884 matches
-
se numărau diviziile Corpului al 12-lea și unități ale Corpului al 27-lea, care se retrăseseră intacte din Orșa, erau acum prinse în capcană lângă Pekalin. Comandanții de corpuri au decis pe 5 iulie să încerce două străpungeri ale încercuirii spre nord-vest, respectiv spre vest. În acel moment, aceste unități germane se aflau la cam 100 km în spatele liniile sovietice. Atacurile date atât la nord, cât și la sud de Minsk au fost în cele din urmă respinse de sovietici
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
urmă respinse de sovietici. Doar unele elemenete ale Diviziei a 14-a de infanterie germană au reușit să facă legătura cu resturile Diviziilor a 31-a și a 12-a de infaterie germană, au depășit Minskul în flăcări, au spart încercuirea și au făcut joncțiunea cu Divizia a 12-a Panzer. În total, cam 100.000 de soldați ai Armatelor a 4-a și a 9-a au fost încercuiți, cam 40.000 din ei au fost încercuiți, iar restul au
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
germanilor i-a încurajat pe comandanții sovietici să forțeze în continuare atacul. În bătălia de la Vilnius, germanii au încercat să apere orașul, iar Armata a 3-a Panzer a suferit o înfrângere importantă, pierzând aproximativ 12.000 de oameni în încercuire. La zece zile de la căderea Minskului, Armatat Roșiei a atins graniți Poloneză și a atacat pentru asigurarea capetelor de pod peste Nieman, nelăsându-le germanilor nicio posibilitate să se reorganizeze în apărare. În ofensiva care a urmat, operațiunile Lublin-Brest și
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
mare victorie sovietică. Armata Roșie a provocat un număr uriaș de pierderi germanilor și a eliberat un teritoriu vast în doar două luni. Pentru a arăta lumii întregi magnitudinea victoriei, în jur de 50.000 de prizonieri germani, capturați în încercuirea de la Minsk, au fost obligați să mărșăluiască pe străzile Moscovei. Deși prizonierii, așezați în rânduri de câte 20, s-au deplasat rapid, ei au avut nevoie de trei ore pentru întreagul marș. Într-un gest simbolic, străzile capitalei sovietice au
Operațiunea Bagration () [Corola-website/Science/310620_a_311949]
-
înaltului comandament sovietic - STAVKA - să conceapă un plan pentru contracarare a acțiunii niponilor. Generalul Gheorghi Jukov a condus o ofensivă îndrăzneață, în timpul căreia s-a folosit de superioritatea în artilerie, avioane și tancuri. Generalul sovietic a condus o acțiune de încercuire în timpul căreia grupurile masive de tancuri au jucat rolul decisiv în distrugerea a două divizii japoneze. Pe 13 septembrie 1939 a fost semnat un armistițiu. După aproape doi ani, pe 13 aprilie 1941, Uniunea Sovietică și Imperiul Japonez au semnat
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
întocmi vreun act legal. Părintele Sebastian Drugă din Mănăstirea Slătioara, martor ocular la descinderea din noaptea respectivă, a relatat: ""Pe la orele 24.00, au intrat în curtea mânăstirii 7 autocamioane cu ofițeri și militari din trupele de securitate. Dispozitivul de încercuire a mânăstirii a fost realizat înainte de a intra camioanele în incintă. Au tăiat frânghiile de la clopote pentru a nu fi alarmați cetățenii din Slătioara. Au adunat toată obștea în arhondaric și au strigat de pe un tabel 11 persoane care au
Meftodie Marinache () [Corola-website/Science/308805_a_310134]
-
pace cu rebelii din Asia Mică și a trecut Bosforul, în iarna anului 1451. A socotit că împăratul Constantin încălcase termenii înțelegerii lor din martie 1449. A anulat micile concesii pe care le făcuse atunci. A dat porunci să înceapă încercuirea Constantinopolului. Constantin își judecase fatalmente greșit adversarul. Imediat ce s-a întors la Adrianopol, sultanul a început să plănuiască înălțarea unei fortărețe pe țărmul european al Bosforului. Cu 35 de ani în urmă, bunicul său, Baiazid, construise o citadelă pe malul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
1945. Luptele s-au desfășurat în pădurea Spree, lângă orășelul Halbe, în sud-estul Berlinului și a fost parte a bătăliei Berlinului. General colonelul Theodor Busse, aflat la comanda Armatei a 9-a germane, a încercat să-și scoată subordonații din încercuire și să-și unească forțele cu Armata a 12-a, comandată de generalul Walther Wenck, având intenția să se îndrepte împreună spre vest și să se predea Aliaților occidentali. Pe 16 aprilie, sovieticii au lansat asaltul final pentru cucerirea Berlinului
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
și să se predea Aliaților occidentali. Pe 16 aprilie, sovieticii au lansat asaltul final pentru cucerirea Berlinului cu trei fronturi, care au atacat peste linia Oder-Neisse. Până pe 21 aprilie, sovieticii au străpuns frontul german în două locuri și au început încercuirea Berlinului. Armata a 9-a era însărcinată cu apărarea Înălțimilor Seelow, atacate de militarii Frontului I Belarus comandat de mareșalul Gheorghi Jukov. Pozițiile germanilor au fost însă rapid depășite de trupele Frontului I Ucrainean al mareșalului Ivan Konev, care copleșiseră
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
de Armate Centru pe Neisse. Până pe 20 aprilie, Grupul de Armate Centru trebuise să se retragă spre sud-estul Berlinului, lăsând drum liber lui Jukov. Datorită vitezei de avansare forte ridicate a lui Konev, Armata a 9-a era amenințată cu încercuirea, sovieticii atacând pe flancuri spre Berlin cu două formații masive, una dinspre sud și alta dinspre est. Dinspre sud atacau Armatele a 3-a și a 4-a de tancuri de Gardă, care au reușit să penetreze rapid liniile inamice
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
sud atacau Armatele a 3-a și a 4-a de tancuri de Gardă, care au reușit să penetreze rapid liniile inamice și să ajungă în spatele Armatei a 9-a germană. Comandamentul Corpului al 5-lea german era prins în încercuire alături de Armata a 9-a la nord de Forst, și a trecut din coponența Armatei a 4-a Panzer (parte a Grupului de Armate Centru) la Armata a 9-a, (parte a Grupului de Armate Vistula, aflat sub comanda generalului
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
a primit dreptul „să decidă de unul singur care este cea mai bună direcție de atac". Mai înainte de a fi încercuită, Armata a 9-a suferise deja pierderi grele în timpul Bătăliei de pe Înălțimile Seelow. Există estimări conform cărora, la începutul încercuirii, germanii dispuneau de mai puțin de 1.000 de tunuri și mortiere, 79 de tancuri și aproximativ 150 - 200 vehicule ușoare blindate. În încercuire căzuseră cam 80.000 de soldați, majoritatea membri ai Armatei a 9-a, din ea făcând
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
-a suferise deja pierderi grele în timpul Bătăliei de pe Înălțimile Seelow. Există estimări conform cărora, la începutul încercuirii, germanii dispuneau de mai puțin de 1.000 de tunuri și mortiere, 79 de tancuri și aproximativ 150 - 200 vehicule ușoare blindate. În încercuire căzuseră cam 80.000 de soldați, majoritatea membri ai Armatei a 9-a, din ea făcând parte Corpul al 11-lea Panzer SS, Corpul al V-lea vânători de munte SS și Corpul al 5-lea, proaspăt sosit în zonă
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
potrivit pentru aterizare și nici nu au reușit să stabilească contactul cu cei încercuiți. Germanii fuseseră împinși într-o pungă care ocupa o regiune cu lacuri și păduri la sud-est de Fürstenwalde. Sovieticii, după ce și-au îndeplinit principalul obiectiv al încercuirii Berlinului, au trecut la eliminarea tuturor zonelor de rezistență din spatele frontului principal. În după-amiaza zilei de 25 aprilie, Armatele a 3-a, a 33-a și a 69-a sovietice și un corp de cavalerie (capabil de acțiuni de infiltrare
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
au alăturat Divizia I de artilerie de străpungere de Gardă, fiind plasată temporar sub comanda Armatei a 3-a de Gardă, care a acționat în sectorul Teurow - Briesen. Armata a 12-a a declanșat operațiunea de străpungere din exterior a încercuirii pe 24 aprilie, când Corpul al 20-lea a atacat spre est și nord-est. În timpul nopții, divizia "Theodor Körner" a atacat Corpul al 5-lea mecanizat sovietic lângă Treuenbrietzen. A doua zi, divizia "Scharnhorst" a atacat forțele sovietice din jurul Beelitzului
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
germani, Armata a 9-a plănuia să se deplaseze spre vest „ca o omidă”. Generalul Busse plănuise ca în fruntea „omizii” să se afle tancurile grele Tiger II. Comparația a părut potrivită, deoarece în timp ce „capul” (avangarda blindată) trebuia să străpungă încercuirea și să conducă deplasarea, „coada” (ariergarda) trebuia să lupte pentru dezangajarea de forțele urmăritoare sovietice, iar „trupul” urma să se deplaseze în etape scurte, într-o relativă siguranță. În noaptea de 25/26 aprilie Hitler a emis noi ordine cu privire la
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
acest moment comanda centrală a pierdut orice contact cu Corpul al 5-lea și cu Corpul SS al vânătorilor de munte. În timpul acestei consfătuiri s-a ajuns la concluzia că singura cale pe care se poate face o străpungere a încercuirii este aceea prin orașul Halbe. Sovieticii au reușit să deducă foarte ușor planul german, în vreme ce germanii nu aveau nici cea mai mică informație despre dispozitivul trupelor sovietice care îi încercuiau. După momentul conferinței, comanda și controlul exercitat de cartierul general
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
În cartea sa "Slaughter at Halbe", Tony le Tissier l-a acuzat pe generalul Busse că a eșuat în misiunea sa de exercitare a comenzii efective și a controlului asupra armatei încercuite, contribuind astfel la eșecurile tentativelor de străpungere a încercuirii. Le Tissier scrie că Busse și-a mutat cartierul general într-o poziție privilegiată, imediat în spatele vârfului de lance al tancurilor grele, din care nu putea să controleze toate formațiunile din subordine și, din acest motiv, a pierdut capacitatea de
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
putea să controleze toate formațiunile din subordine și, din acest motiv, a pierdut capacitatea de a coordona acțiunile subunităților de la nivel local. Autorul îl mai acuză pe Busse că nu a sprijinit în mod corespunzător prima tentativă de spargere a încercuirii. Vârful de lance al atacului blindat german de pe 28 aprilie era format din batalionul SS al 502-lea de tancuri grele și din elementele rămase din Divizia blindată Kumark. Aceste unități erau organizate în două formațiuni în formă de triunghi
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
un eșec. În ciuda ordinelor lui Busse, care ceruse tanchiștilor să înceteze atacul, dar să rămână în zona Baruthului, colonelul Luck, comandantul atacului de blindate, a desființat formațiile și a permis soldaților să încerce să se strecoare în mod individual din încercuire. A doua zi, luptele au continuat în jurul Baruthului, iar echipele de vânători de tancuri au reușit să arunce în aer câteva tacuri sovietice îngropate, dar forța formațiunilor de tancuri s-a dovedit insuficientă pentru a rezista contraatacurilor sovietice. Atacul aerian
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
pretins că au luat aproximativ 5.000 de prizonieri, au distrus 40 de tancuri și tunuri autopropulsate și au capturat aproape 200 de tunuri și mortiere. Pierderile în oameni și arme aveau să afecteze profund următoarele tentative de spargere a încercuirii. Doar câțiva supraviețuitori germani ai luptelor au reușit să ajungă pe malul fluviului Elba. A doua zi dimineața, avangarda germană a găsit un punct slab între două armate inamice și mai mulți soldați germani au reușit să se strecoare din
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
Doar câțiva supraviețuitori germani ai luptelor au reușit să ajungă pe malul fluviului Elba. A doua zi dimineața, avangarda germană a găsit un punct slab între două armate inamice și mai mulți soldați germani au reușit să se strecoare din încercuire traversând autostrada, mai înainte ca sovieticii să acopere spărtura. Luptele au avut o intensitate foarte mare, aviația sovietică executând raiduri neîncetate, în timpul cărora au fost efectuate 2.459 misiuni de atac la sol și 1.683 misiuni de bombardament. Germanii
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
nopții de 26/27 aprilie și în ziua de 27 aprilie, germanii au continuat atacurile de-a lungul a două axe: la sud dinspre Halbe spre Baruth și în nord dinspre Teupitz. În ciuda faptului că nu s-a reușit spargerea încercuirii, un număr de soldați germani au reușit să se strecoare printre liniile sovietice. Liniile frontului nu erau continue, cauza principală fiind terenul împădurit, care reducea vizibilitatea până la câțiva metri, astfel încât primejdia ambuscadelor și atacurilor prin surprindere era uriaș pentru ambele
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
a împiedicat construirea unor lucrări genistice cât de cât importante, care să protejeze soldații de schijele proiectilelor și așchiile sărite din trunchiurile pomilor distruși de explozii. În noaptea de 28 aprilie, germanii au încercat pentru a treia oară să străpungă încercuirea în regiunea Halbe. Ei au reușit să depășească liniile defensive ale Diviziai a 50-a de pușcași de Gardă și au creat un coridor de la Halbe spre vest, dar cu mari costuri umane și materiale. În cursul aceleiași zile și
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
haine civile. În zilele care au urmat, luptele au devenit din ce în ce mai confuze, de multe ori liniile germane și sovietice amestecându-se. Pierderile de ambele părți au fost impresionate. Doar aproximativ 25.000 de soldați germani au reușit să scape din încercuire și să se alăture Armatei a 12-a pe partea estică a drumului nord-sud prin Beelitz. Deși se consideră că ziua de 1 mai a marcat încheierea bătăliei de la Halbe, resturile unităților Armatelor a 12-a și a 9-a
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]