1,244 matches
-
prisosul de gânduri, idei și sentimente ale unui om încercat de soartă, care nu cedează în fața greutăților vieții, ci luptă și devine biruitor! Autorul inspirat, braț la braț cu soarele, hoinărește de-a lungul drumului celest până la căderea nopții. Apoi încalecă pe un nor și admiră colinele gătite cu holdele, umbrește cosașii care se pregătesc să prânzească și îndeamnă norul să dea o bură de ploaie pentru holde bogate. „Încrezător în steaua vieții am pornit împreună să cucerim viața, această redută
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sunt călărași cu schimbul, care duc sau aduc vești ori porunci de peste hotarele țării. Unii se numesc chiar Călărași de łarigrad. Privesc cu admirație spre călărașii domnești. Sunt atât de mândri în ținuta lor și se vede de departe că încalecă cai de soi, nu șagă. Trec pe lângă noi ca vântul...La o vreme, bătrânul mă bate pe umăr, să mă facă atent: Văd că îți place să te uiți la toată forfota asta, dar ar cam trebui să vedem cine
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
luat cam ce a vrut, cam ce a considerat că li se potrivește. Noi, ca proștii am luat tot, ce a lansat în lume noua religie și o ținem gaia-mațu cu asta, tot înainte. Vă întrebați poate, de ce evreii au încălecat lumea, iar celelalte popoare numite creștine muncesc doar pentru ei? Fiindcă din istorie, au preluat și păstrat, pildele celor mai reprezentative figuri ale poporului lor. Vă amintiți poate episodul din Evanghelii, în care poporul evreu, este întrebat pe cine alege
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
în popor până în zilele noastre. Deci meritul nu a fost a lui Hristos, că suntem acum creștini, ci al marilor conducători a lumii de pe atunci, când au observat că noua doctrină religioasă, li se potrivește ca o mănușă pentru a încăleca definitiv poporul truditor, având acum cu ce să-l prostească la nesfârșit. Pe anul acesta, pomana porcului s-a dus, sarmalele au fost terminate, vinul băut, Salvarea, sunată. La ce vă mai așteptați? La mulți ani și cât mai multe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
asta, aliniați cu mâna întinsă, pe axa București, Londra, Washington, bătuți de vântul aspru al Vestului, acel netrebnic Vest, care ni se păruse în infantilismul nostru proverbial, un fel de El Dorado. Cozile de topor ale celor care ne-au încălecat pentru următoarea sută de ani, guiță de mama focului că direcția e bună și după părerea lor de șobolani castrați, e singura, pe care trebuie s-o luăm în calcul și pentru viitor. Vă întreb și eu acum, pentru micul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
omorîți; să nu vă temeți de nimic: oare nu va poruncesc eu? Fiți tari, și arătați-vă oameni de inimă!" 29. Slujitorii lui Absalom au făcut lui Amnon cum le poruncise Absalom. Și toți fiii împăratului s-au sculat, au încălecat fiecare pe catîrul lui, și au fugit. 30. Pe cînd erau pe drum, a ajuns zvonul la David că Absalom a ucis pe toți fiii împăratului, și că n-a mai rămas niciunul din ei. 31. Împăratul s-a sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
la Ierusalim, împăratul i-a zis: "Pentru ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?" 26. Și el a răspuns: "Împărate, domnul meu, slujitorul meu m-a înșelat, căci robul tău, care este olog, zisese: Voi pune seaua pe măgar, voi încăleca pe el, și voi merge cu împăratul." 27. Și el a înegrit pe robul tău la domnul meu împăratul. Dar domnul meu împăratul este ca un înger al lui Dumnezeu. Fă ce vei crede. 28. Căci toți cei din casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
departamentul artistic, se înroșise la față. În ziua următoare, și-a dat demisia. — Sunt așa de dornică de sex, a continuat Vivian, în timp ce eu m-am așezat țeapănă pe canapea, străduindu-mă să mă detașez mintal de conversație, că am încălecat pe mânerul de la scaun. Fiu-meu a intrat în cameră când mă frecam de el și-a început să urle „Ma-mă!“ Chestia asta mi-a tăiat tot cheful. Ei, așa mai are și el ce să discute cu psihologul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei: catalogul aruncat pe catedră. Încăleca scaunul, privea spre trântori. Buza atârnând, spleen, ochii ațipiți de silă. Arătătorul țintea un mocofan, somat să răspundă întrebării-surpriză. Tăcere audiența încântată, înfricoșată, așteptând lovitura. Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prietena ei, dar știau toți că sunt nedespărțite. Dacă, așa cum am propus eu, cineva s-ar fi dus la două camere mai Încolo să le aducă și pe ele, mai mult ca sigur că temerarul Mihnea nu ar mai fi Încălecat peste o jumătate de oră balconul. Dar Gimmi s-a rânjit În felul lui: — Nu se face să le deranjați tocmai acum, când tocilara de Gabi a plecat la Aventura lui Antonioni! Fiți și voi salon, Închipuiți-vă ce activitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
scăpase cu viață. Nu-l vătămase nici glonțul anume pregătit pentru el, nici herghelia dezlănțuită. Doar un om ocrotit de un cerc de vrajă ar fi putut să scape de două ori la rând într-o singură dimineață. Îl văzu încălecând. Omul poseda în cel mai înalt grad arta de a lua în stăpânire un cal. O făcu dintr-o singură mișcare. Un salt ușor, executat cu eleganța unui prinț oriental. Și desăvârșita lui grație bărbătească smulse o exclamație admirativă călărețului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
căzute. Le scutură de zăpadă, apoi privi lung spre pădure. ― A naibii treabă! A naibii treabă, dar isteață foc! Deși uluit cu totul de această apariție neașteptată, călărețul își strecură totuși mâna sub haină și apucă bine arma. Sluga, însă, încălecă și luă grăbită urma perechii, îndemnându-și tare calul și stârnind ecouri aspre în valul pașnic de ninsoare. Nu era slugă. Era Babic, omul de încredere, „umbra” prințului. Intermezzo informativ: Despre ciudate comunicări dintre cer și pământ. 1. Un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
acum, chiar în hanul lui, adică exact acolo unde nu putea intra nici o „ureche” străină și din care nu răsufla nimic în afară. Informatorul mai scria că, la aflarea veștii, împăratul își înfundase bărbia în gulerul mantalei și, înainte de a încăleca pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând fumul să se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o mare ușurare. Trecuse printr-o lungă perioadă deosebit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să ajungă la drum, atât pictorul, cât și medicul avură parte însă de o mică surpriză. Se treziră, dintr-odată, în postura de martori ai despărțirii celor doi. Mariam era în trăsura care se îndrepta acum spre casă, iar prințul încălecase și pornise deja într-o direcție opusă, urmat de un al doilea cal. Îi striga lui Babic să aibă grijă de tot ceea ce vorbiseră. Guibert și Dante Negro schimbară o privire, ca să se asigure că interpretau în același fel lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
noastră... - A voastră, a cui? Și a fetelor? Călăreai și tu? Cum: cu amândouă picioarele Într-o parte, ca amazoanele? - Eu nu știu cine a scornit asta, că amazoanele călăreau cu amândouă picioarele Într-o parte - dar când spui: călare, spui: că-la-re! Încaleci calul cum se-ncalecă un cal! - Aveai pantaloni de călărie? - Pantaloni?, se miră mama. Ce să fac cu ei? Crezi că pantalonii Îl fac pe călăreț? Nu, dragă: pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cui? Și a fetelor? Călăreai și tu? Cum: cu amândouă picioarele Într-o parte, ca amazoanele? - Eu nu știu cine a scornit asta, că amazoanele călăreau cu amândouă picioarele Într-o parte - dar când spui: călare, spui: că-la-re! Încaleci calul cum se-ncalecă un cal! - Aveai pantaloni de călărie? - Pantaloni?, se miră mama. Ce să fac cu ei? Crezi că pantalonii Îl fac pe călăreț? Nu, dragă: pe călăreț Îl face calul. Frumos spus: pe călăreț Îl face calul... Dar nu cumva prea-frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Deborah, Juliei parcă tot nu-i venea să facă pasul ăsta. Dragul meu, așa cum ți-am mai spus, a tors ea ca o pisică, înconjurând masa, o să mă mai gândesc. Julia l-a împins pe James în scaun și a încălecat în poala lui, ciugulindu-i gâtul cu buzele. Între timp, există ceva mult mai presant despre care aș vrea să discut cu tine, a spus ea și-a luat una din mâinile bărbatului, așezând-o pe sfârcul erect. Însă de cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întrebări. — Trebuie să plec, a fost tot ce-a spus, ridicându-se în picioare. — Aselam aleikum. — Aselam aleikum. Porni spre locul unde tocmai terminau de legat încărcătura pe cămile, verificând cu o privire de expert că totul e în ordine, încălecă pe cea mai iute și, înainte de-a o face să se ridice în picioare, scoase un pumn de bancnote și i le dădu băiatului. — O să găsești jumătatea care lipsește în peștera din cheile de la Tatalet, la o jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dinafară fiecare din vorbele bătrânului, și poate că acum, pentru prima dată după ce le ascultase ani în șir, își dădea seama cât de profund era înțelesul lor. Muriseră atât de mulți oameni din acea dimineață îndepărtată când hotărâse să-și încalece mehari-ul și să pornească prin deșert în căutarea onoarei sale pierdute, încât nu avea dreptul să se mire că o parte din sângele acelor morți îi stropea dintr-o dată pe el și pe ai săi. Mubarrak, a cărui singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mormăindu-i la ureche niște vorbe îmbăloșate, din care nu înțelegea nimic și nici n-o interesa. O strângea și o frământa și o împungea în coapsă cu sculăciunea aia, de n-ar mai fi avut mult până s-o încalece acolo, în văzul lumii. Ce vasăzică băutura, Mirelo, și nici ea nu era în firea ei după cât de înfierbântată și dornică de pipăială și frecuș, iar de Velicu ce să mai spui? Dimineața s-a ținut după ea până acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Tremura. Nu-i Înțelegeam violența reacției. I-am propus să ne Întoarcem, și a trebuit s-o susțin ca să nu se prăbușească. A doua zi, părea restabilită. Ca să Încerc s-o distrez, am călăuzit-o Întru descoperirea minunățiilor pachebotului, am Încălecat chiar și pe nesigura cămilă electrică, cu riscul de a Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti călătoriile sale În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și puțina putere pe care o mai aveau. Sărmanul om era pe jumătate inconștient, ca și cum traversa deja primul prag al morții. N-o să reușim, exclamă cu disperare ginerele, dar deodată imediat Îi trecu prin minte că soluția ar fi să Încalece mai Întâi el Însuși și apoi să-l tragă pe bătrân pe spinarea catârcei, În fața lui, Îl iau În brațe, nu există altă cale, voi ajutați de acolo. Mama copilului se duse la căruță să aranjeze păturica cu care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
trage cu mitraliera și apoi ar rămÎne În spatele infanteriei, de unde ar trage cu tunul și ar acoperi astfel atacul infanteriștilor. Și Între timp alte tancuri ar putea ataca cuiburile de mitralieră ca și cum ar fi o cavalerie. Și ar mai putea Încăleca În linie o tranșee și să tragă de pe flancuri. Și așa ar putea Împinge din spate infanteria cînd e nevoie, sau i-ar acoperi Înaintarea din față cînd asta e de făcut. — Pe cînd? — Pe cînd, altfel, e cum o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
intrau. În timp ce-i urmăream, un motociclist ungur, un tip Înalt pe care Îl știam, ieși din peșteră, Împături niște hîrtii și le Îndesă În portofelul de piele, se duse la motocicleta sa și, Împingînd-o, sparse rîndul catîrilor și brancardierilor, o Încălecă și dispăru cu un răget În spatele crestei, lăsÎnd În urmă o trîmbă de praf. Dedesubt, dincolo de cîmpul pe care mișunau ambulanțele, se vedea frunzișul Înverzit de pe malul rîului. Mai era o casă mare cu acoperișul din țiglă roșie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el. O mașină Întru totul spirituală. Când scrii cu pana cea de gâscă trudești din greu pe foile-asudate/și pana ți-o Înmoi clipă de clipă, gândurile se suprapun, iar pulsul nu poate ține pasul, dacă bați la mașină se Încalecă literele, nu poți Înainta cu iuțeala sinapselor tale, ci numai În ritmul butucănos al mecanicii. Cu el, cu acesta (aceasta?) În schimb, degetele fantazează, mintea atinge tastatura, hai sus pe aripi aurite, plănuiești În fine severa rațiune critică după fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]