăli puțin, ca să-l învețe minte, iar pe urmă se apucă de mâncare, fără să se sinchisească de chelălăiturile tovarășului mai mic și nici de baba care îl probozea: "Nu vă învoiți, ai, fire-ați ai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lui, că altfel pătimea și el poate mai rău. Dacă nu se știa cu nici o vină, Costică a stat liniștit, ba încă se și mira ce-o fi vrând neamțul care trâmbițează la cârma mașinii? Neamțul, însă, nici una, nici alta, înșfacă de urechi pe copil, și trage, și sucește, până i le sfârtecă de-a binelea, apoi se pune cu palmele și cu picioarele pe dânsul, până l-a făcut una cu pământul. Pe urmă, după ce l-a bătut cât a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ar fi vrut să oprească o pornire ce nu se mai poate înăbuși, bâlbâind neputincios: ― Apoi... de ce... să nu... te... Nadina dădu să fugă spre cealaltă fereastră. O mânecă a halatului atinse o mână întinsă a lui Petre. Degetele o înșfăcară singure. ― Lasă-mă, lasă-mă!... Ajutor!... Nu! striga Nadina, zbătîndu-se să-și smulgă mâneca din mâna lui. Deodată simți brațul lui vânjos cuprinzîndu-i mijlocul. Cu o lunecare de șopârlă se smulse din haină, lăsînd-o în mâinile lui, iar ea, goală
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și ordonă rece, tăios: ― Sergent!... Tu! Da!... Ia șase oameni!... Duceți pe tâlharul ăsta în fundul grădinii!... Acolo să fie împușcat!... Împușcat!... Ai înțeles, sergent?... ― Trăiți, domnule maior! făcu sergentul îndesat și negricios, bătîndu-și călcâiele, parcă s-ar fi cutremurat. Soldații înșfăcară pe Trifon și-l târâră prin mulțimea deasă de țărani. Cu o supremă sete de viață Trifon Guju gemea rugător: ― Iertare... iertare... Dispăru cu soldații. În urma lor rămase o tăcere amară, întretăiată numai de vâjâiturile cravașei cu care maiorul Tănăsescu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Femeia țipa, se ferea, iar copilul începu să urle îngrozit: ― Mămica mea!... Mămica mea! ― Aoleu, aoleu, ajutor! zbiera Niculina cu obrajii vrâstați de loviturile care nu conteneau. ― Caporal! strigă maiorul obosit. Numără-i cincizeci!... ― Aoleu, oameni buni!... Aoleu! Soldații o înșfăcară. Niculina, întinsă cu fața în jos și ținută de patru soldați, se zvârcolea țipând ca din gură de șarpe. Antonel se arunca la maică-sa, cu același scâncet de spaimă: ― Mămica mea!... Mămica mea! Când un soldat începu să lovească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l prinzi dacă se balansează spre tine. Trepiedul gemu. Lambert se așeză în fața lui Dallas, de partea cealaltă. Corpul lui Kane apăru în marginea găurii, atârnând parcă fără viață. Dallas se aplecă deasupra golului, cu o mână gata să-l înșface de harnașament pe "exec". Era gata să-l prindă când văzu creatura brună, nemișcată, placată în interiorul vizierei, acoperind toată fața lui Kane. Își retrase brusc mâna, ca ars. ― Ce este? întrebă Lambert. ― Atenție! are ceva pe față, în interiorul căștii. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu răspunse nimeni. ― Bun, reluă Dallas ridicându-se în picioare. După ce asamblează Parker aruncătoarele de flăcări, plecăm imediat cu toții la nivelul C, în antrepozitul în care a dispărut Brett, și de acolo pornim lupta. Parker zise sceptic: ― Creatura l-a înșfăcat pe Brett și s-a cocoțat până la canalul de aerisire. Eu nu-s maimuță să mă urc acolo după ea. O privi pe Ripley cu coada ochiului, dar aceasta nu comentă. ― Preferi să stai aici cuminte până vine ea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]