36,194 matches
-
trebuie citat ca atare), iar ireductibilitatea istorică se referă mai degrabă la acea incomprehensiune a noilor veniți pentru opere din vechime mai mult decât pentru texte din alte spații. Cred că aici se putea da un bun exemplu în răsturnarea înțelesurilor legate de practici uitate, de pildă interpretarea modernă a unor mituri ca al Antigonei (la Cocteau sau Anouilh), când contemporanii lui Sofocle vedeau în tragedie tocmai triumful obedienței față de tradiție, nu revolta împotriva ei, și în eroină un alter-ego al
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
p.273, aș alătura o experimentală „privire de sus” a fenomenului, implicând economia, societatea, cultura, în British Literature. A Historical Overview, din 2010, editată de J.Black, L. Conolly etc. Dar la propuneri și observații suntem buni cu toții. Pe scurt, înțelesul pe care îl scot din studiile lui Andrei Terian și cu care sunt în întregime de acord, este că un adevărat istoric literar sau critic își va crea el însuși modelul teoretic al operei sale (oricare ar fi aceasta) după
Globalizarea criticii literare by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2672_a_3997]
-
dar își păstrează luciditatea și distanța, decuparea detaliului apelând la un bisturiu exact și oarecum impersonal - conferă vibrație și mister paginii. Un ochi ușor buimac, căci hipnotizat de detalii până la infinitiplicarea lor, e slujit de un cuvânt care dă târcoale înțelesurilor ultime lăsându-le intactă taina. Înaintarea epică nu interesează neapărat, nu avem de-a face cu povești despre oameni, ci cu secțiuni abile în existențele umane, cu reprezentări (ochiul regizoral e mereu la lucru, prozele sunt, ici-colo, ample, pedante didascalii
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
slovaci, modernizarea este legată preponderent de industrializare, iar la noi ea este în conexiune cu occidentalizarea țării, cu modelul european, dar și cu reformarea statului, a instituțiilor sale, cu lucrările de infrastructură. Am putea conchide că, măcar la acest capitol, înțelesul pe care-l atribuim cuvântului modernizare, stăm mai bine decât slovacii: suntem mai nuanțați. Prezență rusească la Paris În revista ATENEU (nr. 2, 2014) din Bacău, putem citi o corespondență din Franța, semnată de Angela Scarlat, în care e prezentat
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2706_a_4031]
-
centru: „La București (...) în unele locuri, mahalaua se întinde până aproape de centru. Iar în alte locuri se învecinează cu cartierele boierești”. La Aderca, G.M.Zamfirescu, Barcaroiu ș.a., mahalaua se localizează la periferie. Este evident că cele două nume își dispută înțelesuri care nu se suprapun temporal: mahala însemna cartier înainte, în sec. al XIX-lea, un spațiu urban cu o anumită individualitate, adică un fel de sector sau arondisment: în 1831, Bucureștii aveau cinci vopsele (despărțituri) și 71 de mahalale. Frumoasa
Mahala și periferie by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2714_a_4039]
-
în noiembrie 1982. Despre Dumitru Stăniloae ar fi multe de spus, dar oricine trebuie să știe că avea o natură pozitivă. Era un om cald, apropiat, atent și bun. Și pentru toate acestea, părintele nu făcea niciun efort. Vorbea pe înțelesul tuturor și lumea găsea oricând o vorbă bună, doar dacă îi trecea pragul casei. Dan Ciachir vorbea mult cu Dumitru Stăniloae. Autorul cărții ” Când moare o epocă” își amintește că părintele i-a povestit un episod în care protagonistul era
Parizienii se distrează în timp ce românii trăiesc o TRAGEDIE by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27263_a_28588]
-
Manuscrisul de la Înviere poartă spre două repere; e, poate, un ziggurat ale cărui trepte/ nivele re-prezintă semne și simboluri din cele mai diverse mitologii, de la celți și geți, pînă la incași și extrem orientali, iar în vîrf, deasupra, unindu-le înțelesurile ascunse, greu de descifrat, crucea de la capătul Golgotei; sau, poate, e cuptorul alchimiștilor, des invocat în cărțile anterioare, unde se amestecă toate acestea, ard pentru a restitui esența, „aurul“ mărturisirii lui Iisus. Ziggurat sau Athanor, poezia lui Horia Zilieru condensează
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
silabă, menită să le aducă în inimi o rază de speranță. Fiind mai aproape de cuvânt, auzul e mai perfid decât vederea, el leagă sunetele în fraze, răsucindu-le ca pe niște frânghii grele, înnodate la capete, dar și la mijloc. Înțelesurile migrează dintr-o parte în alta a conștiinței, umflându-se ca niște pânze de corăbii, menite să ducă rostirea în largul unei mări înșelătoare, cu țărmuri ce se strâng sau se lărgesc, în funcție de starea noastră lăuntrică bântuită de anxietate. De
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
și în lume, Un veac de singurătate, este considerat, de critică și cititori, cartea cea mai frumoasă scrisă în spaniolă de la romanul lui Cervantes Don Quijote de la Mancha. Printre creațiile sale cele mai importante, se înscriu romanele - toate capodopere în adevăratul înțeles al cuvântului -: Toamna patriarhului,Cronica unei morți anunțate, Generalul în labirintul său, Dragostea pe vremea holerei, Despre dragoste și alți demoni, Povestea târfelor mele triste, și volumele de povestiri Ochi de câine albastru, Incredibila și trista poveste a candidei Eréndira
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
spațiul cultural, în general, cu cel literar, în special; din literatură sunt în Calendarul ortodox, cum se vede, Iosif, scriitorul de cîntări, Antim Ivireanul, Dosoftei, Pahomie de la Gledin și Varlaam, Mitropolitul Moldovei. Prin aceasta, istoria literaturii noastre „vechi“ capătă alte înțelesuri; proza noastră, s-a spus, își are originea în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie, poezia română modernă în Psaltirea lui Dosoftei, discursul critic, în Istoria ieroglifică a lui Cantemir, iar, de curînd, Nicolae Manolescu se amuza scriind
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
ne spunem așadar - a câta oară? - că am putea începe/ din nou - ca și cum n-am ști toată vremea că nu facem/ altceva decât să luăm vorbe - aceleași vorbe - și să le așezăm/ în aceleași feluri - ca să spunem aceleași jumătăți de înțelesuri/ pe care nu mai vrem să le ducem până la capătul dintotdeauna știut -/ tot spunându-ne că, aici, sau acolo, înainte de a deschide lumina/ albă a unei vocale, am putea împinge pe nesimțite câte o vorbă/ altminteri - și ne-am găsi
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
SUCCES. Pentru oricine interesat de școala românească și, în special, de modul în care învață cei mici, profesorul universitar Pânișoară prezintă teoria lui Entwistle (2000), privind tipurile de învățare. Astfel, învățarea profundă este cea care intenționează să ajungă la adevăratul înțeles al celor învățate, când cel mic vrea să înțeleagă ce învață, nu pentru notă sau pentru satisfacția părinților. În contradictoriu, există și învățarea superficială, când elevul își dorește doar să facă față sarcinii care apasă pe umerii săi. În această
Părinți de succes: Dacă ești îngrijorat de modul în care învață copilul by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/27651_a_28976]
-
de o extraordinară meticulozitate, obsedat de nuanțele infinitezimale ale textului dantesc și, mai ales, hăituit de imperativul reproducerii lor în limba română. După cum în spatele poetului realității etnografice stă, de fapt, un meșteșugar livresc al textului. Coșbuc nu a căutat doar înțelesurile lui Dante, ci mai cu seamă estetica acestor înțelesuri. Aparent dezinteresat de estetic în propria operă, în care versificația perfectă e o chestiune de „meserie”, George Coșbuc se înfățișează, așadar, în ipostaza de traducător, ca un impenitent estetizant. Oricine altcineva
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
textului dantesc și, mai ales, hăituit de imperativul reproducerii lor în limba română. După cum în spatele poetului realității etnografice stă, de fapt, un meșteșugar livresc al textului. Coșbuc nu a căutat doar înțelesurile lui Dante, ci mai cu seamă estetica acestor înțelesuri. Aparent dezinteresat de estetic în propria operă, în care versificația perfectă e o chestiune de „meserie”, George Coșbuc se înfățișează, așadar, în ipostaza de traducător, ca un impenitent estetizant. Oricine altcineva s-ar fi mulțumit și cu soluții mai simple
Coșbuc pe șantierul Divinei Comedii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2768_a_4093]
-
a aprins flacăra iubirii. 1517. Patima este aceea care desparte binele de rău în așa fel încât o poți afla în amândouă unindu-le în același timp. 1518. Patima a devenit nu odată religie. 1519. Cel ce va trăi în spatele înțelesului propriilor sale patimi va trăi mereu ascuns de el însuși. 1520. Pe mulți a ucis patima fiindcă nu au înțeles-o. 1521. A înțelege patima este ca și cum ai înțelege dorul. 1522. Patima este mama păcatului dar și mântuitoarea acestuia. 1523
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
sărate ale ochilor tăi pierdut în cuvântul eternității unei singure clipe pe care scrie cu litere de foc:Te iubesc! 1577. Patima durerii este mântuirea. 1578. Patima fericirii este speranța. 1579. Patima speranței este însăși patima. 1580. Patima absurdului este înțelesul. 1581. Patima dorului este lacrima cerului izvorâtă din norii ce pot uni depărtările într-o singură inimă. 1582. Patima amintirii este teama de a nu uita.De aceea trăim într-o teamă atavică a păcatului originar, fiindcă fiecare dintre noi
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
o cale ce duce dincolo de ceața deșertăciunii acestei lumi. 1624. Patima divinității nu poate fi decât absolutul. 1625. O divinitate fără patimă este un ulcior fără apa. 1626. Doar cel ce nu pătimește nu trăiește. 1627. A ne depărta de înțelesul patimilor înseamnă a ne depărta de noi înșine alegând cale pribegiei pe meleaguri străine sufletelor noastre. 1628. Patima este pridvorul dorului. 1629. Care patimă nu-și are frumusețea sau nefericirea ei? 1630. Patima este sensul vieții. 1631. Patima este răscolirea
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
nemuririi patimilor din noi. 1697. Nu are importanță câți ani ai trăit ci câte patimi ale iubirii și urii au călcat eternitățile clipelor prin care ai trecut. 1698. Viața merge înainte prin patimile speranțelor. 1699. Alături de moarte patima devine un înțeles absolut ce a aparținut minciunii unei vieți iluzorii. 1700. Între noi și patimile noastre se interpune Iluzia Vieții.
Culegere de înţelepciune. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/93_a_112]
-
intonația folosită și în cea mai mică măsură contează sensul cuvintelor. De aceea când o persoană folosește aceeași tonalitate a vocii, monotonă, fără să schițeze nici un gest, ne este greu să-i urmărim pledoaria. Transferăm cuvintele în creier, căutându-le înțelesuri și gândul ne zboară pe fereastră. Ne-am plictisit. Mă gândesc acum la cei care au suferit arsuri pe suprafețe mari ale corpului. În locul unei adieri de vânt sau a unei mângâieri, ei nu simt decât o mare suferință. Noi
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
morții din mine. 493. Nu te întrista atunci când ramul care ne unește destinele se rupe sub greutatea gândurilor noastre fiindcă merge spre aceeași moarte spre care mergem și noi. 494. Nu există înțeles greșit fiindcă și acela este tot un înțeles dar cu un alt sens. 495. De ce frigul privirii tale arde orice cuvânt neîmbrăcat îndeajuns de sufletul meu? 496. Cum reușește Timpul să cânte romanța eternă a iubirii când el macină eternitatea? 497 Poartă harta înțelepciunii cu tine spre a
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
pentru ați putea contempla aștrii infiniți din tine. 514. Nu atinge niciodată moartea dacă vrei să trăiești. 515. Ți-aș dărui un buchet de iubire din florile inimii mele ce nu se vor ofili niciodată. 516. Vrei să afli adevăratul înțeles al menirii noastre din această lume? Privește singurătatea și întreabă-te dacă este bună? 516. Nimeni nu este nimeni decât dacă nu s-a născut să poată muri. 517. M-am plimbat pe faleza privirii tale și am încercat să
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
Spania, în 1936, Romain Rolland susținea cu tărie că „orice cugetare care nu acționează este un avort sau o trădare” ? Va fi având vreo legătură sensurile acestei maxime cu situația în care a ajuns România după 1990? Foarte apropiată de înțelesurile textului este doctrina hindusă, întemeiată prin invocarea zeilor Agni, Indra și Surya pentru focurile luminilor terestră, intermediară și cerească, adică focul obișnuit, trăsnetul și soarele. Alte două focuri se numesc: cel al penetrării sau absorbției (Vaishvanara) și cel al distrugerii
Permanenta revelaţie a cugetărilor savantului Nicolae Iorga. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_45]
-
toate! E o rușine. Nistor găsește puterea să salute publicul și mii de oameni îl ovaționează pe adevăratul învingător! Sîntem prea mici!” e tot ce spune Mihai la zona mixtă, în timp ce antrenorul Vrânceanu trece că un om golit de orice înțeles al sportului pe care il slujește de decenii. Întîi că a ieșit soarele și cariocas și-au lepădat singură hăinuța mai groasă și depresia stîrnita de cele două zile consecutive de ploaie rece. În al doilea rînd, boxul este găzduit
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
toate! E o rușine. Nistor găsește puterea să salute publicul și mii de oameni îl ovaționează pe adevăratul învingător! Sîntem prea mici!” e tot ce spune Mihai la zona mixtă, în timp ce antrenorul Vrânceanu trece că un om golit de orice înțeles al sportului pe care il slujește de decenii. Acum mă înțelegeți?!Eu ce-as mai putea adăuga după o asemenea „frescă”, pictată cu un penel sigur, a unui coșmar trăit de un băiat care a trudit că un salahor ani
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92544_a_93836]
-
9]. Vremea grea și rea a epigonilor (adică perioada contemporană) este pusă de poet în antiteză cu icoana istoriei, cu „vârsta de aur”, care este fără îndoială epoca ștefaniană. 2. Cadrul medieval universal Dimensiunea temporală a Evului Mediu este, în înțeles eminescian, de inspirație occidentală și are drept limită inferioară căderea Romei sub barbari, iar drept limită superioară secolul al XVI-lea, cu afirmarea deplină a Renașterii, a Reformei, a Lumii Noi, care sunt tot atâtea punți certe spre Modernitate. Lumea
Poezia lui Eminescu și Evul Mediu românesc [Corola-blog/BlogPost/92524_a_93816]