9,025 matches
-
maică-ta e o curvă, la fel și sor’ta, am regulat-o pe nevastă-ta, ce zici? În zori lumina mângâia patul în care îi era teamă să se întindă din cauza șubrezeniei acestuia, așa că dormea pe cimentul rece, ușor încălzit în timpul zilei. Nu avea nimic de făcut și asta îl chinuia cel mai tare. Obișnuința de a respecta un anumit program îi mărea suferința, iar așteptarea la nesfârșit îl aduse în pragul exasperării. În ziua procesului a fost pus să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ei de crizanteme răspândea un miros aproape grețos. Tijele cu măciulii albe în vârf erau ținute cu prețiozitate în sus ca să nu se îndoaie sau să nu se rupă, amețindu-ne cu dulceața lor. Ușile autobuzului închise și nasul meu încălzindu se în paltonul din față, situat cu o treaptă mai sus. Două stații în lâna verde cu scame, apoi paltonul se mișcă să facă loc altor paltoane roșii, albastre și mov, se mai strecură și un fâș alb, alunecând pe lângă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
trăgându-l cu forța după ea. În autobuz, toți simțeam regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară de aluminiu. Bara se încălzea repede și începea să toarcă. În mâna mea se încălzea punga albă cu Carrefour la mijloc. — Eu merg la Expoziție. Domnul cu merele roșii îi arătă biletul cu Expoziție tinerei de lângă el. Ea nu întoarse capul. În ochii ei pătrunse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
regretul doamnei cu crizanteme și plânsul puternic din stație. La intersecție, 257 opri brusc și toți venirăm în față. Mâinile pasagerilor strângeau puternic câte o bară de aluminiu. Bara se încălzea repede și începea să toarcă. În mâna mea se încălzea punga albă cu Carrefour la mijloc. — Eu merg la Expoziție. Domnul cu merele roșii îi arătă biletul cu Expoziție tinerei de lângă el. Ea nu întoarse capul. În ochii ei pătrunse tot întunericul de afară și ea clipea rar peste el
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca dintr-un film trecut, de parcă nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu o realitate vie: Victor la Predeal cu genunchii în zăpadă implorând-o să devină soția lui, florile acelea scumpe oferite de un îndrăgostit împătimit ce-i încălziseră inima și sufletul până la incandescență, parfumul franțuzesc oferit cu atâta generozitate... Și acum!? Parcă o mână nevăzută voia să-i răpească deodată toate bucuriile lumii ei și s-o arunce în hăuri. Simțea că Victor nu mai merge alături de ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
căruțul în capul scărilor stând la taifas cu alta și bietul de el s-a prăvălit de la o înălțime considerabilă, până jos. Dacă nu se lovea la cap, poate nu murea pe loc. Ea face acum închisoare, dar ce mă încălzește pe mine acest lucru, când mi-am pierdut o comoară de băiat. Asta s-a întâmplat anul trecut! Oooo, mi-a rupt sufletul pierderea lui, îți dai seama!? Într-o clipă de străfulgerare, Olga își aminti că voise să o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
început, la grădină, o casă. Ce fel de casă, însă? O chichineață, o aia, de râsul lumii. Cum, necum, câteva ierni, i-a prins bine, că nu a murit de frig. și nu a murit de frig, pentru că, azi se încălzea cu un pom, tăiat, din mărunta livadă, mâine cu altul, și tot așa. Până la ultimul. Apoi, din via, care, nefiind lucrată, au rămas doar niște răgălii, au început să fie rași, de pe fața pământului, butuceii, nenorociți cum ajunseseră să fie
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
nici o îndoială! I-am pus mâna pe sân, în dreptul inimii - nu se simțea nici cea mai mică bătaie. Am adus o oglindă și I-am ținut-o în dreptul gurii. Nici cea mai mică urmă de viață. Am vrut să O încălzesc cu căldura trupului meu, să-I comunic propria mea căldură în schimbul acestui frig al morții. Credeam că, în felul acesta, poate reușeam să-I dau sufletul meu. M-am dezbrăcat și m-am băgat în pat, lângă Ea. Eram lipiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
doicii nu aveam nici o rușine. Oare de ce eram așa de intim cu această femeie, cu care, de fapt, n-aveam nici o legătură de rudenie? Îmi amintesc că, altădată, iarna, instalau, chiar în camera asta un tandur, deasupra recipientului metalic de încălzit. Doica, târfa și cu mine ne culcam în jurul tandurului. Când deschideam ochii, în clarobscur, motivele de pe perdeaua brodată care masca ușa, chiar în fața mea, se animau. Ce perdea stranie și înfricoșătoare era! Pe ea se vedea un bătrân cocoșat, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
probă a virtuții lor. Remedii de uz curent în medicina persană tradițională. Râul care străbate orașul Rey, astăzi, Șăh Abd-ol-Azim. Narghilea. Masă joasă acoperită cu mai multe covoare atârnând până jos; în felul acesta, reține căldura unui recipient metalic de încălzit, plasat sub acest dispozitiv. Prima haină a nou-născutului, care se schimbă după o zi și o noapte. Zi absolut fastă; a cerși prin mortificare, în scopul obținerii realizării unei dorințe, e o practică obișnuită în Iran. Voal de mătase neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pot fi modern, dacă oamenii cărora mă adresez nu sunt la curent cu tot ceea ce se petrece În lume”. Și alta : vorbindu-se de forma mîinilor care aplaudă (chiar, ce titlu superb de carte!), Iordache preciza că nu numai aplauzele Încălzesc sufletul actorului, ci și vibrația spectatorului, gradul lui ridicat de receptivitate. Just! Cioran a spus despre Eminescu : „Puterea poetului nu vine din ceea ce a trăit, ci din ceea ce n-a trăit!”. Dar a artistului? Tot de-acolo. Căci spectacolul = viața
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu domiciliul forțat undeva prin Bărăgan), amintea, prin alura mobilei de nuc, de trandafir și de cireș, de faimoasele saloane vieneze despre care se trezea mătușa Karin povestind cu nostalgie. Camerele înalte, spațioase, cu ferestre înalte și largi, greu de încălzit iarna și răcoroase vara, parchetate și lustruite la patru ace, puteau fi încă de la început, de când fusese casă naționalizată, foarte simplu fragmentate prin paravane frumos concepute din placaj în cel mai rău caz, scândura fiind atunci prea scumpă și placajul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el nici când dormea, cu o șapcă proletară - cum îl lua în răspăr soția făcând aluzie la faptul că până și el ar da bir cu fugiții, adică ar vrea să se dea bine cu valul. Pe Epa nu-l încălzeau vorbele astea și bodogănea: Idei de prost gust. Parcă dacă vrei să fii reacționar, n-o poți face chiar dacă porți șapcă model Lenin sau Stalin sau mustață Hitler. Parcă ar fi zis: Câinii latră, caravana trece. Ghetele de iarnă cu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vechi de pe raftul cu cărți din spatele lor, împreună cu mâna stângă a Iozefinei, cu capul și cu mâna stângă a lui Gerard din care se observa numai antebrațul. Aceasta însă durase în ziua aceea extrem de puțin, aproape numai până ce Iozefina își încălzise degetele pentru a fi capabile că cadă singure pe claviatura mașinii de scris. După un minut își trase scaunul spre Gerard, ca să scape de lumina puternică, fără să se scuze, ceea ce însemna ca și el să-și retragă scaunul spre
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mai mult la loc. În loc să-i vorbească de neajunsurile vieții, de traiul în singurătate, de chinul de a nu se putea da jos din pat, de a nu avea cine să-i aducă o găleată cu apă, cine s-o încălzească, cine să-i facă cumpărăturile, cine să-i ducă nevoile, mătușa îi povestea cu amănunțime ultimul ei vis, ca și cum persoana ei de acuma, aparținea mai mult lumii visului și nu realității. De-ar fi trăit mama mea, jumătate româncă, de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Pentru soldați condițiile din lagăr erau mult mai aspre, mult mai neomenești...Îi vedeam cum se târau în păduricea din apropiere, ținându-se de o sanie, pentru a aduna câteva lemne să-și facă un picuț de foc, ca să se încălzească. În majoritatea cazurilor, când veneau înapoi, deasupra lemnelor se aflau câteva corpuri înghețate care, din fericire, nu mai aveau dureri și suferințe...Îi vedeam în lagărul de muncă încărcând vagoane de 80 tone cu lut special (foarte greu de încărcat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Fă-te comod, Pruncu. Și să nu mai pleci de aici, ai auzit? Știi bine. Apartamentul acesta îți rămâne ție. Pe mine o să mă aranjezi dacă nu voi muri, în așa-zisa bucătărie, că-i încăpere mică și se va încălzi ușor, iar tu te vei stabili, că doar te vei însura mâine-poimâine, în sufragerie. Acolo să știi, e loc suficient pentru o tânără familie, mai ales în ziua de azi. Toate bune și frumoase. Mai auzise Gerard cuvintele astea de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
este greșeala pe care mulți o fac în mod conștient sau inconștient. Cât vorbeam cu Adina, s-a apropiat de noi o femeie, cam de vârsta mea care arăta superb, cu o ținută elegantă și cu un zâmbet care îți încălzea inima. S-a prezentat Maria Parascan, Manager, am salutat-o respectuos și am schimbat câteva cuvinte despre produse și compania producătoare și m-a încurajat să consum produsele Forever. Am cedat la insistențele elegante venite din partea nepoatei mele întărite și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
auziți odată, vă întărește credința că este adevărat. spatele, ridici capul și umerii sus, privește în sus spre cer două CON{TIENTIZAREA PUTERII INIMII {I ENERGIEI EMO} IONALE! Încă din antichitate, doctorii credeau că inima este sediul minții, organul care încălzește sângele și alimentează spiritual, știința modernă spune că inima este doar o pompă, totuși poate e mai mult decât atât, ce credeți? Având în vedere că pe primul loc în mortalitate se află infarctul miocardic sau accidentele vasculare. Haideți să
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
realitate. Dacă moș Pâcu spune așa, apoi sigur are dreptate. Costache, fii bun și omenește-l cum se cuvine. Măriuța, care ieșise de ceava timp în ușa cuhnei, și-a dat seama că prezența ei prea se prelungește în fața cărăușilor încălziți de vin. Mai cu seamă în fața lui Hliboceanu - care nu avea ochi decât pentru ea. A plecat la bucătărie și a închis ușa după ea, dar numai pe jumătate... Privirea lui Hliboceanu a rămas agățată de ușa cuhnei...Din când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a pus boii la locul lor, Pâcu a umplut luleaua cu tutun, îndesând-o cu dușmănie parcă. Când moș Dumitru s-a întors la poartă, Pâcu pufăia de zor din lulea... Dumitre! Tu mai ai ceva în fundul zămnicului, care să încălzească inima? Nici nu trebuia să mă întrebi, Pâcule. Tocmai la asta mă gândeam și eu. Mai am. Și bine ai face dacă ai dejuga boii și le ai da niște otavă de colea, să nu șadă flămânzi. Când îi termina
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
sete cocoșul nu cântâ. Atunci îl apucă cârâitul. Și asta o face în cor cu suratele lui. Acuma cred că s-a gândit să umple și el firea adormită cu un zvon...” gândeam eu în timp ce intram în casă să-mi încălzesc nasul... După un timp, am ieșit din nou afară, să mă satur de priveliștea albă. Și să nu credeți voi că cocoșul dormea. Nuuu. O luat-o de la început cu cântatul. „Cântă și el de chindie sau...” Dar n-am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
lui Pâcu...Acesta însă, pentru a masca durerea pricinuită de întebare, s-a apucat să meremetisească luleaua. După ce a făcut-o să fumege, a gustat din ulcica cu vin și a continuat povestea: Când am terminat treaba și m-am încălzit la gura sobei, mama m-a întrebat așa într-o doară: „Vrei să te duci cu calul la adăpat? I-o fi sete, săracul...De dimineață până acum”... Când am auzit acestea, îmi venea să sar în sus. O făcusem
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ceea ce câștigam pe asemenea porțiuni de drum pierdeam pe cele pline de nămeți până la brâu. Urmăream cu mare grijă însă copacii de pe marginea drumului, știuți de mine. Și eram tare mândru de calea pe care o străbătusem. Soarele deși nu încălzea, îmi veghea drumul de acolo de sus. „Ține-o Doamne tot așa, că acușica-i calea jumătate” - gândeam eu călcând omătul voinicește. Coboram deja valea spre gârla Pascăriilor. Din spate, zăpada viscolită mi se ridica nefiresc deasupra capului... Înaintam din ce în ce mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
putem duce acasă - a luat inițiativa Mitruță. Eu am să rămân aici, iar voi doi, cu felinarul în mână, mergeți să aduceți sania lui Hliboceanu... Rămas cu Hliboceanu, Cotman i-a luat mâinile și i le-a frecat, ca să le încălzească. Când a crezut că e deajuns, a început să-l frece cu omăt pe obraz... Un tremur al mâinilor rănitului l-a făcut să tresară: „Așa, băiete! Trezește-te. Hai, că altfel îngheți aici, omule! Deschide ochii, că acușica plecăm
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]