8,238 matches
-
s-ar lumina împărătește/ cu lumina cărnii tale/ ca vinul vechi în pivnițele neguroase/ stă în trupul tău lumina și se învechește// sînii tăi fabuloși de dinamită și azur -/ un binecuvîntat uragan ce spulberă/ femeile cenușii domestice/ la ei se închină și tații și fiii/ ei atrag pe strada aceasta provincială/ marea marea marea" (Cîntec pentru femeia frumoasă din oraș). Legat de modernitatea existențială, autorul își jalonează drumul prin necunoscut cu elementele acesteia: "deși merg de-o viață/(pe jos, cu
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
teleferic brăzdează văile. Călătorii și sihaștrii sunt înlocuiți de schiori și alpiniști, iar peisajul asprimii alpestre este îmblînzit de înlesnirile civilizației. Moravurile se domesticesc la rîndul lor și puritanismul se stinge. Femeile își pierd aerul pudic și ajung să se închine tocmai zeului pe care creștinismul l-a repudiat secole de-a rîndul: sexul. Inima li se înveșmîntează în dezinvoltură, la fel cum, pe dedesubt, hainele lor își simplifică horbota intimă: desuurile dispar din prea mare dificultate a mînuirii lor. Din
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
și a omagiat, în versuri improvizate de ea, orașul care a găzduit olimpiada: "Oriunde am fost/ am călcat/ cu sfială,/ fiindcă în suflet/ cu emoție am simțit/ că Iașul întreg/ e o magnifică/ și sfântă catedrală/ cu toți/ ne-am închinat/ pioși/ la sfinții noștri/ cei frumoși/ la Cantemir/ și Eminescu,/ la Creangă și la Maiorescu/ la Sadoveanu/ Topârceanu,/ la Ionel Teodoreanu..." Bianca Maria Marin este o vedetă a olimpiadei. Ca și anul trecut, ea a luat anul acesta cea mai
Tineri frumoși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9697_a_11022]
-
români, este pus în umbră de noua ofensivă a publicității stradale și de manierele ultimei generații de imigranți: "pe rue de clichy/ nu departe de casa unde a locuit/ și a murit/ george enescu/ doi oșeni în extaz/ se tot închină în fața panoului de afișaj/ cu câte o cutie de bere în mâini/ ptui că mândră-i mă gheo/ unul scoate dintre dinți/ o gumă de mestecat/ și o lipește exact/ în punctul în care meșa rebelă/ a lui nicole kidman
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
dezlegat limbile, a Îndepărtat emoțiile și diferențele sociale, au vorbit despre vin, cărți și femei, despre jandarmeria de altădată. După mai bine de o oră de petrecere, timp În care Victor nu știa cum să scape de oaspeții săi nedoriți, Închina paharul, se prefăcea doar că-l golește dar rămânea atent. A avut puterea să facă un spirit de glumă: To’arășe maior, am crezut că mă arestați, chiar mam speriat deși mă știam total nevinovat, dar câți oameni nevinovați nu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de o minune a lui Dumnezeu și de o „Înviere pământeană”! --Domnule Constantin Constantin, dragă nașule, noi avem multe de vorbit, de explicat și de planificat. În sănătatea matale, primul și singurul secu ...știi mata’, cu care și pentru care Închin În loc să-l omor imediat, indiferent de repercursiuni! Și au vorbit, au tot vorbit, timp În care soarele se deplasa pe un arc de cerc, de la Răsărit către Asfințit, rotindu-se imperturbabil În jurul pământului, așa cum Încă mai cred unii pământeni, contrar
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu asanarea morală a societății românești. Altfel spus, tocmai ei, complicii ticăloșiei vigilente, se întreabă azi la ce bun raportul Tismăneanu. Alții au întins coarda și mai nerușinat. La doi ani de la gestul simbolic din decembrie 2007, trustul familiei Voiculescu închina omagii marelui om de cultură, sensibilului și neînțelesului Nicu Ceaușescu. Tuturor celor ce alimentează confuzia pe o scară de valori cu false repere, fără trecut și fără memorie le răspunde, tot mai rar, un Gabriel Liiceanu, parcă mirat și el
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
falimentului îl sperie. Vineri, SOV l-a numit director editorial la Cotidianul. și cum speră să învie cel mai mare jurnalist mort în viață? În doi pași. Pasul unu: îl dezgroapă pe Ion Rațiu, un simbol al democrației, și îi închină un omagiu. Pasul doi: îngroapă o anchetă despre securism, despre turnători, despre Petru Romoșanu, amicul său. După atentatele de la 11 septembrie 2001, Cornel Nistorescu scria Cântarea Americii, un text închinat libertății. Mișcat profund de exemplara mobilizare civică, a exclamat: „Numai
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
omule?” a întrebat ea cu jumătate de glas. „Iaca colo așa”...i-am arătat eu locul. „Vai de mine! Chiar deasupra icoanelor!” „Da! Chiar deasupra icoanelor!” am întărit eu. „Uite ce tare ne-o pedepsit Dumnezeu. Nici nu ne putem închina la icoane măcar” - s-o frăsuit fimeia mea și o început să tremure ca varga. „Ce facem?” „Ce să facem? Stăm și noi cu lampa aprinsă toată noaptea și ne-om dumiri mâine dimineață. Altceva ce să facem, dacă nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pe care în rest sunt numai flori și plante, care ți se pare ca o grădină, aproape o grădină botanică în toată puterea cuvântului, este o bisericuță foarte frumoasă, dar destul de scundă, apleci puțin capul ca să pătrunzi în pronaos, te închini, spui o rugăciune, o vizitezi până la altar și înapoi, descoperi o intrare secretă către catacombe, unde găsești depozite de bunătăți, o adevărată bogăție, pachete de frunze de trifoi cu cinci foi, carapace de broaște țestoase de galapagos cu semințe și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încet, parcă ar rosti un descântec): Nani, nani, copilaș / O poveste spune-ți-aș, / O poveste-n cântec tragăn / Ca să-mi crești voinic în leagăn. Când norocul mi-a murit / Teiu-acesta am sădit, / Teiului te-am arătat, / Teiului te-am închinat, / M-am rugat de creanga lui, / De florile teiului: / "Creangă-floare, scapără / Și de răi mi-l apără!" / Dragul mamei copilaș, / Multe-n lume spune-ți-aș, / Dar mă tem să nu mă lași. Ci mai dormi, măre, un pic / Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Făt-Frumos. IERONIM: Mă cheamă Ieronim. De ce-mi spui Făt-Frumos? CÂNTĂREȚUL ORB: Te-am cunoscut după glas. Chiar dacă n-am mai trecut pe aici de când te-ai născut, eu te cunosc și te știu. Tu ești Făt-Frumos al Teiului. Mă-nchin ție, știind că dorul tău după ce-i desăvârșit nu va pieri niciodată. Om ești și trecător, dar nădejdea ta că vei găsi, cândva, Desăvârșirea va trăi mereu, purtată din om în om, din anii înfloriți ai tinereții până în amurgul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-i chitesc și să-i cioplesc. Mă uit și zic: ista-i bun de amânare, cela de tălpi, ista de tumurugi, cela de costoroabe, istalalt de toacă. Scuipă-n palme, Dănilă, fă-ți o cruce și la treabă! (se închină, apucă securea. De după buturugă, scoate capul Codârlic) CODÂRLIC (ironic): Bagă samă să nu te lovești... DĂNILĂ (se întoarce, îl vede): Hait! Iaca și dracu'! Da' de unde-ai răsărit, frumușelule? Te-a fătat balta dintr-odată? Tare bine! Te pomenești c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Și pe urmă vom hotărî ziua în care să pornim deodată cele trei nunți. POSACUL: Trei nunți deodată, asta zic și eu economie! Un singur rând de oaspeți, un singur rând de mese, un singur rând de lăutari, însă daruri închinate de trei ori... PRICINĂ: Aha, aha... A-nceput să ți se deschidă și ție înțelegerea, posace întâiului sfetnic...! LINGUȘITORUL: Numai o minte strălucită ca a Măriei Tale putea să bată așa departe. Iară noi nu încetăm a învăța mereu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
rog de iertare dacă unii sau alții dintre domniile voastre socot că n-au fost primiți cum meritau sau nu li s-a arătat cinstea cuvenită. PRICINĂ (tușește cu înțeles): Chm, chm... GÂND: Spre împăcarea întreagă a tuturor, vă poftesc să închinăm primul pahar pentru acești copii care-și unesc inimile și să le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
le urăm viață îndelungată, cu sănătate și bună înțelegere! Se ridică paharele, se bea, mai puțin Hulpav) HULPAV: Așa, așa, numai cât să șterg bine blidul cu o coajă de pâine, ș-apoi, până mi-o aduce altul, plin, oi închina și eu. GÂND: Nu te grăbi, frate Hulpave, că este timp și sunt și bucate destule. HULPAV: Eu asta n-am de unde ști; ce-i mâncat e bun mâncat! GÂND: Cum ți-i voia! Luați, ospătați-vă și vă veseliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
adus telefon mobil în mână și m-a pus să sun. Ăsta era un cartier nou, care se numea ceva cu nuci. Și mi-a spus că e o stradă înainte de gară. Ne întâlnim cu doctoru’, cu Dacia, domne? Se închina, cum ați ajuns, domne? Era medic anestezist, trei scaieți. Asta era noaptea, la 10 jumate noaptea. A doua zi, dăm peste unul bărbos care, când ne vede, începe să urle, prahovenii mei! El era din Vălenii de Munte. Plecat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
războiului! - a sfârșit vorba tânguită Petrache. Asta-i de necrezut! Și unde mai pui că abia acum ați descoperit acest fapt.. Dacă povestea asta o auzeam de la altcineva, nu aș fi crezut-o nici în ruptul capului. Așa însă... Mă închin! - a vorbit plin de entuziasm inginerul Cicoare. Acum drept-îi - a grăit Costăchel. Eu am dovada că am fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul acela. Uite și acum mă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a liniștii împotriva suferințelor vieții. Se produce o răsturnare între Eros și Thanatos. În asemenea înfundătură existențială, adolescentul lui Rareș Tiron ajunge, însă, pe calea raționalismului cartezian maladiv. Mama devine ținta ironiilor fiului, acesta considerând că Victoria își pierde vremea închinându-se la icoane, ba chiar îndemnându-l și pe el să urmeze aceeași cale a „prostiei” omenești. Lecturile scientiste trezesc în el trufia rascolnikoviană că poate să-și croiască strict rațional propriul destin către perfecțiunea ratată de majoritatea celorlalți. Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele prafuri nenorocite într-o ramă scumpă și s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse, într-un răstimp relativ nu foarte
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
profesoarei, Eleonora Stamate, personalitate complexă și un veritabil ambasador al culturii românești. “Poeta se destăinuie, Își scoate sufletul la vedere, se vrea Înțeleasă, dorește ca cititorul să știe adevărul despre o viață, viața ei, socotind că astfel va realiza, va Închina un necesar elogiu frumuseții ori... imperfețiunilor naturii umane, rătăcitoare la răscruce de spații, timpi, istorii, În căutarea fabulosului paradis pierdut!”( Calistrat Costin). ( fragment din prefața realizată volumului “Viața la imperfect” semnat de Eleonora Stamate. Răsfoind “paginile” internetului găsesc următoarea informație
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Hristos. Mărturisirea Pe tanti Alexandra o cunosc toți din sat. Nu pot să spun nici mai mult, nici mai puțin despre ea, decât că este, fără îndoială, un om al lui Dumnezeu, Căruia cu dragoste și evlavie I s-a închinat încă din tinerețile ei. Are patru copii, doi feciori și două fiice, pe care i-a crescut cu dragoste și cu blândețe, copii care o ascultă și care îi răsplătesc acum, la rândul lor, dragostea și grija pe care a
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
răni. Numai El îți dă puteri să mergi înainte și nu te lasă să te oprești. El a fost Cel ce a ridicat-o și pe ea, i-a dat puteri să-și continuie viața, iar ea, în schimb, îi închinase viața sa Lui. Încet, câte puțin, revenea la viață. Începuse să vină mai des pe la noi, mai stătea câte puțin cu mama mea care era bolnavă. Obișnuia să poarte mereu ceva dulciuri în buzunare: bomboane, biscuiți, cubușoare de zahăr, covrigei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
după carte și călugărul se ruga lui Dumnezeu ca să facă ceva numai să nu poată veni în acea zi, să-i mai dea ceva timp pentru a lucra la traducerea carții. Când intră seara în biserică, o văzu pe doamna închinându-se la icoane. El se întristă și zise în sinea lui: „Doamne, Te-am rugat să faci ceva ca să nu poată veni astăzi.”. A doua zi, trebuia să-i dea cartea. Când a mers la chilie, a luat cartea și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de obicei, se trezi dis-de-dimineață, trebălui puțin prin gospodărie, se pregăti și se porni la Sfânta Biserică. Ajunse la poartă și, acolo, înainte de a intra, schimbă câteva vorbe cu o persoană, după care cerându-și iertare, își scoase pălăria, se închină și intră în curte. În biserică, se pregăteau de a începe Utrenia. Ajuns în fața intrării, tata ridică mâna dreaptă pentru a se închina și atunci căzu pe spate. Se lovise cu ceafa de pământ și nu mai făcu nicio mișcare
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]