5,491 matches
-
nici un sfat cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire pe bolta cerească în fiecare noapte nu stia aproape nimic. Ce trebuie să fac acuma? întreba Tapú Tetuanúi, nedumerit, căci i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu privire la Harță de Stele, dat fiind că, în acel punct, aflat aproape pe linia ecuatorului, peisajul celest era foarte diferit de cel al insulei lor. Și pe Miti Matái îl afecta schimbarea emisferei, deoarece din fața ochilor lui dispăreau, încetul cu încetul, acele Avei’á pe care lecunoștea atât de bine, iar despre noile constelații care puneau stăpânire pe bolta cerească în fiecare noapte nu stia aproape nimic. Ce trebuie să fac acuma? întreba Tapú Tetuanúi, nedumerit, căci i se părea absurd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atenți. Îngrijorarea nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu încetul, toată forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nedisimulata a Navigatorului-Căpitan părea pe deplin justificată, căci Marara se găsea din nou foarte aproape de linia ecuatorului, si un curent puternic îi împingea spre est, în timp ce alizeele, atât cele din nord, cât și cele din sud, își pierduseră, încetul cu încetul, toată forța, transformându-se într-o atmosferă densă și zăpușitoare. La căderea serii se ridică o briză ușoară, care se menținu vreo oră, lăsând apoi oceanul cufundat într-o nemișcare de moarte, în care totul era tăcut; nici macar apă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de multă vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de jur împrejur. Insula amintea oarecum de Bora Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse sub ape cu secole în urmă, iar creasta cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vreme încoace, dormi adânc și fără tresăriri, pana cand dinspre răsărit își făcură apariția primele lumini ale zorilor. Insula la care ajunseseră de această dată era un con vulcanic tipic, erodat de trecerea secolelor, si care se scufundase încetul cu încetul în mare, în timp ce coralii formau o lata barieră protectoare de jur împrejur. Insula amintea oarecum de Bora Bora, deși era mult mai mică, o parte a craterului dispăruse sub ape cu secole în urmă, iar creasta cea mai înaltă, acoperită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și fricoasă, ea privi bicicleta cu spaimă. Nici nu-i trecea prin cap să-și urce trupul mare pe șaua mică ce se legăna înfiorător. Tatăl ei o convinse, cu greu, să încalece. Asudă îngrozitor încercând s-o învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Faptul că nu doar o femeie frumoasă, ca Luana dar și una voluptoasă, ca Rebeca se simțeau atrase de el, îl făcea să crească în proprii ochii. După două zile, impresia devastatoare a sânilor domnișoarei Schtac încă îl mai urmărea. Încetul cu încetul, însă, el reveni cu picioarele pe pământ și explozia de gelozie a Luanei îi arătă cât de mult îl iubea. Deveni conștient că exagerase în purtarea sa, arătase o indiferență crudă față de zbuciumul și nedreptățile cu care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu doar o femeie frumoasă, ca Luana dar și una voluptoasă, ca Rebeca se simțeau atrase de el, îl făcea să crească în proprii ochii. După două zile, impresia devastatoare a sânilor domnișoarei Schtac încă îl mai urmărea. Încetul cu încetul, însă, el reveni cu picioarele pe pământ și explozia de gelozie a Luanei îi arătă cât de mult îl iubea. Deveni conștient că exagerase în purtarea sa, arătase o indiferență crudă față de zbuciumul și nedreptățile cu care se confrunta soția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
știi cum sunt parizienii! Mâna i-a zvâcnit de parcă bastonașul ar fi fost un bici sau o cravașă. Studenții au Început să chicotească. Copacii țeseau un peisaj de petice aurii și arămii. Frunzele Începuseră să se scuture. În căderea lor Înceată se legănau, asemenea primilor fulgi dinaintea marilor zăpezi, de parcă n aveau să se mai aștearnă niciodată. Margaret s a Întors acasă și i-a spus și tatălui ei că pleacă și că nu știe câtă vreme avea să lipsească. El
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
luminile care dansau peste vale și ascultând pasărea aceea singuratică. Margaret Îi simțea căldura brațului, aproape, dar nu tocmai lipit de-al ei, firele de păr de pe brațul lui Îi atingeau pielea, dar avea senzația clară a Îndepărtării lui, ieșea Încetul cu-ncetul din viața ei. Din nou a simțit greutatea aceea pe piept și s-a străduit să nu tușească. Nu sunt Îndrăgostită de omul ăsta, și-a zis, nu sunt Îndrăgostită de el. Spera să simtă că scapă de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dansau peste vale și ascultând pasărea aceea singuratică. Margaret Îi simțea căldura brațului, aproape, dar nu tocmai lipit de-al ei, firele de păr de pe brațul lui Îi atingeau pielea, dar avea senzația clară a Îndepărtării lui, ieșea Încetul cu-ncetul din viața ei. Din nou a simțit greutatea aceea pe piept și s-a străduit să nu tușească. Nu sunt Îndrăgostită de omul ăsta, și-a zis, nu sunt Îndrăgostită de el. Spera să simtă că scapă de iubire, așa cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
optă, fără nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum rădăcinile se smulg din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o șovăială, pentru o extracție ce o elibera odată pentru totdeauna de suferință. Puțin contrariat, înălțând din umeri, omul luă seringa, înfipse adânc acul în maxilar și cu repeziciune injectă anestezicul. Transpiră abundent în timp ce durerea amorțea, se retrăgea încetul cu încetul din celule, se furișa, se strângea ghem. Plecând, durerea lua cu ea și ceva viu, cald, ceva din ființa ei. Auzi clar cum rădăcinile se smulg din alveole, văzu mai apoi micul ciotur, pentru câteva secunde ținut între dinții cleștelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dispărută demult la care visai? Atlantida? Ai reușit s-o găsești fără noi? Nu, nu, îi răspunse cam fără chef Carmina, stai liniștit că n-am reușit s-o descopăr. Poate am prins doar izul, îi mărturisi ea cu voce înceată, imboldul de a răscoli mai departe, de a nu lăsa să treacă o zi după alta în zadar. N-ar fi vrut ca el să-i reamintească despre înțelegerea dintre ea și Fana și n-ar fi vrut să folosească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cotoi lângă ea, mai mult alunecând pe asfalt, purtând cu sine ca pe-o armură, blazarea. Vrei s-o iei de soție, ori ba? îl întrebă enervată când urcau scările către locuința lor. Cred că da, îi răspunse cu voce înceată, în timp ce-și căuta în buzunarul sacoului cheia. Pe urmă săltă din umeri și, traversând holul, pătrunse în bucătărie, îl auzi cum deschide frigiderul și cum își toarnă din sticlă o cană cu vin alb. Bea, se gândi Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
înnegură. Căută în dreapta și-n stânga, înghiți în sec, nu găsea cuvintele, tocmai ea! E cu adevărat splendid. El avu o imperceptibilă tresărire a umerilor, de mândrie, era ca și cum ar fi spus: dar ce ți-ai închipuit? Cu vorbe alese, încete, Sidonia îi mărturisi despre preocupările sale din ultima vreme, despre înfrigurarea cu care pregătește lansarea la apă a acestei perechi, tulburată îl invită s-o urmeze în apartamentul Carminei, să-i arate totul. Pentru prima oară, pe drum nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suferință, o moarte din senin. Și totuși așa se întâmplase. Într-o zi simțise că-i fâlfâie inima, ridicată în gât ca o pasăre, ceva care tot mai căuta să se zbată, să se strecoare, să zboare, zbateri, zbateri, din ce în ce mai încete. Până au chemat doctorul ea își pierduse conștiința, pulsul abia se mai simțea. Și-a dat sufletul odată cu prima țâșnire de sânge care ieșise pe acul seringii. În mână ținea un canaf de la bundă, unul mic, pufos, roșu-liliachiu. Telefonul îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o șuviță se va desprinde din cocul minuscul, strâns în grabă și-i va atârna pe piept. Și eu? va întreba Carmina nemișcată, cu mâinile prinse una de alta la spate. Tu? va tresări Sidonia și va recunoaște cu voce înceată: Tu n-ai nici o vină, Carmina, dacă Ovidiu te-ar fi lăsat în pace ți-ai fi refăcut de mult viața. Putea să nu mai joace teatru, ce avea de aflat, aflase: Carmina nu va depune plângere la Poliție. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un pahar de plastic. Seara se lăsa cuprinsă de descumpănire. Treceau zilele, treceau și ea nu găsea nici o soluție. Când plecase, crezuse că totul va fi mult mai ușor. Intra în pat se înfășura în pătură. Repeta singură, cu voce înceată toate întâmplările zilei, un fel de spovedanie făcută acum de bună voie, din obișnuința de a lua seama la toate câte se petrec în jur. Repeta ca pe o lecție ce va trebui cândva reprodusă. M-am trezit la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mângâia eu? Frunzele nu au farmec fără acestea și nici parfum... Ploi au trecut peste salcâmi. Florile s-au scuturat, iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Frunzele nu au farmec fără acestea și nici parfum... Ploi au trecut peste salcâmi. Florile s-au scuturat, iar parfumul lor lipsește cu desăvârșire. Doar foșnetul îmi aduce aminte de neuitatele seri de iunie. Din păcate și el, încetul cu încetul, devine mai strident, mai galben. La fel ca frunzele. ...O ultimă frunză se desprinde printre crengi și alunecă alene pe toboganul vântului, pe melodia unui vas autumnal. Cu ea, o lacrimă se desprinde dintre pleoape și alunecă greoi pe obrazul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
parcă În fața unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unei false amenințări, Înaintând puțin câte puțin, pentru ca, În cele din urmă, să se scufunde În apa rece, verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îl consoleze Într-un fel zise: Nu va scanda, dar va cânta Deutschland, Deutschland über alles! Revanșardo! Îi strigă Volodea tocmai când locomotiva fluieră o dată prelung acoperindu-i glasul. Își făcură cu mâna până când lacrimile Anitei Începuseră să se usuce Încetul cu Încetul, undeva În Ungaria, lăsând În urma lor peste pistrui o dantelă de Bruges din sarea cea mai pură și mai fină. Pentru el, Apudul rămăsese scăldat pentru totdeauna În lumina de mai, pentru că explozia de gaz, care le spulberase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]