2,863 matches
-
cele mai dragi. Dar să-l lăsăm pe însuși umanistul transilvănean să ne spună cum înțelegea acest gen de relații, de comunicare de la distanță: Administratorul comunității noastre mi-a îmânat, preaânvățatule Levinus, scrisoarea ta, mărturie a prieteniei noastre de curând începute și a iubirii noastre frățești. Scrisoarea mi-a plăcut foarte mult nu numai pentru că îmi ceri încredere, cum este obiceiul între prieteni adevărați, un lucru care se pare că este în interesul ordinului vostru, dar și fiindcă îmi arăți în
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
afectiv, cu implicații asupra stării de dispoziție morală a persoanei În cauză. Atitudinile pasive orientate către lume și viață ale unui individ sunt reprezentate de amânarea acțiunilor sau chiar refuzul de a le efectua, negarea importanței acestora, abandonarea unor acțiuni Începute sau În curs de desfășurare etc. Această atitudine denotă, pe de o parte, o slabă motivare a persoanei, iar pe de altă parte, incapacitatea acesteia de a putea susține o acțiune, de a o finaliza. Condiția realizării În viață, a
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să se simtă permanent nesigure. fă Spiritele agitate sunt cele care corespund unor persoane neliniște, care se află Într-o permanentă stare de mișcare, de excitație. Acestea sunt persoane haotice, dezordonate, care nu sunt capabile de a finaliza o acțiune Începută. Caracteristic pentru ei este faptul că pot Începe concomitent mai multe acțiuni, dar nu finalizează nici una dintre ele, trecând cu ușurință de la un lucru la altul. În viață, pot Încerca diferite profesii, pot urma studii, fără legătură Între ele etc.
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
cu emoție și respect, pe alocuri cu autoironie visavi de reacțiile pripite de adolescent, și care completează registrul amplu, caleidoscopic al istorisirilor din acest volum. «O mica escapadă de vacanță» și « Finalul unei mari iubiri» abordează în două povestiri (acțiunea începută în prima și continuată peste ani în cea de a douaă, în manieră proprie, motivul clasic al iubirii nemuritoare, al găsirii sufletelor pereche, care despărțite în condiții neclare, se vor căuta veșnic pentru întregirea cuplului primordial, arhetipal. În cele două
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
flori ofilite și de diversele lucruri Împrăștiate de mama ei: cosmeticale fără capac, ciorapi aruncați, cărți de teozofie, o cutie de bomboane, și ea fără capac, dar plină cu ambalaje de hârtie goale și, pe ici, pe colo, câteva bomboane Începute, cu urme de dinți. Unde stă Tessie e mai multă ordine. În diverse căni sunt așezate pixuri și creioane. Între două proptele de alamă, ambele reprezentând un bust al lui Shakespeare, stau romanele pe care le-a colecționat de prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trei-patru kilometri pe oră. — Nu mi-aș fi Închipuit... Paharul cu apă. Scaunul galben și citirea ziarelor de la Paris care tocmai sosiseră. Masa de prînz În sufrageria vopsită În alb unde, pe unele mese, se vedea o sticlă de vin Începută, cu o etichetă pe care scria numele clientului. Soții Maigret nu aveau. — Ți-a interzis să bei vin? — Nu categoric. Dar, cît stau aici... Doamnei Maigret nu-i venea să creadă că devenise un adept conștiincios al curei și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
să se răscoale, murmură Augustus ca și cum i-ar urmări gândurile. Ianuarius nu este deloc mirat. Încuviințează în tăcere. Să fi avut Pollio darul de a prevedea viitorul? Uite că ideea lui a prins și merge. Încearcă să-și continue discuția începută: — Mai sunt și soldații auxiliari... — Ce-i cu ei? se foiește neliniștit principele. Secretarul arată pe rând, cu degetul, cifrele din fața sa: — Conversia trupelor auxiliare... Privește cu subînțeles către împărat: — ...pe care le furnizau până nu demult statele aliate... — Fiindcă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
loc pe estradă și citește. Rămânem aici, îi șoptește lui Herius și-l împinge înaintea ei pe o bancă de pe ultimul rând. Locul lor este în față, unde sunt aranjate scaunele cu spătar, dar nu se cuvine să deranjeze lectura începută. Vor aștepta până se termină. Se uită prin sală să vadă cine a venit. Agită ușor mâna către Aemilius Lepidus. Strănepotul lui Augustus, feciorul Marcellei. Om norocos. Soarta nu i-a hărăzit să cunoască pericolele legate de căsătoria cu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ce fusese puternic afectată "din causa celor trei ani dacă nu patru ani consecutivi de secită și din acre causă casele comunale au suferit o scădere enormă în veniturile lor"727. De altfel, din lipsă de fonduri, "mai multe lucrări începute au rămas să se termine în anul viitor"728. Cele mai mari dificultăți erau întâmpinate în "ce privesce lucrările comunilor rurale (...) școli, localuri de primării și biserici"729. Într-unul dintre paragrafele sale raportul înaintat de către prefectul județului Tulcea membrilor
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
satisfăcătore"1308. De altfel, în județul Constanța existau la începutul anului 1881: 25 de biserici românești, 9 biserici ale bulgarilor, o biserică greacă și una armeană în orașul Constanța 1309. Tot în orașul Constanța "catedrala română va fi (...) în curând începută. Guvernul a alocat în budgetul Statului pe anul trecut 25 000 lei nuoi în acest scop"1310. Proiectul acestei catedrale "se lucreză (...) de către arhitecții Onor Minister al Cultelor", iar administrația comunală a "fixat locul catedralei"1311. Pentru o mai bună
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
orașul, acest loc a păstrat un nume în istorie. Sunt însă convins că noua Constanța va câștiga într-un viitor apropiat un renume european, și că prin construirea podului peste Dunăre și lărgirea portului, lucrări care vor fi în curând începute, șchelea sa va deveni una dintre cele mai însemnate ale Orientului și un izvor de bogăție pentru țara întreagă. Salut astă-di cu vie mulțumire și tânăra nostră marină representată aici în port prin Elisabeta, vasul nostru cel mai falnic fiind
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
în ziua de alegere, în localul tribunalului, de către funcționarii primăriei, sub controlul unui domn judecător"2770. Printr-o telegramă expediată din Constanța la 14 noiembrie 1904 și adresată ministrului de Interne, domnul Scarlat Vârnav, prefectul județului Constanța, anunța că "alegerea începută astăzi dimineață (...) decurge în deplină liniște"2771. Totodată, domnul Scarlat Vârnav preciza că "am ținut cu tot dinadinsul să nu se vadă (...) pe stradă vreun agent polițienesc, lăsând alegătorii să voteze în cea mai deplină libertate"2772. În toamna anului
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
bagaje, doar două valize de haine. În afară de asta, doar trupul. Era în 1990. Cred că am făcut parte din primul val de renegați. Apoi am fost trimis la Naminomura, în Aso. Era un teren muntos, fără nimic pe el, trebuia începută construcția din temelii. Mai întâi ciopleam muntele, depuneam muncă fizică pentru a nivela terenul. Pentru că în timpul facultății făcusem design arhitectural m-au trimis pe un șantier, însă eu făcusem doar niște schițe la facultate. Am fost ales de niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sărind și apoi revenind la același subiect. Irina era vioaie, întreba mereu, râdea, se apleca peste masă, cu gesturi sprintene din mâini, cu mișcări repezi din cap: "Și spune, Niki"... Apoi am plecat, și prin tot parcul a continuat vorba începută. Irina, între noi doi, îmi strângea din când în când brațul, ca să mă convingă că, în plină veselie, nu mă uitase. După ce am lăsat-o acasă, Niki mi-a zis: S-a făcut frumoasă Irina! Păcat că e ocupată cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
minte și așa cum le trăise. Și în clipele acele m-am simțit frate cu Arabella, tovarăș, mi-am adus aminte că noi ne cunoșteam cel mai de demult, că toți ceilalți erau veniți mai pe urmă și ne complicaseră existențele începute așa de suav, eu urmărind cu atenție, ca ceva extrem de important pentru mine, pe profesorul de la Dijon explicând tablourile din Colmar și Arabella râzând inepuizabil, în rochița roză cu buline negre. Soarta creează uneori astfel de situații, încît oricât de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru că lumea trebuie creată din nou în fiecare an. La fel, izbânda zeilor asupra puterilor Tenebrelor, Morții și Haosului se repetă cu fiecare victorie a cetății asupra cotropitorilor. Sistemele de apărare ale așezărilor și ale cetăților au fost probabil la început magice: aceste sisteme, alcătuite din șanțuri, labirinturi, valuri de apărare, erau concepute astfel încît să poată împiedica mai curând năvălirea demonilor și a sufletelor morților decât atacul ființelor omenești. În nordul Indiei, în vreme de epidemie, se desenează în jurul satului
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
care n-a potolit curentul antirevoluționar. Astfel că, la 30 aprilie 1824, Infantele Don Miguel încearcă din nou o lovitură de stat, ca șef al insurecției regimentelor din Capitală. În manifestul adresat trupelor, el spune că trebuie să "triumfe opera începută, dîndu-i o stabilitate sigură și nimicind odată pentru totdeauna banda pestilențială a masonilor". În aceeași zi, Infantele dă o proclamație către Portughezi: "Sau murim în glorioasa luptă în care ne aflăm angajați sau tăiem de la rădăcină râul care ne doboară
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
vertiginoasă ascensiune, erau pretextele interne; afacerea tutunului, ciuma bubonică, vinurile din Porto, sanatoriile etc., sunt tot atâtea teme de agitație, în Parlament, în redacții și pe stradă, împotriva monarhiei și regimului. Strada a fost cucerită de abia la urmă. Revoluția, începută și proclamată de cărturari și intelectuali, avea nevoie de un tribun ca să poată respira în marile piețe ale Lisabonei, să însuflețească și să concentreze masele. Iar acest tribun, de atâta vreme așteptat, Lisabona l-a recunoscut în persoana unui bărbat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o compromiseseră în 1917 începeau să fie uitate în iarna anului 1919. În fața continuei agitații demagogice, garnizoanele militare din Porto și Lisabona se răscoală, la 19 și 22 ianuarie. Foarte repede, și datorită dezorientării politice a șefilor militari, aceste răscoale, începute pur și simplu pentru a forța demisia Guvernului și înlocuirea lui cu un guvern al Juntei, se transformă într-o mișcare monarhică. La Porto, Monarhia e proclamată în ziua de 19 ianuarie, iar steagul roșu-verde al Republicii este înlocuit cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mult forma antireligioasă - de fapt, anticatolică - în care se realiza democrația în lumea latină" mărturisește el mai târziu (A minha resposta). "Centrul" este atacat câteva luni după proclamarea Republicii, hârtiile îi sunt arse în stradă; dar nu renunță la activitatea începută și conducătorii săi repetă le nenumărate ori că nu militează pentru monarhism și nu complotează împotriva Republicii. Întocmai cum va face mai târziu "Centrul Catolic", C.A.D.C. se străduiește să convingă autoritățile că religia creștină nu e incompatibilă cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încheiate sub dictatură. Iar când ministrul de Finanțe generalul Sinel de Cordes, trimite la Geneva un delegat extraordinar, pe generalul Ivens Ferraz, ca să trateze un mare împrumut la Societatea Națiunilor - întîmpină o atmosferă de suspiciune și chiar de ostilitate. Discuțiile începute încă din iarna anului 1927 tărăgănează până în primăvara anului 1928. Reprezentanții vechilor partide - generalul Sa Cardoso, maiorii Vitorino Guimaraens și Helder Ribeiro și alții - aceeași oameni care-și marcaseră opoziția față de dictatură în feluritele legații, trimit un agent de-al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
radical cu filozoful Haim Duvid, care vorbește abstract, incorect și cântat. Probabil că el e născut în ghetto, și ea, la țară. Haim Duvid nu avea astăzi nimic de reparat. După ce mi-a pus sticla la ceasornic, am continuat conversația începută. Doamna Sabina are reumatism, ca și tatăl ei, și e convinsă că o să moară, ca și el, după câțiva ani de suferințe. "Ferice de morți, că nu mai simt dureri", a încheiat ea povestirea și prevederile triste. " Prostie!" a subliniat
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de noi când îmi răspundea la indigestele mele pedanterii, în care toate cuvintele strigau: "Te ador!" Mi-a spus că nu am sufletul simplu, că există în viață fericiri posibile... Pentru mine? Ori pentru mine cu ea? (Dar acel "Și" ... început și neterminat? Nu cumva însemna: "Și ar fi putut urma și alte zile frumoase?") Vibrează în ea ceva pentru mine în adevăr? Dar pentru ce glumește mereu? Iubirea nu glumește, e gravă. ... Întotdeauna dibuiești ca un orb! Gravă e pasiunea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-ți mai faci probleme când Îți apare În față Ippolit sau o sosie a lui. Mașa nu Înțelese cuvântul sosie, dar ca să nu-l mai Întrerupă pe oaspete Întrebându-l vrute și nevrute, tăcu. Aprinzându-și o țigară dintr-un pachet abia-nceput, Extraterestrul zise: - Cu ceva timp În urmă am lucrat ca reporter pe probleme juridice la un cotidian din est. Am asistat la fel de fel de procese. La fel de fel de cazuri, care de care mai interesante. Unul dintre ele a fost cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-și explica de ce-i era așa de rău. Subotin Își scutură capul cu semeție. „Cui pe cui se scoate“, Își spuse el și Începu să caute prin Încăpere sticla de Royal. Dar În loc de spirt dădu peste o sticlă de bere Începută. „Ia te uită, gândi el, se vede că astăzi, În ciuda halucinației, am noroc.“ Și, spunând aceasta, duse sticla mai Întâi la nas și o mirosi cu luare-aminte, ca să se convingă că Înăuntru nu-i vreo porcărie. Lichidul dinăuntru mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]