1,815 matches
-
bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot mai ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale oamenilor sunt atât de adânci încât sunt
MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342162_a_343491]
-
dat mare importanță când am fost rugați să căutăm împreună cu un instructor porthartul cu pricina pe la marginea izlazului și prin zăvoiul din apropiere. Nu mai avea importanță că ne zgâriem în tufișurile de cătină, nu mai avea importanță că ne înțepau mărăcinii, cei mai mulți dintre noi fiind desculți, nu mai avea importanță că părinții ne credeau stând acasă cuminți, dar ni se ceruse ajutorul la fel ca unor oameni mari. Și eram tare mândri de asta. Numai că așa cum se zice, aman
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
ne apuce plânsul: uite la băiețelul ce curajos este, nici nu plânge, nu-i așa că nu te doare deloc? Altul la rând. Noi ne temeam mai mult de seringa aceea cu ace multe și mici cu care trebuia să ne înțepe pe fiecare în pulpă. Dar toate, toate au trecut de parcă văd un film în care este vorba de altcineva. Cred că eram prin clasa a cincea când unul din tinerii învățători, domnul Călin din Bilciurești, a venit la școală cu
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
bălaie.». Îmi pângăresc aura trecătorii asfaltului cu pașii apăsați, dar cu sensibilitatea șubrezită. ” Salcâmul: „Nu mai am sub aripă o îndrăgostită cu ochii mari ce «cată-n frunza cea rară». Am niște oameni - albine ale materiei, ce-și măresc averile înțepându-mi florile mai ales cu un cot și cu o limbă tot mai ascuțită. Buciumul: „Nu mai am dealul de pe care sunetul de jale să se apropie de muzica sferelor. Prăpăstiile sufletești ale oamenilor sunt atât de adânci încât sunt
NUMAI POETUL... MIHAI EMINESCU de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341916_a_343245]
-
adăugate cu șfori de yukka. În timpul verii sute de rândunici cuibăresc aici. În urmă cu ani se mai puteau observa și multe roiuri de albine care își construiau fagurii prin găurile din stâncă. Oficialitățile parcului le-au exterminat ca să nu înțepe vizitatorii. Se face aici mare caz de periculozitatea înțepăturii albinei... cand de fapt aceasta nu atacă pe nimeni dacă este lăsată în pace! Tot aici mai făceau parte din peisaj și o mulțime de veverițe ce iți mâcau nuci din
JURNAL DE CĂLĂTORIE PRIN VESTUL AMERICAN de ILIE CHELARIU în ediţia nr. 87 din 28 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341907_a_343236]
-
motivă tânăra incidentul nedorit. - Fii te rog mai atentă pe viitor. - Lasă mamă, că doar așa o să se mai uite mesenii și la masa noastră să vadă cât de șic și de elegantă ești tu. Nu-i așa tati? O înțepă fiica răutăcioasă. Atât apariția celor două cadre didactice, cât și reproșurile mamei, îi cam tăie pofta de mâncare Brigittéi. Dacă până atunci abia aștepta să sosească ospătarul cu ce-și comandase, acum se uita în farfuria plină cu meniul său
UN PRÂNZ ÎN FAMILIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342220_a_343549]
-
viață clipe grele, le învingi, Te-mpiedici de ceva o dată sau mereu Ți-e necaz, te frămânți și plângi, Acest lucru nu-l pot face eu. Mă resemnez tăcut și îmi ascund Durerile, adânc de tot mi le îngrop. Mă-nțeapă undeva, nu le răspund Și zi cu zi se adună toate la un loc. Ah! Unde e eliberarea? Pace vreau. Dar nu găsesc în inimă atâta pace, Încât să spun: vacanță-mi iau. Căci tulburări mai sunt, nu am ce
UNDE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342514_a_343843]
-
ȘTIRI pe Coasta Pacificului O macara fusese adusă s-o mute de-acolo. A doua zi - familii cu copii, Oameni cu câini, oameni singuri Sosiseră buluc să se zgâie La platformă japoneză intactă Ce plutise din Japonia după tsunami Macaraua înțepă nisipul și scoicile Mergeam de-a lungul cărării Mărginite cu ierbi aromate În ultima zi a platformei japoneze intacte Sequoias cu scoarță imuna la insecte Urmau să fie doftoricite de fiul meu Ucenic în ale medicinii, cel care-și pierduse
VERSURI DE DEPARTE de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341545_a_342874]
-
chelie greu de desenat deși serios - pe șevalet apare-o caricatură un haijin privind atent cum crește iarba exclamă: - Aha! pana găsită - o gâscă anonimă dar ce poeme! lipsit de talent - un haijin vinde haiku drept somnifere carte cu basme - înțepat cu un compas un dragon urât fată bătrână - Albă ca zăpada vrea un soț cât șapte la Nero-n palat - fetița cu chibrituri depune CV Mica sirenă - face bani pe trotuarul din Veneția Aladin după ce toată viața a frecat-o
FIE-ARTIŞTI SAU LITERAŢI, NU SUNT PRIETENI... SUNT DOAR FRAŢI de DAN NOREA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341571_a_342900]
-
nu-mi face plăcerea să-ți felicit neamurile, ți-e clar?” - ...Împlinise, cred că cinzeci de ani, și nu-l mai văzusem de când nu mai țin minte, iar într-o noapte, când gheara vrășmașe a unei bolii sâcăitoare care mă înțepa în piept (mai-mai să mă răpună), l-am rugat să vină, dacă poate, să mă vadă cât mai sunt în viață, iar Doru mi-a citit un paragraf dintr-o prelegere de-a lui (pe care o ține studenților la
SCRISOARE UITATĂ (MAMEI CEA MAI IUBITĂ FIINŢĂ DE PE PĂMÂNT) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 941 din 29 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340525_a_341854]
-
distrugerile erau din ce în ce mai mari cineva se impacientă. O firmă discretă dar cu un capital cam cât toată Europa introduse în ecuația luptelor niște mici roboți, foarte simpli de altfel, asemănători cu muștele, care recunoșteau oamenii, numai pe ei, și îi înțepau iar peste cinci minute omul era deja amintire. Alte șampanii se desfăcură cu pocnet festiv în cramele castelului. Dar apăruse o altă problemă... Nu avea cine să îngroape morții. Extrem de numeroși! Firma, după numai două luni, ieși pe piață cu
CONSILIUL ORDINULUI NEGRU de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341087_a_342416]
-
șifonierului și se schimbă în cămașa de noapte, stinge lampa, se închină cu fața la icoană, face o cruce și deasupra noastră apoi se urcă în pat, lângă tata. Printre perdelele albastre, înșirate pe o ață de fitil, se vede o stea înțepând bezna nopții de iarnă. Câinele se plimbă prin curte și latră o dată, mirat de atâta tăcere. Doar fumul se mai mișcă, târându-se spre colțurile tavanului. - A murit Tache, zice mama aproape în șoaptă. - Dumnezeu să-l ierte, răspunde tata
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Justiție Murit-a B, avea o căciulă, ca o claviculă pe o rotulă, nu e de râs, nu e de plâns, dar e de prânz, o constatare, cum ai înțepa, AMICE, țipare, un fluture în cap, cum ai face dragoste cu o femeie din Calea Lactee, ferestrele sunt pătrate, pe jumătate, azi este miercuri, deci , pe sferturi, apa neagră a nopții, ferea, vin copții, apele curg în vale, B. a murit
JUSTIŢIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341164_a_342493]
-
1136 din 09 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Am ascultat glasul ploii, al lunii, al stelelor. Am auzit ce mi-a spus o rândunică și o păpădie. Am receptat un cuvânt de iubire din partea trandafirului, chiar dacă în acel moment mă înțepa. I-am răspuns unei albine când m-a întrebat pe cine iubesc. Am râs împreună cu un fluture de o glumă bună. Am cântat cu o privighetoare în fapt de seară și m-am simțit minunat. Am făcut pe bufonul în fața
CONVORBIR de LIDIA FLORINA TURCUŞ în ediţia nr. 1136 din 09 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341189_a_342518]
-
în Ediția nr. 1136 din 09 februarie 2014. Am ascultat glasul ploii, al lunii, al stelelor. Am auzit ce mi-a spus o rândunică și o păpădie. Am receptat un cuvânt de iubire din partea trandafirului, chiar dacă în acel moment mă înțepa. I-am răspuns unei albine când m-a întrebat pe cine iubesc. Am râs împreună cu un fluture de o glumă bună. Am cântat cu o privighetoare în fapt de seară și m-am simțit minunat. Am făcut pe bufonul în fața
LIDIA FLORINA TURCUŞ [Corola-blog/BlogPost/341190_a_342519]
-
mirosul ei m-a îmbătat. Citește mai mult Am ascultat glasul ploii, al lunii, al stelelor.Am auzit ce mi-a spus o rândunică și o păpădie. Am receptat un cuvânt de iubire din partea trandafirului, chiar dacă în acel moment mă înțepa.I-am răspuns unei albine când m-a întrebat pe cine iubesc. Am râs împreună cu un fluture de o glumă bună. Am cântat cu o privighetoare în fapt de seară și m-am simțit minunat.Am făcut pe bufonul în fața
LIDIA FLORINA TURCUŞ [Corola-blog/BlogPost/341190_a_342519]
-
de o lună? Lordul se încruntă. Oh, iar acea expresie. - Imposibil! Copiii vor fi dezamăgițiPeste o luna. Așa am convenit! - Dar... - Am hotărât! Era ferm. Apropierea lui o neliniștea. Vântul adia mai tare. Nu-i răcorea obrajii fierbinți. Lacrimile îi înțepau ochii. - Dar ei se vor atașa,vor suferi dacă șederea mea se prelungește! M.Joseph o forță să dea înapoi și spatele femeii atingea trunchiul copacului gros, oferindu-i sprijin. - Domnișoară Alma, copiii mei și-au revenit surprinzător. Nu am
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
-ți mai dau răgaz o clipă, nu știu ce să mai îndrugi; Dar îți spun că, dintre stele ce-au adus mărturisiri Numai una dintre ele are-n colțuri trandafiri... Niciun spin ce-a stors din viață picătură de pelin Nu a înțepat când seva ce-i curgea n-avea venin; Răul-rău va fi ma aprig și mai greu de îndurat Doar atunci când dinspre bine bate vânt nevinovat... Și nu-i ziuă fără noapte și nu-i dulce făr-amar Și de sunt acum
LĂCRIMEAZĂ CINE RÂDE (PARADOXURI) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341258_a_342587]
-
Inițial, în primele două ore, oamenii au gâdilat-o cu pana, i-au dat să mănânce struguri, au pulverizat parfum pe corpul ei. Ulterior însă, pe măsură ce tensiunea creștea, publicul a început să experimenteze și cu celelalte obiecte de pe masă. Au înțepat-o cu spinii trandafirului. I-au rupt hainele și au tăiat-o. Unul dintre participanți i-a gustat sângele. S-a ajuns până în punctul care, spre final, o persoană din public a luat pistolul încărcat de pe masă și l-a
Ura de după taste şi experimentul Marinei Abramović, femeia care s-a transformat de bunăvoie într-un obiect () [Corola-blog/BlogPost/337979_a_339308]
-
au nevoie de atenție imediată. Boala care nu-i lasă părintelui loc pentru nicio greșeală În spatele fiecărei valori afișate în timp real se află un copil bolnav de diabet insulino-dependent. Să ții sub control această boală înseamnă că trebuie să înțepi un copil și de 20 de ori pe zi pentru a-i administra insulina și pentru a-i verifica glicemia, ca să știi care este cantitatea exactă ce trebuie administrată. Consecința unei erori nevinovate de calcul poate fi coma diabetică și
datorită lui copiii pot merge la școală, iar părinții la serviciu () [Corola-blog/BlogPost/338097_a_339426]
-
înțepăturile din deget pentru testele de glicemie, injecțiile de insulină. Așa arată zilele lunii pentru fetița lor bolnavă de diabet. Număr testele de sânge din deget, dintr-o zi luată la întâmplare: 15. Număr injecțiile cu insulină: 5. Un copil înțepat într-o zi de 20 de ori. De 600 de ori într-o lună. Un copil care găsește în el puterea să zâmbească. În jur de 3.000 de copii din România suferă de diabet de tip 1 și sunt
„Copilul meu începuse să bea multă apă și era foarte obosit”. O poveste reală despre un diagnostic, familii care „mută munții” și oameni buni care-i ajută () [Corola-blog/BlogPost/338090_a_339419]
-
cinci în cinci minute glicemia copilului și o transmite în timp real atât pe telefonul părintelui, cât și pe laptopul medicului care știe în orice moment care este starea pacienților săi. Avantajul este acela că cel mic nu mai este înțepat de fiecare dată. Mai mult decât atât, informațiile sunt transmise și către ceasurile inteligente purtate de părinte și medic, iar acestea sună sau vibrează în caz de pericol. Acest lucru îi permite medicului să intervină în timp real. În timpul interviului
„Copilul meu începuse să bea multă apă și era foarte obosit”. O poveste reală despre un diagnostic, familii care „mută munții” și oameni buni care-i ajută () [Corola-blog/BlogPost/338090_a_339419]
-
Are un program, este programată o rată bazală, asta este munca de dinainte de a o monta. La masă, introduci glicemia, cantitatea și ea calculează doza”, explică medicul. „În diabetul de tip 1, dacă mâncăm de 10 ori pe zi, ne înțepăm de 10 ori pe zi. Plătești pentru fiecare gură pe care a luat-o un test din deget și o injecție de insulină. Orice gură pe care ai luat-o te doare. Numai dacă nu ai pompă de insulină și
„Copilul meu începuse să bea multă apă și era foarte obosit”. O poveste reală despre un diagnostic, familii care „mută munții” și oameni buni care-i ajută () [Corola-blog/BlogPost/338090_a_339419]
-
fel, nu am avut grețuri, nu mi-a fost deloc rău. Primul semn că e ceva în neregulă a fost că s-a născut la 34 de săptămâni. Aveam 28 de ani. Înainte de controlul de opt luni a început să înțepe, așa că am ajuns în miezul nopții la ginecolog și am născut în noaptea aia. A luat doar nota 8, a fost și prematură și atunci, prima oară, s-a văzut malformația de la guriță. Era 8 iunie 2013, vineri spre sâmbătă
Eroi la terapie intensivă () [Corola-blog/BlogPost/338102_a_339431]
-
prozaici. Altfel copii or să creadă că proza e o poză de la PRO. Sau mai mișto - a fost o vreme când școlarii credeau că Eminescu a scris PROezii! Marfă, nu? Deja e contra-productiv, nu credeți? Nu ne mai amuză - ne înțeapă timpanele, ne ia de proști și ne prostește și mai rău. Pe vremuri oamenii se distrau, se provocau, se ironizau mai inspirat, parcă. Umblau prin târg tot felul de porecle celebre: Stela Popescu era Caterina Polivalente, Maia Morgensern era Șalom
Calamburul este viața mea () [Corola-blog/BlogPost/337728_a_339057]