2,060 matches
-
se împlinesc cele patru ore, iar acum trebuie să ne despărțim ca să nu ne surprindă schimbul gărzii aici o sa m-ai conversam pe tema asta îmi face plăcere să te ascult.“ Iar Emil îi răspunse: ,,Si eu m-am simțit încântat de ceea ce mi-ai spus și de încrederea ce mi-ai oferit-o destainuindu-mi atâtea lucruri despre viața ta.“ Se despărțiră fiecare porni spre postul său pentru a face o ronda și a întâmpina schimbul gărzii. Ionuț mergea cu
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
am gândit și la voi, ca niște buni colegi! Vasul uriaș avea interiorul tapetat cu un strat gros de ciocolată, de aproape un centimetru. Copiii începură să scobească cu lingurile, cu plăcere, în conținutul dulce. • Uuuuu! Ce bună eeeeeeeee! exclamă încântat Leonardo. • Dă-te la o parte! Lasă-mă și pe mine puțin, îi spuse o fată din spatele său. • Ce vă tot plângeți atât! Eu nu am decât mamă și este plecată la muncă în Italia, începu discuția un băiat mai
“DESTINE INTERSECTATE“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380193_a_381522]
-
pe care scria: urmează lumânările. În spatele căsuței mai era o altă ieșire care dădea înspre pădure și drumul era trasat cu lumânări. Ieși afară și urmă lumânările care o duceau spre pădure. Își frecă brațele, dar nu mai era deloc încântată să fie acolo și chipul mamei ei îi veni în minte: Să nu mergi singură în locuri izolate și spune-ne nouă și prietenilor adresa unde te putem găsi. Bărbații misterioși pot fi periculoși câteodată. Oare de ce nu se gândise
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
asta mutase serbarea în curtea ei în cinstea terminării lucrărilor de construcție a casei lor. Începută în urmă cu paișpie ani lucrarea lor doctoricească dusese la apariția unui fel de conac boieresc, de care Nașa Olea era așa mândră și încântată că acum voia să îl arate la toți. De bucurie că i se umpluse curtea cu atâtea neamuri, Bunica a decretat declanșarea unei sărbători câmpenești . -Puneți tot ce aveți pe mese, de mâncat și de băut, a stăruit ea, iar
LEGILE DE LA IGEȘTI 1 de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380381_a_381710]
-
ar trebui să fim...familia, serviciul, prietenii, tot ce este familiar și frumos în viața noastră le privim prin prisma a ce ne-am dori noi să reprezinte parametrii ideali ai existenței noastre. Suporta matricea comparații cu realitatea? Suntem mulțumiți, încântați, dezamăgiți de bilanțul nostru? A crescut copacul din noi precum ne-am dorit? A înflorit, a dat rod, e plin de păsări cântătoare, de cuiburi în care se scriu noi povești sau e uscat, bătut de vânt, cu rădăcini fragile
COPACUL DIN NOI de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1925 din 08 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381250_a_382579]
-
fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către mine. Eram terminat. - Mădălina Popescu, spuse ea scurt. - Remus Fabian, îmi pare bine , bâiguii eu cu o voce pe care nu mi-o recunoșteam, în timp ce-i strângeam ușor mâna. Încântat ! Atingerea fină a pielii ei îmi provocă un fior de plăcere în corp, de la tălpi, în deplină urcare către creștet. Hipotalamusul meu reacționă brutal, aducând cu sine un început ușor de erecție, firesc de altfel. Nu mai avusesem o femeie
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
întors pe burtă, mascând astfel ușoara umflătură de pe slip și am întrebat-o: - Veniți des la mare ? În urechile mele a sunat ca o întrebare idioată, chiar îmi păruse rău că am pus-o, dar ea păru a fi deosebit de încântată. - An de an, gânguri angelica ființă. - Vă place soarele, marea ? - Oh, foarte mult, spuse ea cu ochii dați peste cap. Dacă aș putea, m-aș muta undeva la malul mării. Să fiu mereu aproape de îmbrățișarea ei ! Apoi adăugă scurt: - Dar
EXTAZUL ŞI AGONIA UNOR IUBIRI TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381402_a_382731]
-
ar trebui să fim...familia, serviciul, prietenii, tot ce este familiar și frumos în viața noastră le privim prin prisma a ce ne-am dori noi să reprezinte parametrii ideali ai existenței noastre. Suporta matricea comparații cu realitatea? Suntem mulțumiți, încântați, dezamăgiți de bilanțul nostru? A crescut copacul din noi precum ne-am dorit? A înflorit, a dat rod, e plin de păsări cântătoare, de cuiburi în care se scriu noi povești sau e uscat, bătut de vânt, cu rădăcini fragile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
ar trebui să fim...familia, serviciul, prietenii, tot ce este familiar și frumos în viața noastră le privim prin prisma a ce ne-am dori noi să reprezinte parametrii ideali ai existenței noastre. Suporta matricea comparații cu realitatea? Suntem mulțumiți, încântați, dezamăgiți de bilanțul nostru? A crescut copacul din noi precum ne-am dorit? A înflorit, a dat rod, e plin de păsări cântătoare, de cuiburi în care se scriu noi povești sau e uscat, bătut de vânt, cu rădăcini fragile
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381300_a_382629]
-
o prinse de mijloc pe femeie. Ei îi plăcea. Avea înclinații ușor mașochiste. - „Pe flota mea, Alena, ce te mai iubesc! Când te simt aproape, mă înfierbânt rău de tot”. A sărutat-o cu buzele-i cărnoase. Nu era prea încântată, căci îi cam mirosea gura a pește cu mujdei, mâncarea lui preferată, de pe vremea când colinda mări și oceane. A trântit-o pe pat, cu un gest deloc elegant, dar ea era obișnuită. O chiar excita. În scurt timp barca
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
egal ale lui Michelangelo, Bernini, Canova, cele romane și grecești, Colecția Borghese, în general, totul. - Iartă-mă, ești nou pe aici? mă întreabă un bărbat între două vârste, bărbos, cu care mă mai intersectasem adesea prin sălile muzeului. Pari foarte încântat? - Sunt. Toată viața am visat să văd muzeul acesta! - De ce, dacă nu te superi? - Cum de ce? Aici găsești toată istoria lumii! - Chiar crezi asta? - D-ta nu crezi? - Acum nu, este o iluzie! La început m-am lăsat păcălit și
DRUMUL APELOR, 41 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374524_a_375853]
-
porți nu făcu întrebare băiatul, căci despre așa lucrări meștere îi vorbise tată-său altădată, când se lăudase că bunicii săi stau într-o curte de la Muzeul Satului. Râseseră cu toți atunci. Acum, costumul era problema! -Ce costum, Buni? întrebase încântat și curios în același timp. Îl bucurase împăcarea dintre strămoșii alor săi, intuind și legătura frumos păstrată de Zain și Miluța. Ce costum? Zi! Și, din fericire, taman în clipă, trecuse prin dreptul curții o pereche vârstnică, datorită căreia înțelese
PREMIUL II LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373283_a_374612]
-
caș, branză și iaurt. Erau atât de flămănzi după drumul străbătut, încât mâncarea li se păru incredibil de gustoasă. Ĩn România, brânzeturile dispărură complet de pe piață și nu mai consumaseră așa ceva de mult timp. Ce delicios este cașul! exclamă Ema încântată. - Este de capră, care se hrănește numai cu vegetație curată, de munte. - Astăzi veți dormi cu noi în cameră, spuse tatăl lui Naranbaatar, Batzorig. Nu știam că veniți. Mâine vă vom pregăti camera din pod. Acolo stătea Naranbaatar înainte de a
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
sfârșeau. Aici, pe tărâmul natal se simțea în siguranță și știa că nimic rău nu i se putea întâmpla. Se întorcea la civilizație! Era în sfârșit în țară! “Tot acasă este cel mai bine“ își spuse Ema, în timp ce își privea încântată băiatul. - Bine că stau acum și eu liniștită! spuse mama Emei . Ĩmi făceam tot timpul griji cu tine. Mă întrebam dacă ești bine, dacă n-ai pățit ceva rău, dacă o să te mai văd sau dacă îmi voi cunoaște vreodată
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
îmi devenise limpede că nu știa nimic. Era, cum ziceam între noi, o habarnistă. Ce ți-a picat? o întrebasem din priviri. Drept răspuns, ea își întorsese biletul spre mine. Pe bilet scria: Grigore Ureche. Aha, Grigore Ureche, exclamase Toni încântat. Valentin se oprise surprins din relatare. Îți spune ceva numele ăsta? întrebase pe un ton ironic, pe care îl regretase însă numaidecât. Cum să nu? replicase prompt professional driver-ul. Există o stradă cu numele Grigore Ureche. Și lângă ea
EXAMEN LA FILO de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373542_a_374871]
-
unele referiri. Nu-i înțeleg scopul - acestei prohibiții - poate va afla tatăl tău mai multe și te rog să-mi scrii și mie. Mai am un pic și termin Magicianul - o carte care m-a răscolit, m-a enervat, mă încîntat -, tu ce părere ai despre ea? Pe aici totul e în regulă...,, ,,...De la o vreme nu știu ce s-a întîmplat cu mine șunt într-o stare pe care nu mi-o pot explica, plictisit, îndurerat, nebun sau poate e relația mea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
mă supără inima din ce in ce mai tare, nu stiu ce sa fie cu mine, doctorul mi-a dat ceva medicamente și sper să mă simnt mai bine, bătăile au luat-o razna, nu știu, si asa nu mai am mult de trăit. Așa de încîntată erai cînd m-ai supărat dumincă cu acea poveste din autobuz, de unde atîta răutate din partea ta ptr. mine. De unde? Tu mă crezi chiar așa de prost? Doruleț! Chiar așa de prost mă crezi?! Gîndurile mă apasă iar hotărîrile sînt foarte
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
surâzând când apăru în ușă.Vă-mbrățisez, doamnele mele! exclamă intratul dând să pună în aplicare vorbele emise. Eu mă ferii și trebui să se mulțumească doar cu mirandolina fericită nevoie mare de-așa salut. Scăpată din plăcuta strânsoare îmi adresă încântată: -Să fie dumnealui al doilea Seneca?! Dar este și-l cunosc, desigur! își confirmă diplomatic, deși prin mimică se contrazicea cumva. Eu o asigur c-așa stau lucrurile. Îi rog să se așeze în zona bucătăriei din studio, să guste
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
Impresia era întărită de străveziul farfurioarelor, a ceșcuțelor și a vazelor cu flori. Aplecându-se spre mine, cavalerul nostru, căutând cu privirea în jur, amendă faptul: -Ce zici de transparența asta postdecembristă? Și-ncepu să râdă sfielnic, de astă dată încântat să se dea inocent. Nu te poți concentra la cana de ceai, văzându-ți pantofii scâlciați ori prăfuiți sau picioarele doamnei însoțite, nu? Și se despărți de-un hohot de râs, de astă dată nealterat de vreo încercare de stăvilire
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
se strădui să nu bage de seamă faptul că gărzile elvețiene fuseseră dublate, intră în triclinium și nici măcar nu se mai miră de faptul că Ludovic stătea tot pe fotoliu și înfuleca niște stridii. Regele se prefăcu a fi foarte încântat că-l revede pe pri- etenul său țarul Alexandru și îi arătă cu mâna scaunul pe care să se așeze. Alexandru surâse subțire și-i spuse regelui: - Luică, ești incorigibil și nu văd decât o singură ieșire din situație. Numai
TITANI CARE AU SCHIMBAT LUMEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1712 din 08 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374763_a_376092]
-
pricepeam eu în slovacă, apoi am revenit acasă, deoarece se apropia ora sosirii lui Suzy, cum i se zicea în familie. Când a apărut Suzana, eram de mult acasă, cu darurile aduse, pregătite pentru fiecare membru al familiei. Cea mai încântată a fost mama Suzanei, pentru cei zece metri de perdea de Pașcani. Și ceilalți s-au bucurat de micile atenții aduse din România: servicii de artizanat, un set de masă și o ie din borangic pentru Suzana, un portmoneu din
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
mine într-un compleu format dintr-o cămășuță scurtă, ce abia îi acoperea chilotul și un capoțel subțire, toate din mătase de un roz pal. Pe nesimțite mi se alătură la privit, sprijinindu-se de umărul meu și urmărind la fel de încântată familia ciutelor. Mi-a cuprins mijlocul cu un braț și-a așteptat cu buzele tremurânde să primească un sărut. In fața ferestrei larg deschise, stăteam îmbrățișați ca într-un tandru tablou idilic, pregătiți să ne consumăm prima întâlnire de dragoste
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) Autor: Marian Malciu Publicat în: Ediția nr. 1558 din 07 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Și-au luat rămas bun, dându-și întâlnire peste două ore. Erau atât de încântați, fiecare în felul său și din motivele sale, încât nici nu și-au dat seama că nu au precizat locul revederii. Au mâncat în grabă, mai ales Iustin, care a avut o distanță mai mare de parcurs până la restaurantul hotelului
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
larg al brațului, a invitat-o să privească: - Acolo, draga mea, la etajul doi, în a treia cameră de la colț, în aripa stângă, sunt lucrurile mele... - Aaa! Hotel New Montana! Aproape de teleferic, la o aruncătură de băț, exclamă Laura, privind încântată silueta impunătoare a edificiului. Patru stele... Cred că aici sunt cele mai mari prețuri. - Nu, nu sunt cele mai mari. Sunt și alte..., dar ce sens are să facem comparații? Eu l-am arătat din reflex, trecând pe aici... Mă gândeam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
de hac, suflându-și în degete sau înghițindu-le nemestecate de fierbinți ce erau. Bunica îi privea cu dragoste mare din pragul ușii, ascunzându-și emoția și bucuria în colțul năframei. Prin ferestra aburită de fum și timp, bunicul asista încântat la ospățul nepoțeilor ce-i umpleau sufletul și viața de o bucurie nemaitrăită. Sătui și mult mai calmi, cei patru prichindei ieșiră din șopru și năvăliră asupra leagănului de lemn lucrat de unchiul Marin special pentru ei și agățat cu
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]