190,552 matches
-
veniți dupe-ntr-alte țări. însă mai vîrtos cei ce să află și pînă astăzi mai blagorodni și mai de folos neamuri, unii sînt den sîrbi, alții den greci, alții den arbănași, alții den frînci, alții dintr-alte limbi. Că și domnii încă mai mulți den streini au stătut". Se mai poate adăuga un pasaj (tot selecție fiind și aceasta, desigur): "că nice unul nu e, mi să pare, din câți mai nainte să văd astăzi și la curte că sînt, a cărora
Selecția citatelor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15518_a_16843]
-
operației precumpănitor emoționale, de comensurare a nedreptății, a dezastrului provocat de erupția unei ideologii demonice: "M-am născut la vremea cînd secolul se frîngea la jumătate. Mai transparentă decît aerul, săgeata peste brațe subțiri: pe mine zeul nu mă hotărîse încă - pe cînd limbi de foc aruncau pîlpîiri agonizante asupra unui pămînt rănit./ Istoria scufunda peisaje./ De pe acoperișe copiii trimiteau baloane fragile de săpun. Copiii alergau pe uliți cu cercuri repezi în cîrligul de sîrmă.// În capătul străzii toba vestea Triumful
Copilăria alterată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15494_a_16819]
-
precum "Dinamo", "Steaua" ori "Giulești" depășește orice imaginație: niște oameni ai cavernelor gata să sfâșie fără milă pe oricine le stătea în cale se năpusteau ca o viitură spre teren. Odată furișat în tribună, peisajul apocaliptic se diversifica fabulos: cro-magnonii încă neajunși în stadiul limbajului articulat scoteau zbierete ireproductibile, în vreme ce alții, pe-o treaptă superioară a Comunei Primitive, dădeau frâu celor mai deșuchiate și atroce cuvinte pe care o minte bolnavă le va fi scornit vreodată. Evident, așa-numiții "șefi de
Sinuciderea prin diminutive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15511_a_16836]
-
ca să investighez posibilitatea de a fonda acolo un institut de studii aprofundate, după modelul Colegiului Wissenschafts din Berlin. Ungurii știu să te flateze chiar atunci cînd te critică: sub masca autoironiei, interlocutorul meu încerca să mă avertizeze că mai am încă multe de învățat despre istoria Ungariei și a vecinilor săi înainte de a mă angaja în aventura întemeierii de instituții. La Budapesta am avut și alte întrevederi în care umorul și ironia au jucat un rol mai puțin important. Discutînd cu
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
nou război, mi-am amintit de toate aceste incidente și brusc am realizat că remarcile colegilor maghiari nu erau atît de aberante pe cît crezusem cu zece ani în urmă. Fie el "lung" sau "scurt", secolul XX nu se terminase încă. Dintr-o dată, la sfîrșitul lui ne întorceam de unde plecasem. "Versailles" devenea din nou un termen din vocabularul nostru politic. Deși așa s-ar părea la prima vedere, n-aș vrea să urmez sfatul perfid al unui coleg american care mă
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
reflecție în faptul că, dacă în 1949 majoritatea germanilor îl considerau pe Faust personajul cel mai important al dramei lui Goethe, cincizeci de ani mai tîrziu Mefisto a preluat conducerea, e drept că numai în vest. În est, Faust joacă încă rolul cel mai important.
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
de clasă", trăită și propagată cu fervoare de autori care nu sunt și nu vor putea fi niciodată de clasa lui. H.-R. Patapievici are o vastă cultură filosofică, științifică și literară, pe care a început să și-o facă încă din timpul comunismului cu o încredere absurdă în viitor, încredere care până la urmă s-a dovedit mai realistă decât scepticismul altora. Această cultură, gândită și regândită critic, asumată, este mobilizată într-un mod original în fiecare întreprindere filosofică proprie, mărind
Poliție culturală by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15512_a_16837]
-
spun că am privit cu plăcere acest lucru. E foarte bine cînd o carte stîrnește atîta interes, cu atît mai mult cînd e o carte dificilă, cum e Omul recent. Asta m-a mai temperat în părerea, la care totuși încă nu renunț, că una dintre problemele pieței noastre culturale este lipsa receptării eficiente a cărții, că sînt foarte multe cărți bune care trec aproape neobservate, că nu există un comentariu adecvat, că sînt o mulțime de domenii în care publicarea
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor, excesive, crude, abstracte. Am avut și avem încă discuții în contradictoriu pe tema asta. Dar repet, trebuie să recuperăm bunul obicei de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori dispariția! Și fără a te simți jignit personal cînd altul e de altă părere... Da
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
unei tranziții din șanț în groapă și retur. în rest, pot să dea iliescienii câte legi vor dori și pot să fure de la pensionari pentru a da profesorilor, de la medici pentru a-i plăti pe sepepiști, de la bolnavi pentru cei încă în stare să urle de foame, de la copii pentru sereiști, de la femeile sterpe pentru mineri, de la burlaci pentru industrie, de la văduve pentru politicieni, însă rezultatul va fi același. Pot să modifice Constituția nu în fiecare an, ci în fiecare oră
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
Marina Constantinescu Brînzoaica Mergeam cu mașina spre redacție și purtam o avîntată discuție despre arta de a mînca. Pentru noi, românii, îndestularea burții rămîne încă un mod primitiv de a înțelege lumea, legătura cu natura, relația cu propriul eu și cu ceilalți. De regulă, o vizită sau o sărbătoare ortodoxă se transformă într-un supliciu. Și pentru gazdă, și pentru musafiri. Scopul nu este întîlnirea
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15521_a_16846]
-
literară, Irina Nicolau pare să fie o extraordinară scriitoare de literatură. De altfel, ea și spune undeva în carte că preferă să se considere "scriitoare": "De vreo două decenii dă mai bine să spui că ești etnolog și mai bine încă este să pretinzi că faci antropologie culturală. Opțiunea mea este alta, prefer să mă consider scriitoare, una preocupată în mod natural de problemele care intră în domeniul etnologiei." Oricine va deschide această carte va vedea repede că autoarea are motive
Irina Nicolau, scriitoarea by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15514_a_16839]
-
peste cutumele obișnuite baremurile vârstelor amoroase. Parisul acela lipsit de prejudecăți, oferind midinete drăgăstoase pentru moșnegii aproape damblagii, dar importând și italienescul termen de gigolo pentru băieții arătoși care nu se sinchiseau de cărnurile vlăguite ale celor care, În ciuda vârstei, Încă mai voiau s-o facă pe curtezanele. Era o adevărată regina În salonul ei plin de marile celebrități ale vremii, dar și de ideile Înaintate care adoptau și nu se sfiau să le cultive chiar pe cele mai revoluționare, fapt
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
tocmai ca să nu-l Încuscrească vreo familie de-a noastră și să poată rămâne obiectiv, ca domnitor al tuturor românilor, fără preferințe pentru unii sau pentru alții. - Frumos, foarte frumos că realism politic! - nu-și ascunse deloc admirația acea femeie Încă frumoasă care-l cerceta cu plăcute și interesate priviri pe bărbatul mai tanar - Si Isi reformula tactică: Ei, o să găsim. Ce, femei nu se găsesc pe lumea asta?!... El să fie În stare! - și, iarăși, Isi declina convingerile, ori experiențele
Femeia fie ca regină.... In: Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_354]
-
fost acele campanii de tristă amintire purtate în presa comunistă de pe vremuri care ținteau la compromiterea unor autori sau opere. Nu spunem că este la mijloc cineva care a orchestrat Opiniile din Observator. Dar reaua voință este așa de vădită, încă din introducerea redacțională, și părerile atît de tendențioase, încît am rămas perplecși. Am atrage atenția colegilor noștri că n-are nici o relevanță într-o asemenea dezbatere faptul că Omul recent a fost premiată în timp record de Cuvîntul sau faptul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15528_a_16853]
-
erau bine individualizate și constituiau secvențe diferite ale aceleiași lumi unitare și coerente, în viziunea lui Brauner, marcată evident de modelele gîndirii orientale, dar și de experiențele proprii, irepetabile, nimic nu este definitiv, iar universul matricial, unica realitate, aceea placentară, încă nu s-au coagulat în entități recognoscibile și stabile. în această viziune, regnurile sunt consubstanțiale, jubilația și coșmarul au un unic trup, iar interiorul se exteriorizează și își devoră, simultan cu o nouă înmugurire, fragilul său corp de circumstanță. III
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
o soluție pentru 5000 de ani). Pe înțelesul tuturor sunt puse față în față atitudinile politice față de proprietate, precizându-se că "eu vreau asta!" nu este politică, dar "eu am dreptul să vreau asta" este politică. Unele popoare nu cuprind încă în vocabular verbul "a avea", în sensul de "a poseda", ele înlocuindu-le cu locuțiuni posesive: "la mine, la tine... la noi, la voi" etc. Altfel spus, "dacă se află la mine, este al meu". Așa se justifică natural teritorii
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
atît un "om umoristic", de care nu se rîde, ci cu care se rîde de altceva, cît și un "om comic", de care se rîde, identic cu măscăriciul care, prin definiție, nu-și cruță nici propria persoană, disociat de ironist, încă în Ethika Nikomacheia a lui Aristotel. Să precizăm că, la Divinul critic, cele două ipostaze nu sînt suficient delimitate, interferîndu-se adesea în cadrul propensiunii sale către spectacol (propensiune presupunînd, pe de o parte, a da un spectacol, iar pe de altă
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
domina, în temeiul unei porniri instinctive, peninsulare (azi o astfel de psihologie e întrupată cu eclatanță de un Alexandru Paleologu sau de un Alexandru George). Nu e o taină împrejurarea că G. Călinescu avea o reputație de "nebun" ori "țicnit", încă din anii tinereții, după cum o atestă Șerban Cioculescu. Exponent al unui comportament aberant, nebunul e un personaj din nomenclatorul comicului, opus eroului tragic sau insului care ilustrează puterea. E un soi de ființă amfibie, prezentă atît în spațiul realității, cît
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
de nevastă, adică, o brăileancă de-alea... nu mai spun... și care învățase repede armenește... Cică-l iubea tare pe armean, fiindcă în tinerețe ea fusese "damă" la un stabiliment din orașul faimos din stânga Dunării. Iar Garabet știa... Nu auzisem, încă, de Romeo și Julieta, fiind prea mic. Dar aveam înaintea mea perechea ideală, cea dintâi văzută în copilărie: Pe Mița și pe Garabet. Astfel încât, dacă, pe lângă cei opt, aș mai fi vorbit cu domnul Garabet încă zece ani și mai
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
Garabet știa... Nu auzisem, încă, de Romeo și Julieta, fiind prea mic. Dar aveam înaintea mea perechea ideală, cea dintâi văzută în copilărie: Pe Mița și pe Garabet. Astfel încât, dacă, pe lângă cei opt, aș mai fi vorbit cu domnul Garabet încă zece ani și mai bine și nu m-aș fi dus la nici o școală, aș fi vorbit și azi, dacă nu chiar armenește, cu un puternic accent armean, punând predicatele totdeauna la imperfect și zicând, de exemplu, ca bătrânul cafegiu
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
aș fi dus la nici o școală, aș fi vorbit și azi, dacă nu chiar armenește, cu un puternic accent armean, punând predicatele totdeauna la imperfect și zicând, de exemplu, ca bătrânul cafegiu, când sta să plouă: "Venea un puloi afară..." Încă nu-mi dădeam seama de confuzie. Dar, dacă așa zicea Garabet... Uneori, când se ducea precipitat la privata din fundul curții cu ulcica în mână plină de apă pentru abluțiuni, el fiind - culmea - musulman! mă lăsa singur în prăvălie, să
Prietenul meu greu, Garabet -variantă- by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15522_a_16847]
-
Gail Kligman, Politică și duplicitate, care discută problema controlului demografic și, implicit, dreptul femeilor la avort, cartea lui Gillet are ca subiect o chestiune foarte delicată, punînd sub semnul întrebării chiar fundamentele Bisericii ortodoxe autohtone. Kligman însă jonglează cu atitudini încă împărțite în primul rînd în lumea occidentală, cu extensii la nivelul țărilor estice catolice; problemele ridicate de istoricul belgian afectează aproape exclusiv societatea românească, și asta pentru că la întrebarea "statul se poate el însuși defini, pe plan ideologic, fără să
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
nivelul țărilor estice catolice; problemele ridicate de istoricul belgian afectează aproape exclusiv societatea românească, și asta pentru că la întrebarea "statul se poate el însuși defini, pe plan ideologic, fără să se refere la ortodoxie și la etnicitatea românească?" răspunsul e încă negativ. Mai mult chiar, explicația dată de Gillet în urmă cu șapte ani rămîne totuși valabilă: "Astăzi, un răspuns pozitiv e greu de imaginat, din cauza ponderii sociale a Bisericii Ortodoxe, a presiunii pe care o exercită în politică și a
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]
-
Astăzi, un răspuns pozitiv e greu de imaginat, din cauza ponderii sociale a Bisericii Ortodoxe, a presiunii pe care o exercită în politică și a voinței pe care o manifestă de a se integra în procesul de democratizare." Există cel puțin încă o carte despre raporturile ortodoxiei cu națiunea - în procesul ei de formare, studiul lui Keith Hitchins despre Andrei Șaguna și românii din Transilvania 1846-1873, iar subiectul cooperării bisericii cu dictatura revine în orice istorie a comunismului românesc - inclusiv în cele
Perspective de istorie recentă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15513_a_16838]