2,631 matches
-
de inițiativă din partea celor două forțe de temut - armata și monarhiștii - adversarii regimului lui Sidonio Paes încep să se organizeze. Alfonso Costa, de la Paris, trimite ordine. Se întorc în țară șefii activi ai democrației. Sunt eliberați deținuții politici și sunt înarmați vechii membri ai organizațiilor secrete. Guvernul păstrează față de toate aceste dovezi de suspect exces de zel republican, o atitudine mai mult decât îngăduitoare. Este adevărat că Anglia anunțase Guvernul din Lisabona că nu vede cu ochi buni nici o "aventură militară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
da Costa și mulți alții de la Cartierul general revoluționar nu știau nimic de soarta pe care o va avea mișcarea. Adeziunile celorlalte garnizoane întîrziau. La Lisabona nu se petrecea nimic. De la Porto se îndrepta spre Braga o puternică și bine înarmată coloană guvernamentală cu misiunea de a înăbuși răscoala. A fost un interval de cumplită îndoială, când se credea că totul e pierdut și generalul Gomes da Costa, îmbrăcîndu-și uniforma de mare ținută, cu pieptul plin de decorații, aștepta din ceas
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cele cu care aceasta se încrucișa se observau multe tarabe ale vânzătorilor de brânzeturi și de cărnuri fripte și ale negustorilor de țesături, veniți și din alte burguri pentru a trage profit de pe urma adunării generale a nobilimii burgunde. Printre oamenii înarmați ce înaintau în mici grupuri către castellum, mormăind cu voce scăzută, se învârteau băiețandri insistenți și curioși, vânzători de apă, vin și bere, prostituate, ținute sub ochi de stăpânii lor, și nu puțini țărani, care, la anunțul adunării nobililor, veniseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pe jos, se aruncau din nou în mijlocul vălmășagului, nerăbdători să-și adune în pungă, la sfârșitul acelei zile ce nu avea să se mai repete, bănuții pe care socotiseră că îi vor câștiga. Sosirea lui Sebastianus, cu soldații săi splendid înarmați și echipați, nu putea să nu provoace curiozitatea mulțimii; dar pe chipurile burgunzilor, care, avertizați fiind de herald, făceau loc, șovăitori, la trecerea cortegiului, romanul putea citi nervozitate, curiozitate și o așteptare plină de neliniște. Punând capăt unui scurt moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ultima porțiune din Via Pretoria, iar acum intrau în piața cea mare, unde se desfășura adunarea. Cu mare greutate, începură să străbată mulțimea nemișcată și tăcută, în mod vizibil încordată și pătrunsă de resentimente întunecate. Erau câteva sute de oameni înarmați; mulți dintre ei se înălțau pe vârfurile picioarelor ca să vadă mai bine un războinic în floarea vârstei, îmbrăcat cu cămașă de zale, ce vorbea de pe mica scară a ceea ce odinioară fusese palatul guvernatorului roman. în el, Sebastianus îl recunoscu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Sau poate o armată de eunuci pictați? Din nou, un cor de râsete se ridică din masa de oameni. Sebastianus intui că acel războinic trebuia să fie de rang mai înalt, căci era înconjurat de o suită consistentă de oameni înarmați, care îl sprijineau cu sporovăiala lor. în sarcasmul său, în privirea sa arogantă putea citi o ostilitate bine înrădăcinată și de neînlăturat. — Trebuie să mă credeți. Armata care urmează să vină e o armată mare: cele mai bune trupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
spre Genava. întreaga regiune, pe de altă parte, se mobiliza pentru război: zi de zi, de prin sate, veneau către punctele de adunare sute de războinici burgunzi, fiecare din ei însoțit nu numai de scutierul său și de servitori helveți înarmați, ci și de o mică trupă de țărani înarmați cu securi și sulițe. Cu surprindere, Sebastianus costată că, deși nu trecuseră nici zece ani de când burgunzii, așezându-se în Sapaudia, își luaseră, aproape în toate zonele, două părți din pământuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pergament și intonând, acum urmați doar de câteva glasuri din mulțimea epuizată, psalmi ce implorau îndurarea divină. Cât despre nobilitas, se deplasau mai ales pe cai ori în care de călătorie și, de multe ori, ajutați de servitori și gărzi înarmate, nu șovăiau să-și facă loc cu forța. Cercetând de la înălțime, până acolo unde putea ajunge cu privirea, panglica vechiului drum, ce urmărea, cu cotituri largi, versanții înverziți ai văii, Sebastianus o vedea pretutindeni punctată de siluetele acelea mișcătoare, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe de o parte, acei războinici i-ar fi putut apăra de prădători, era adevărat că însăși prezența lor în sihăstrie putea face să crească pericolul, atrăgând dușmanul, care, în schimb, știind că nu aveau de-a face cu oameni înarmați, poate chiar s-ar fi retras și ar fi renunțat să mai urmărească în munți câteva sute de persoane neînarmate, ce nu ar fi putut cu nici un chip să le facă vreun rău. Mai mult, oamenii nu aveau încredere în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era și logic, nu construcțiile deja distruse pe jumătate ardeau, ci multe corturi de-ale hunilor. Cai înnebuniți galopau în mijlocul taberei răvășite, iar pe cer săgeți de foc străpungeau întunericul nopții. La lumina flăcărilor, într-un vacarm infernal, văzu bărbați înarmați luptând printre case și corturi. Instinctiv, izbindu-se de oameni care alergau încoace și încolo fără țintă, cuprinși de o groază nebună, se năpusti spre depozitul femeilor și curând întâlni câteva ce alergau prin fum. O apucă pe una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
unei palisade, burgunzii își ridicaseră tabăra. în ultimele licăriri ale zilei ce murea, Sebastianus putu să distingă barăci din lemn și pământ - i-ar fi fost fu greu să spună câte - și corturi de diferite mărimi, în mijlocul cărora mișunau bărbați înarmați. Stâncile mari ce atârnau deasupra locului și contraforturile formate de pădurea din jur atârnau amenințătoare asupra lacului, dinspre fiecare latură a sa, și se reflectau ca într-o oglindă în suprafața sa perfect netedă, conferindu-i în ceasul acela o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înțeleagă care ar fi fost rolul său în toată povestea asta. Cu îngăduința ta, Eminentissime, nu înțeleg ce... Cu același gest, Etius îl făcu de îndată să tacă: — Dar noi putem să sperăm mai mult de la bagauzi: sunt mulți și înarmați, nedeprinși poate cu tacticile militare, dar cunoscători ai locurilor și suficient de răi ca să ne fie de folos. Mai întâi de toate, ca cercetași, dar și în luptă, de ce nu? De altfel, oamenii pe care i-am înrolat de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
parte cu o mână, privi, la rândul ei. Pe fundalul flăcărilor înalte, care se ridicau de acum din villa, putu să numere, numai în partea de curte unde privirea sa putea să vadă din acea poziție, pe puțin cincisprezece oameni înarmați și cu înfățișare sălbatică. Unii alergau pe diagonale, poate pentru a merge să atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Reinwalt se opri de îndată, scoase un suspin adânc de nerăbdare, apoi scutură din cap: — Atât de tare îți dorești să mori, soldatule? — Deloc. Și nici el. Arătând spre băiat, care zadarnic se agăța cu mâna liberă de brațul său înarmat, Mabertus îl zgâlțâi, mârâind: — Nu-i așa, băiețaș? Un cor de strigăte alarmate se ridică din grupul barbarilor adunați în curte. Reinwalt ridică mâna, cerând-i să se oprească. Nu! Așteaptă! spuse. Noi n-o să încercăm să intrăm; dar tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apoi în biserică trupul lui Etbinus, se îngriji să întărească paza la reședința episcopului, apoi se îndreptă către ziduri, deschizând drumul lui Sebastianus și tovarășilor săi. încet, încet, pe măsură ce se apropiau de bastion, găseau drumul tot mai aglomerat cu oameni înarmați, căci, după ce încetase atacul dușmanului, apărătorii se odihneau. Printre ei, datorită inconfundabilelor armuri cu solzi, alcătuite prin îmbinarea între ele a unor păci de corn sau a unor unghii de animale, Sebastianus recunoscu mulți alani. între războinicii aceia, descoperi, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sub cerul limpede, străbătut de nori cirus albicioși, mici și indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea, câmpia mișuna de oameni înarmați. Nu mai văzuse niciodată o tabără de asemenea dimensiuni! Corturile, printre care zări un adevărat furnicar de războinici, se întindeau haotic pe o mare suprafață din câmpie, iar adăposturile extrem de variete arătau clar cât era de eterogenă acea armată: pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp. Da, să câștige timp, deoarece Etius încă putea să sosească dintr-o clipă în alta și să răstoarne situația. Altă speranță nu mai era. Văzu însă în jur, grupați în spatele bastionul firav de care, câteva zeci de milițieni prost înarmați și livizi de spaimă. Unii își strângeau deja lângă ei soțiile și își îmbrățișau fiii printre lacrimi. Deși nu putea să verifice personal, își închipui că nici în alte puncte de acces în piață situația nu stătea altfel. Un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mesei stătea Chilperic, pe care Sebastianus îl revăzuse cu bucurie la Aureliana: încă șchiopăta, din pricina uneia din multele răni primite în Sapaudia, dar în rest părea a fi în plină formă. Din Sapaudia adusese la Lugdunense cinci mii de războinici înarmați și echipați cum se cuvine: în fața pericolului comun, într-adevăr, tatăl său alesese să lase la o parte resentimentele sale față de Magister militum, care în primăvară nu-și ținuse promisiunea de a le veni în ajutor. Sebastianus nu așteptase prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
legione invincibile, L’onore di Roma îpremiul Selezione Bancarellaă și Il centurione di Augusto. Coperta 4 De la parapetul bastionului, Sebastianus putu cerceta, în sfârșit, tabăra dușmană. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, câmpia mișuna de oameni înarmați. Dinspre corturile câtă frunză și iarbă, dinspre hoardele în marș pe câmpie sau aflate în așteptare la locurile lor, se înălța un ecou ca un foșnet, în felurite forme, continuu, înăbușit și totuși apăsător; erau mii de glasuri și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de germanici aflat într-o relație mai aparte cu romanii: primiseră o insulă pe Rin, în schimbul serviciilor militare pe care le făceau imperiului atunci când acesta îi chema la luptă ca aliați. Bagauzi — nume dat, în vremea Imperiului Roman, unor bande înarmate formate din briganzi, soldați dezertori sau țărani fără pământ, care cutreierau, între secolele al II-lea și al IV-lea, partea de nord-est a Galiei în. trad.ă. Alobrogi — populație celtică din Galia, așezată între Rhon și Lacul Geneva, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Craig. Mi-a făcut plăcere să vă cunosc. Kay, cheam-o, te rog, pe Mabel ca să-l conducă pe domnul Craig înapoi la birou. Se pare că Mabel era numele comandantei gărzii președintelui, căci ea intră în cameră, urmată de femeile înarmate. Într-un minut Craig a fost scos afară și apoi în lift. După plecarea lui Craig, marele om se așeză cu un zâmbet împietrit pe chip. Se uită încă o dată la femeie, dar secretara privea în jos la biroul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul își pune seara, în fața cocioabei, tot avutul. în pădurile din Galiția, graful pusese vase mari cu făină amestecată cu ipsos, pentru a găsi apoi prin tufișuri porci mistreți fără suflare, cu privirile sticloase și mațele împietrite. Folosea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
irosind timp și bani Întrucât adevărata dreptate nu era de găsit În acest edificiu care Împărțea dreptatea junglei...! Astfel, Tony Pavone legat În cătușe cu mâinile la spate fiind flancat În părțile laterale și În spate de câte un milițian Înarmat,În timp ce torționarul principal mergea În față croind drum prin mulțime fiind mândru de misiunea Încredințată, privind cu ochii ostentativ, căutând să observe dacă mulțimea apreciază demonstrația de forță, Înfricoșându-se!! Băiat de treabă, tânărul procuror parcurse referatul miliției, punând unele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vă promit acest exercițiu de douăzeci de ori...! Se aude...!?” Operația desbrăcatului fiind terminată, Liberul tună Înfricoșitor. „Acum, echipareaaa!” În sfârșit, reușiră să se Îmbrace. Liberul le ordonă să se Încoloneze disciplinați afară unde fură luați În primire de garda Înarmată a penetenciarului care-i Înconjură pe flancuri mărșăluind prin curtea Închisorii către carantină unde avea să aștepte timp de trei săptămâni vizita medicală ca apoi să fie dirijați la muncă fiecare după profesia lui. Tony Pavone era suficient de timorat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-se de frig și rănile primite În timpul căderii. Iar vifornița părea hotărâtă să lichideze tot lotul de nefericiți Înainte de-a fi triați prin Înfometare și mai ales prin muncă forțată!! Se produse Învălmășeală. Atât Liberii deținuți cât și escorta Înarmată a gardienilor se repeziră cu bastoanele de cauciuc lovind fără predilecție, Încercând să ordoneze din nou coloana dezmembrată urlând, amestecându se cu zăpada troienelor și mai ales cu arestații Încât nu mai se știa cine-i călăul și cine-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]