1,243 matches
-
aspră a hainei, atât de strâns încât Fran se temu că avea să se sufoce. Și-l putea închipui pe Jack Allen rezemat de bar, după o noapte lungă în care vânase o poveste alunecoasă, smulgând informații de la funcționari publici încăpățânați sau convingând doamne în vârstă să își spună povestea la Express în loc de Citizen, punându-și la bătaie farmecul bine-cunoscut. Dar nu și l-ar fi imaginat niciodată pe Jack Allen lăsându-și degetul mic strâns ca într-o menghină, oferindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în seara asta - lucru oarecum enervant, pentru că asta presupunea că va trebui să se întoarcă a doua zi să-și ia mașina. — Stai o clipă, vocea lui Henrietta avea tonul ferm, dar liniștitor, al cuiva care vorbea cu un copil încăpățânat, e foarte puțin probabil ca Jack Allen să fie tatăl. Vreau să spun, te-ai culcat o singură dată cu el. — De două ori, o corectă Fran, simțindu-se obligată, ca ziarist, să respecte faptele. Asta nu mi-ai spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deși pare o nebunieă cred că aș prefera să fie al lui Jack. — Aveam senzația că îl detești pe individ. Henrietta era uluită, dar n-ar fi fost Henrietta dacă ar fi rămas fără replică. — Ești convinsă că e arogant, încăpățânat și egoistă ca să nu mai spun fustangiu și, ce mai era, iresponsabil. Oh, și mai era ceva cum că ar fi un tată dezastruos. Fran roși. — Este. Dar se pare că îl iubesc chiar și așa. Imaginea lui ținându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
luă banii. Astăzi era una din zilele proaste ale lui Ralph, când circuitele din creierul lui nu păreau să facă nici o conexiune cum trebuie. Ben înțelese pentru prima dată cum trebuia să se simtă mama unor copii mici, isteți, dar încăpățânați. — Ben, strigă Carrie din pragul ușii de la bucătărie, am plecat. Mă întorc la șase. Ben o privi. De fapt, știa prea bine unde pleacă. Singurul lucru pe care nu-l știa era ce trebuia să facă în privința asta. — Ralph, începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
tată. Se simți atât de ușurată, încât îi veni să râdă. — Nu m-am priceput niciodată la tehnologie. Am o idee mai bună. Vino la mine. Am televiziune prin cablu. — Nu, mersi, Francesca. Ralph strânse din buze cu un aer încăpățânat. Îmi place mai mult la Jack. Mă simt ca acasă acolo, îi făcu el cu ochiul răutăcios, însă fără maică-ta. — Bine. Doar în seara asta. Jack trebuie să-i fi auzit venind pe alee și îi aștepta în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vă zic? Nu mânca până bunica nu-i spunea povestea la masă. Îi strecura ciorba de zece ori, să n-aibă tăiței, să n-aibă legume, laptele, la fel, să n-aibă caimac. Tot felul de figuri de-astea. Berbec. Încăpățânat și ghinionist. Așa se zice... Și s-a nimerit cu nevasta exact în aceeași zodie. Doi berbeci s-au dat cap în cap. Dar nu mai crede în zodii de când, la un moment dat, când a fost arestat, lua ziarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Versiunea lui Dan În privința acestei povești este următoarea: mama și tatăl lui s-au cunoscut la universitate, unde garderoba Lindei, inspirată de Biba1, și silueta ei à la Twiggy făcuseră vîlvă. Nu strica nici faptul că era deșteaptă, puternică și Încăpățînată. CÎnd aveai picioare ca ale ei, astea nu mai contau. Linda era genul de fată a cărei companie era rîvnită de toată lumea, genul care rîde mereu cu capul dat pe spate și care pare a nu băga de seamă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
dintr-odată, o văd pe Linda În postura de victimă neștiutoare, o victimă a trădării, În condițiile În care ea nu a greșit cu nimic. Recunosc că sînt prima care o să afirme că se poartă ca un satrap, că e Încăpățînată și dificilă și că, probabil, există momente În care nu se poate trăi cu ea, dar oare chiar merită așa ceva? Ce-ar putea fi mai rău pentru o femeie trecută bine de cincizeci de ani, decît să descopere că soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de la Ravenna, nu izbutiseră să obțină de la Rodoald permisiunea de a fixa la șale, în perineu și după urechi canule prin care să se scurgă din corp măruntaiele și creierii. Ceea ce vedeam era înfiorătorul rezultat ce se datora și acelui încăpățânat refuz. Cele două cadavre zăceau pe o lespede de ardezie susținută de patru pilaștri de porfir. Păreau a dormi în patul nupțial, Rotari în mijloc, și Gaila la dreapta sa. La stânga regelui exista un loc gol. O aștepta pe a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
sclipit în soare. - Poate că ne-au informat greșit, am bolborosit eu șovăielnic, dacă tu ai putea să ne-ajuți... I-am întins banii, dar m-am răzgândit la iuțeală, retrăgându-mi mâna. - Nu, i-am spus ca un țăran încăpățânat tocmindu-se la prețul unei capre. Nu. Mama acelui om este longobardă, și el îi moștenește firea violentă. Dacă mă întorc și-i spun... Hipnotizat parcă de mișcarea mâinii mele, a izbucnit nestăpânit: - Ei bine, oricui, dar nu aceluia trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
amândoi palizi și cu ochii umflați de nesomn. Am făcut o plecăciune. Nimeni n-a zis nimic. Garibaldo a schițat doar un mic gest de salut și încă o dată m-a prins de braț. Heraclion a spus: - Medic arogant, călugăr încăpățânat, de ce refuzi lectica? De ce nu rămâi aici? Garibaldo a făcu din nou un gest mut de salut cu mâna, fără să se-ntoarcă, și a surâs. Pe drum m-a întrebat: - Când pleci, Stiliano? I-am răspuns: - Peste două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mama ei. Semaforul roșu. Emma era Încastrată Între aparatul de taxat și picioarele ei. Dacă tu nu vii, o bâzâia mângâindu-i genunchii, nici noi nu mergem la Castelfusano. Vreau să stăm puțin Împreună, Valentina, Înțelegi? — Ce prostii, răspunse ea Încăpățânată. Mâine mă Întâlnesc cu echipa. Și ca să-i demonstreze că discursul se Încheiase, scoase celularul și Începu să-l butoneze pentru a-și verifica mesajele - dar nu-i scrisese nimeni. Atunci trimise un SMS scurt prietenei sale Miria. În timp ce tasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să examineze și studenți de sex feminin, libere să intre În aulă fără pălărie pe cap, ca niște femeiuști de stradă, nu l-ar fi crezut. Ferrante luă cartela electronică hotărât să-l respingă fără nici o milă pe acel contestatar Încăpățânat și transpirat ca un vagabond, când privirea Îi căzu asupra numelui. Un nume comun, de altfel. Îl privi pe tânărul filiform care ședea dinaintea lui resemnat În fața destinului. Avea trăsături delicate. Ochi albaștri, care În lumina cenușie a aulei aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ea trebuia să Închidă, de fapt ar fi făcut-o deja dacă n-ar fi intrat ei - sunt teribile mamele astea nehotărâte, câtă vorbă, ce chin, cumpără sau nu cumpără nenorocitul acesta de smoching? Maja Îl luă de mână pe Încăpățânatul de Kevin și Îl conduse spre cabina de probă. Se analiză În oglindă. Din profil Îi părea că se vedea deja. Dar nu, era imposibil, nu putea fi mai mare decât degetul cel mic. Ce s-a Întâmplat - nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi vrut să rămână cu Miria și să-l cunoască pe Jonas care, probabil, era un băiat mai puțin microcefal decât ceilalți, dar acum era aici. Schimb de program, rămânem cu tati până luni. — Du-te tu, insistă Kevin Încăpățânat. Eu rămân aici și apoi bona Camillei mă duce Înapoi la mama. Valentina se Întoarse la tatăl ei. Rămăsese În pragul salonului, luându-se la pumni cu baloanele care veneau Înspre el, interceptând fără milă ultimele baloane de săpun care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a putea fi definite au nevoie de un singur cuvânt. O descoperire care ar fi trebuit să-i facă plăcere - căci Aris avea douăzeci și trei de ani și era absolut natural ca În cele din urmă, În ciuda timidității sale Încăpățânate și a tentativelor sale reușite de descarnare, Își găsise o fată. Și totuși, Îi provocase o durere surdă - poate invidie, poate gelozie. Meri. Poate că era una dintre acele fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
costumul lui negru de mire, folosit o singură dată, cu cincisprezece ani În urmă. Jos În stradă, vuiesc sirenele de la poliție. Gemete târzii de alarmă și de furie, de amenințare și de protest, care nu mai folosesc nimănui. Sfâșie indiferența Încăpățânată a nopții. Apoi se apropie, ferestrele zăngănesc și, dintr-o dată, cade - definitivă - tăcerea. Au oprit. Au ajuns. Ultimele clipe suspendate - viii și morții, și nu mai este nimic de spus. Apoi vor fi doar cuvinte. Și nu vor mai Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
din cauza durerilor, care, deși erau foarte puternice, nu aduceau copilul mai aproape de venirea pe lume. Până la urmă, Inna a încercat un leac nou, pe care îl luase de la un negustor canaanit. Și-a băgat mâna până foarte sus, până la poarta încăpățânată a pântecului Zilpei și a frecat o gumă aromată, puternică care și-a făcut efectul pe loc. Zilpa a urlat, iar sunetul pe care l-a scos, probabil din cauza atâtor urlete din acele zile, a sunat nu ca al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi putut să fie un prost și jumătate că noi tot l-am fi adorat și ascultat fără să crâcnim. Dan era mâna lui dreaptă - cinstit și dulce, așa cum numai copilul Bilhei putea fi. Gad și Asher erau sălbatici și încăpățânați și era greu să te joci cu ei, dar se pricepeau de minune să imite - mergeau șleampăt și vorbeau împleticit cu glas de bețiv, ca Laban, cu atâta măiestrie, că le iertam orice în schimbul unei reprezentații. Naftali, căruia întotdeauna i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Picioare, o cățea fermecată care supraviețuise atacului unui șacal și a continuat să păzească turma la fel de bine ca înainte. Era plăcut să vezi chipul tatălui meu în timp ce aceste povești ieșeau la iveală. Părea din nou un băiețel - fără griji, puternic, încăpățânat. Suspiciunea lui s-a topit cu totul când Esau i-a amintit de ziua în care căzuseră amândoi în albia secată a unui râu și apoi intraseră plini de noroi din cap până în picioare în cortul mamei lor. A râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Marie, vorbele astea răsunară ca un ecou al unei Îndepărtate amintiri: ca să te mănînc mai bine, copila mea... Se scutură și-i spuse fără vlagă bătrînului că nu el o trezise. - Te las să te odihnești. Ai mare grijă de Încăpățînata asta mică, mai adăugă el uitîndu-se spre Jeanne. Aceasta Închise ușa În urma lui și se Îndreptă glonț spre bucătărie. Marie o ajunse din urmă pe prag. - De ce a venit? - Să afle cum te simți. Marie apucă mîinile care tremurau atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu șase sacoșe de cumpărături mai dărîmă alte cîteva legături din coșul lui Jack și, superenervat, Jack trîntește coșul pe portbagajul unei motociclete care trece pe lîngă noi. Emma, exagerezi, crede-mă. — Eu ți-am spus toate secretele mele, spun Încăpățînată. Și tu nu mi-ai spus nici măcar un secret de-al tău. Jack oftează adînc. — Emma, nu te supăra, dar e cu totul altă situație... — Poftim ? Îl fixez șocată. De ce ?... De ce ar fi cu totul altă situație ? — Te rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
conving un nebun să se dea jos de pe acoperiș. Nu vreau să aflu secretul lui Jack, OK ? Nu vreau decît să uit complet de povestea asta. Trebuie neapărat să-l oprești pe tip. — În nici un caz ! spune, ca un copil Încăpățînat de șase ani. Emma, nu te mai prosti ! Nu poți să lași bărbații să te calce În felul ăsta În picioare și să-i lași să scape. Trebuie să plătească ! Mami zice mereu... Se aude un scîrșnet brusc de roți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de când a venit Ben, zise ea, pe un ton mai vesel. E primul regizor asistent pe care Philip l-a luat vreodată în serios. Ei, e un băiat tare așezat. Philip chiar îi ascultă părerile - știi, de obicei e foarte încăpățânat. Dar, în ultima vreme, spune că nu ia nici o decizie fără să-l consulte înainte pe Ben, lucru la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Cred că i-ar plăcea să-i predea ștafeta lui Ben, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
aceea. Mă așteptam să suni să vezi dacă sunt bine. Mă gândeam că aveai pretextul ăsta. Dar ție nu ți-a păsat nici măcar să vezi cum mă simt. — Păi, știam că ești bine, mormăii eu. Mi-a spus toată lumea. Ești încăpățânată ca un catâr, zise Hugo, pe ton de verdict. Mă privii cu atenție. Ia spune-mi, asta e ultima modă, să porți etichetele cu prețul la vedere sau ai dat iama prin magazine? A, apropo, fusta aceea e foarte drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]