20,174 matches
-
după ce duba, lăsându-l lângă pod, se întoarce și pleacă singură în beznă, pe la unsprezece noaptea, și, nevenindu-i să creadă că este liber, începe să se târască prudent peste pod, să nu fie văzut, auzit și, cu mari eforturi, încet, încet, istovit, ajunge până în Piața Națiunii spre zori unde treptat, își dă seama că nu-l urmărește nimeni. Cu grijă, se ridică în patru labe, se apropie de un chioșc cu un bec, culmea, puternic, unde citește pe firmă doar
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
duba, lăsându-l lângă pod, se întoarce și pleacă singură în beznă, pe la unsprezece noaptea, și, nevenindu-i să creadă că este liber, începe să se târască prudent peste pod, să nu fie văzut, auzit și, cu mari eforturi, încet, încet, istovit, ajunge până în Piața Națiunii spre zori unde treptat, își dă seama că nu-l urmărește nimeni. Cu grijă, se ridică în patru labe, se apropie de un chioșc cu un bec, culmea, puternic, unde citește pe firmă doar atât
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
Puținele articole și studii care i s-au consacrat s-au mărginit să repete clișeele școlare de toți știute. A trebuit să treacă mai bine de un deceniu spre a se retrezi interesul noilor generații de critici pentru opera lui. încet, încet, un alt fel de a fi citit s-a impus, o dată cu destule remarcabile contribuții bio-bibliografice. Prima ediție critică, datorată lui Cornel Simionescu, a părut să facă, în sfîrșit, dreptate unei opere excepționale și masive, tipărite însă haotic, piratate deseori
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
articole și studii care i s-au consacrat s-au mărginit să repete clișeele școlare de toți știute. A trebuit să treacă mai bine de un deceniu spre a se retrezi interesul noilor generații de critici pentru opera lui. încet, încet, un alt fel de a fi citit s-a impus, o dată cu destule remarcabile contribuții bio-bibliografice. Prima ediție critică, datorată lui Cornel Simionescu, a părut să facă, în sfîrșit, dreptate unei opere excepționale și masive, tipărite însă haotic, piratate deseori, nimănui
Sadoveanu, azi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15808_a_17133]
-
multicel îmi ceri Mă-ndemni să fac din lut ziua de ieri: Plămadă din făina clipelor Dospită sub ștergarul palmelor. Mă-ndemni să iau din orele de ieri: Bobii de tihnă să-i arunc, îmi ceri. Neghina s-o adun încet, cu bocet, Când pun iertare gândului pe creștet. Ca să mă ierți, mă-ndemni, și iar îmi ceri S-adorm în lunca grijilor lumești Eu, bob rămas, ce n-a-ncolțit nici ieri Când așternut-ai brazde-mpărătești. Din foi de multicel își face
Poezii. In: Editura Destine Literare by Ana Iram () [Corola-journal/Journalistic/82_a_232]
-
murdar oraș din tot imperiul turcesc. După ce și-a lăsat calabalîcul la un han unde se vorbea grecește (și el știa această limbă), cu ultima liră turcească și-a potolit foamea, a băut un păhărel de rachiu și a pufăit încet o narghilea bună. "Obiceiul ăsta a rămas și azi; e singura mîngîiere pe care o mai are sentimentul, deznădăjduit și sărac, cînd se vede murind de alean." S-a dus, apoi, la un teatru, atras de afișul țipător. Era o
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
delirant. Iată ultimele două propoziții: "Îi sărut secera Măriei, pierdută prin arșiță și lanuri. Îi sărut lăcătușului pieptul ars de vîltoare și opărit de sudori." (26) Oricum, adie un vînt de primăvară în acest al șaselea volum. Atmosfera literară iese încet din noaptea groaznicului deceniu și se pregătește pentru dezghețul care urma. Alți poeți, atinși cît de cît de aripa esteticului (Nichita Stănescu, Cezar Baltag, Florin Mugur), alți prozatori (D.R. Popescu, Nicolae Velea, Fănuș Neagu, Marin Preda) și mai ales tinerii
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
niște muște mari și cleioase." "Mi-e frică. Dama se așează pe pat, schițează un surâs în scopul de a mă seduce... Surâsul forțat face să-i scârțâie colțul buzelor..." "Jos, în micuța curte rahitică, niște cămăși albe se legănau încet pe o funie de rufe, asemănătoare unor ectoplasme flămânde." La puțini scritori de azi, la Mircea Dinescu, de exemplu, talentul literar mai este atât de evident ca la Jean Celeste Dimitrescu. Comedia existenței de fiecare zi În romanul Tango în
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
lor germani. Înștiințați în secret de ce se petrecea la București, aceștia decolează pe furiș, iar puțin timp după aceea îi bombardează pe români. Și erau ca frații. Ca toți aviatorii, între ei, indiferent de naționalitate, pericolul comun apropiindu-i... Plecaseră încet, ridicîndu-se parcă supărați de la mesele lor, spre nedumerirea românilor, care credeau că se supăraseră din cauză că unii pierduseră al poker cu o seară în urmă... Așadar, fuseseră anunțați. Iar românii, mirați, îi văzuseră echipîndu-se grăbiți, apoi îndreptîndu-se spre aerodromul lor comun
Război și pace by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16258_a_17583]
-
în bolgia unui pragmatism al vîrstei mature, autorul își vizionează gratuitățile ca pe niște dansatoare adormite, ce tresar în atmosfera unei desensibilizări suverane: " În casa aceea dormeau dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în jur./ Uneori desfăceau degetele încet,/ Rotindu-le ca pe un cuțit vinețiu/ Prin aerul tot mai umil și mai greu" (Pavilionul de noapte). Paradoxal, Alexandru Mușina își resimte criza ca o consolare, vorbind despre "căldura singurătății" (Ruth și eu cel tînăr) și specificînd dubla valență
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
spion mondial, ca Sorge (domnul Grijă); și nu așa, unul mărunt, ci unul, care "să informez Globul", ca Sorge sau ca Balzac; și că, altfel, nu, nu mă interesează - le răspunsesem politicos. Brummer mă privise drept în ochi; apoi spusese încet punîndu-mi o palmă pe genunchi: "Ai spus bine... f. bine; dar, ai Grijă! asta poate să te coste! Deși, talentul obligă.
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
dintre miniștrii săi de externe, Adrian Severin și Andrei Pleșu. Acum, că lucrurile s-au calmat, cred că pot spune cu seninătate aceste lucruri. Le-am spus, de altfel, și în cartea-dialog realizată, în primăvara anului 2000, împreună cu Vladimir Tismăneanu, Încet, spre Europa. Ceea ce dovedește, cred, că nu resentimentul vorbea în mine, ci conștientizarea - poate prea timpurie - că vom rata o șansă istorică. Am ratat-o. ( Pentru că tot am luat-o pe calea autocriticii, aș dori să amendez - cât se mai
Timorar(e)a avis by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16309_a_17634]
-
tinerii indieni americani care vor să parvină prin intermediul filmelor western: "Insistați să vă faceți cunoscută poziția scoțînd cît mai insistent urletul coyotului" sau " Dacă folosiți scara în timpul bătăliei, urcați unul cîte unul. Lăsați să se vadă întîi arma, apoi capul, încet, și ridicați-vă treptat numai după ce femeia albă va semnala prezența voastră unui trăgător de elită. Nu cădeți în interiorul fortului, ci pe spate, către exterior". Ironia vizează mai puțin soarta amară a civilizației indienilor din America, principala țintă este stupiditatea
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
eșapament scoțînd un sul de fum negru, norul învăluind afetul de tun pe care se afla mortul ilustru pus în cosciugul greu de stejar și înfășurat într-o pînză roșie; dacă era și-un tricolor, nu se vedea... Camionul duduia încet imitînd mersul la pas al unor cai de altădată, dar asta că nu mai erau cai, singurele animale capabile să dea morții solemnitatea cuvenită. Comparat cu vechile cortegii de odinioară ale funeraliilor naționale, acesta nu lua nici un examen; presupunînd că
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
în timp ce privea cu duioșie păsările - au călătorit și ei vreodată?" Nu era o întrebare ironică; era vorba numai de curiozitate... A. mă privise încruntat, apoi îmi explică tacticos care era situația. Și îmi făcu pe loc o probă. El trase încet de cele trei sfori care legau porumbeii de cîte un picioruș și îi sili să se îndrepte către fereastra larg deschisă. Ajungînd în dreptul ei, se aplecă după păsări care săriră imediat pe spinarea, pe umerii lui fîlfîind în dezechilibrul lor
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
nepărtinire, Înălțimea Ta. MARELE PREOT: Și te unim pe tine prin sfânta taină a cununiei cu poporul tău. Patria ta este Împărăteasa ta. Să o cinstești și să o aperi așa cum se cuvine. MAJESTATEA SA: Împărăteasa mea supusă... (Cu glas încet.) Câte popoare încap în trupul ei, Sfinția Ta? (MAJESTATEA SA se așează pe tron. Cei prezenți aclamă: �Trăiască Împăratul!") MARELE PREOT: Amin! Așa să fie! (GENERALUL îi aduce la treptele tronului sabia sacră.) GENERALUL: Înălțimea Ta, primește sabia sacră cu
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
dezvoltată din punct de vedere industrial, cu alte tradiții și mentalități, iar în cazul în care crima ar fi avut loc în partea respectivă a lacului, justiția ar fi dat alt verdict, fiindcă acolo "roțile justiției se învârteau mult mai încet". Un capitol al cărții se ocupă de corespondența dintre realitate și ficțiune. (subiect despre care există o teză de doctorat: John F. Castyle, Making of "An American Tragedy", University Microfilm #5017). Se stabilesc aici principalele corespondențe dintre realitate și roman
Când viața "bate" literatura... by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16381_a_17706]
-
shop, și o sticlă de șampanie italiană pe care să le pună frumos într-o pungă și să se ducă la Titus Popovici și să i le pună sub masă, la picioare; să nu observe ceilalți, și să-i spună încet, eventual la ureche, dacă își permite, că vin din partea mea, strict personal... Cu inteligența lui atît de vie și de spontană, Titus înțelesese pe loc că era o revanșă. Se bucurase atît de mult și de sincer, cu aerul lui
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
anul și la mulți ani, pregătiți-vă de bani!" Foarte curios, în ciuda sărăciei din metroul american, nimeni nu cerșește, nimeni nu-și expune, indecent, beteșugurile, infirmitățile... După ce ies din metrou, încep să colind orașul... Ajung la eleganta Fifth Avenue și, încet, încet, ajung în Broadway unde mă opresc la numărul 97, Broadway ARMY NAVY STORE pe cînd ziarele vechi aruncate gonesc măturate de vîntul oceanic pe calea nebună; singura stradă din New-York care o ia razna, cum îi vine, toate celelalte
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
și la mulți ani, pregătiți-vă de bani!" Foarte curios, în ciuda sărăciei din metroul american, nimeni nu cerșește, nimeni nu-și expune, indecent, beteșugurile, infirmitățile... După ce ies din metrou, încep să colind orașul... Ajung la eleganta Fifth Avenue și, încet, încet, ajung în Broadway unde mă opresc la numărul 97, Broadway ARMY NAVY STORE pe cînd ziarele vechi aruncate gonesc măturate de vîntul oceanic pe calea nebună; singura stradă din New-York care o ia razna, cum îi vine, toate celelalte străzi
Răzlețe (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16526_a_17851]
-
să cred că dincolo de ferestre/ se naște ceva care nu-mi seamănă./ Și cui aș putea explica/ dorința ascunsă/ (viermele gânditor)/ de a mi se întâmpla lucruri obișnuite?/ Uneori îmi imaginez/ o imensă piață publică/ în care ideile sunt jupuite încet/ (pielea lor foșnitoare)/ și aprind un rug din carne de om.// Numai atunci mi se întâmplă/ să înțeleg gândul/ îmbălsămat doar de demnitatea ta, frumusețe." (Elegie XX). Autorii de viziune și expresie barocă învelesc în faldurile poemelor pe care le
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
de Sida - ideile de personaj îi aparțineau lui Muie în funcție de context." În urma unei false licitații, Complexul cvasidezafectat va ajunge proprietatea Teodorei care îl va transforma într-un supermarket. Numai că - surpriza surprizelor! - Complexul va prinde viață și se va deplasa încet dar sigur afară din oraș, devenind fenomen mondial, purtându-i pe protagoniști în lumea nouă unde, pe rând, își vor realiza, în cele din urmă, visele. Acesta este, în mare, romanul lui Petre Barbu, o înscenare grotescă a României postcomuniste
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
unicat ? Dar ce-a făcut Guvernul Năstase după alegerile din 2000 ? Ce-a făcut Guvernul Tăriceanu imediat după instalare ? I-au acuzat pe cei de dinaintea lor! Și au văzut și unii și alții că e bine, așa că las-o mai încet... -Da, mă, bade, am căzut în eroare, de parcă aș fi optimismul televizat al domnului Tăriceanu după întoarcerea sa în țară de la Bruxelles. -Liniștește-te, dragul meu, toate sunt trecătoare... Și-apoi, eu sunt sigur că domnia sa avea televizorul închis și nu
Noi știri TV sau metode de a-l face pe român să vorbească singur by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11872_a_13197]
-
torente, iar bărbatul capitulează moral. El părăsește scena învins și umilit, golit definitiv de orice impuls de vitalitate: "Roscov a ascultat-o cu atenție, nu a întrebat nimic, nu a avut nimic de adăugat, nimic de obiectat. S-a ridicat încet de pe scaun, și-a tîrît pașii la el în cameră și a închis ușor ușa după el" (p. 152). Căsnicia lui Roscov rămîne dincolo de această ușă închisă, nimic nu mai poate opri rostogolirea nefericitului scriitor spre zonele mizere ale existenței
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
Buum! în fiecare moment ficțiunea amenință să irupă în viața adevărată și viceversa. Așa încât frontiera dintre cele două e vagă și tocmai asta face totul atât de dificil. Când facem dragoste mă întreb dacă nu cumva o ușă se deschide încet și că se regulează cu ideea pe care și-o face despre mine mormântul meu. Nu cu mine, cu ideea. Cu măcelăreasa, la o adică, când și-a băgat în cap că e măcelar. Sau în chip necrofil cu comoara
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]