1,577 matches
-
toată zidirea lui Dumnezeu, care are o măsură în toate lucrurile, unul ca acesta se cunoaște pe sine și a ajuns la maturitatea duhovnicească deplină. Practic, în sens duhovnicesc, aceasta înseamnă să te cunoști pe tine însuți. 2. Credință puternică. Închinare în duh și în adevăr Creștinul care are credință puternică nu se îngrijorează, nu se teme și nu se tulbură de nicio situație neprevăzută, pentru simplu fapt că el s-a încredințat Domnului. Închinarea în duh se referă la curăția
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
pe tine însuți. 2. Credință puternică. Închinare în duh și în adevăr Creștinul care are credință puternică nu se îngrijorează, nu se teme și nu se tulbură de nicio situație neprevăzută, pentru simplu fapt că el s-a încredințat Domnului. Închinarea în duh se referă la curăția sufletului și a minții, presupunând o permanentă mișcare lăuntrică a inimii și a gândului. Dumnezeu fiind duh, adică netrupesc, înseamnă că și închinarea trebuie să fie netrupească, adică fără patimi, fără păcate. Prin excelență
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
situație neprevăzută, pentru simplu fapt că el s-a încredințat Domnului. Închinarea în duh se referă la curăția sufletului și a minții, presupunând o permanentă mișcare lăuntrică a inimii și a gândului. Dumnezeu fiind duh, adică netrupesc, înseamnă că și închinarea trebuie să fie netrupească, adică fără patimi, fără păcate. Prin excelență, credința creștină ortodoxă este una duhovnicească centrată pe duh. Există chiar și o cultură a duhului. Închinarea în adevăr se referă la răstignirea patimilor trupești, adică să lepezi și
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
inimii și a gândului. Dumnezeu fiind duh, adică netrupesc, înseamnă că și închinarea trebuie să fie netrupească, adică fără patimi, fără păcate. Prin excelență, credința creștină ortodoxă este una duhovnicească centrată pe duh. Există chiar și o cultură a duhului. Închinarea în adevăr se referă la răstignirea patimilor trupești, adică să lepezi și să sacrifici poftele cele iraționale, să te răstignești pe tine însuți. Iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur referitor la aceasta: „ Dacă cele mai înainte erau
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
o altă persoană să-l poarte în gând, în suflet, în rugăciune toată viața și dincolo, în veșnicie. Creștinul trăitor al credinței ortodoxe, care face voia lui Dumnezeu, care are măsura tuturor lucrurilor, care are cumpătare în toate, care aduce închinare lui Dumnezeu în duh și adevăr, are drept masă îmbelșugată contemplarea lucrurilor, drept băutură paharul înțelepciunii, iar ca odihnă pe Domnul Iisus Hristos. Amin! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Șapte Lumini / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1985, Anul
ŞAPTE LUMINI de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378681_a_380010]
-
veghezi ca boala să dispară. Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane, Ești salcie aplecată spre mine plângătoare. Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet, Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec. Stă răstignit și cerul de-atâta închinare, Cucernic te privește cu semne de-ntrebare, Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putere În trup fragil ca macul să porți așa durere? Și inima, săraca, din ce-i făcută, mamă, Să-ndure suferințe ca sufletul prin vamă
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
veghezi ca boala să dispară.Spui rugăciuni în șoapte, te-nchini pe la icoane,Ești salcie aplecată spre mine plângătoare.Genunchii ți-s jăratec, altarul - al tău suflet,Durerea ți-e ofrandă, iubirea - un descântec.Stă răstignit și cerul de-atâta închinare,Cucernic te privește cu semne de-ntrebare,Din ce aluat ești mamă, de unde-a ta putereîn trup fragil ca macul să porți așa durere? Și inima, săraca, din ce-i făcută, mamă,Să-ndure suferințe ca sufletul prin vamă? Mi
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Acasa > Versuri > Omagiu > REQUIEM Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1765 din 31 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului - un umil omagiu tinerilor sacrificați de avariție - Soarele își soarbe razele-napoi pentru ale sufletelor închinare ochii noștri simpli văd în jur noroi acolo unde loc iubirea nu mai are Zâmbetul se strânge în lăsate buze formă de tristețe se îndeasă-n noi nu avem chef astăzi inima s-amuze cu a lui grimasă coruptă de
REQUIEM de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377783_a_379112]
-
Mureșanu) * spre un "martiriu" al trupului consumat de timp: "Stă sus martirul lumii ce-i Dumnezeu putinte, Iar jos l-a lui picioare mormântul umilit Al omului, în care un snop de oseminte E-o mână de cenușă, odor neprețuit. (Închinare lui Ștefan Vodă) *** Ruina este un element preponderant al peisajului eminescian. George Călinescu, fin analist al decorurilor sale, vedea în ea un anumit triumf al "geologicului" și "decrepitudinii". Funerarul devine o componentă constantă a peisajului eminescian: doma părăsită, clopotnițele și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sarcină să-l însoțească era junele pe post de desenator la unicul "organ" local. (Dacă nu cumva chiar junele insistase să-i revină lui sarcina.) L-am însoțit așadar vreo două-trei zile pe bizarul hidalgo mai ales în locurile de închinare la reperele veșniciei. La Bojdeauca din Țicău asta chiar mi s-a părut a face peregrinul: a cerut un scaun, s-a așezat în veranda din spate și, după ce m-am retras cuviincios, a rămas în transă, contemplînd dealurile Șorogarilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
conform sentimentelor noastre. Lipsa acestui acord între trăirile afective, cognițiile și comportamentele față de obiectul atitudinii i-a determinat pe mulți cercetători să definească atitudinea strict în termeni afectivi (Fishbein & Ajzen, 1980). Atitudinea este „o tendință psihologică ce se exprimă prin închinarea de a evalua ceva cu un anume grad de favorabilitate” (Eagly & Chaiken,1993ă. S.J. Breckler validează printr-o analiză computerizată modelul trifactorial al atitudinilor fiind astfel respins modelul unifactorial susținut de Fishbein și Ajzen și de A.H. Eagly și
MOTIVAŢIA ȘCOLARĂ ȘI ATITUDINEA ELEVULUI SUCCES SAU INSUCCES by ANDREEA MILENA LUPAŞCU () [Corola-publishinghouse/Science/1757_a_3172]
-
și noiembrie 1914. Publică poezii I. U. Soricu, Volbură Poiană, P. Cerna, A. Mândru, Nichifor Crainic, Ion Sângiorgiu, G. Botez-Gordon, M. Săulescu, Vasile Stoica, revista fiind de orientare tradiționalistă. O frumoasă poezie dedicată Ardealului e publicată de I. U. Soricu (Închinare). Sunt inserate Cugetări inedite de Mihai Eminescu, iar N. Zaharia vorbește despre „reportajul literar”, Radu Dragnea scrie despre România într-o nouă fază politică și Metoda istorică și metoda estetică în critica literară, Nichifor Crainic semnează articolul La 25 de
DOINA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286813_a_288142]
-
protecției imperiale (275), i-a făcut pe daco-romani să-și încredințeze soarta în mâinile zeilor "păstrători" și "apărători" (conservatores), "sărbătoarea dedicată lor (dies conservatoria) devenind dintr-o zi de odihnă, bucurie și petrecere, una de îngrijorată și smerită reculegere și închinare a sufletului către zeii nemuritori pentru salvarea din primejdiile fără sfârșit". El a demonstrat, în același timp, cât de atașați trebuie să fi fost unii locuitori ai fostei provincii Dacia față de zeița Diana, foarte populară și particularizată în nordul Dunării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
militar al marelui cneaz Aleksandr Nevski. Cnezatele ruse apusene Halici și Vladimir au fost silite să se supună și ele mongolilor, în ciuda vecinătății și a relațiilor cu Apusul. În 1245, cneazul Daniil se afla la curtea lui Batu și prin închinarea lui, întreaga lume rusă intra sub obediența Hoardei de Aur. Teritoriile de pe țărmul nordic al Mării Negre au fost puse sub controlul mongolilor, imediat după statornicirea stăpânirii lor în sudul Rusiei. În 1253, când misionarul franciscan Guillaume de Rubruck a sosit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
următor, noua "Episcopia Milcovensis" a fost așezată în dependență directă de Roma, fiind reactualizată situația anterioară referitoare la Ordinul teutonic, dar noua episcopie nu era dublată și de o autoritate seculară independentă de regat. În 1229, mișcarea de creștinare și închinare a cumanilor față de regatul ungar a depășit spațiul românesc și s-a extins în nordul bazinului pontic. Limitele teritoriale ale episcopiei cumane, trasate de arhiepiscopul de Esztergom, erau doar vag cunoscute. Rogerius, descriind năvălirea tătarilor, scrie că în timp ce "regele Kadan
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
marilor țării", au desemnat un singur "mare voievod" în persoana lui Tihomir-Thocomer. El este amintit abia într-un document extern (latin) din 1332, sub forma latinizată "Thocomerius". Letopisețul cantacuzinesc vorbește, în sensul de mai sus, despre "lățirea" țării și despre "închinarea Băsărăbeștilor din dreapta Oltului (urmașii acelui Litovoi, menționat la 1247) în fața lui Radu Negru", de fapt, Negru Vodă. Contextul extern, amintit tangențial mai sus, era prielnic actului fondator din jurul lui 1290, nașterea Țării Românești. Spre sfârșitul secolului al XIII-lea, dominația
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
este un Petrarca ras în cap, cu chip de faun oriental, cu ișlic, antereu și iminei, obișnuit a subtiliza pe sofale și a-și trimite mesagiile prin țiganii lăutari, neverosimil în pădure, ducând omagiul până la târârea în pulbere și la închinarea ortodoxă, și tristețea occidentală până la pandalii și istericale. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii. Alcătuiri și tălmăciri, îngr. Neculai Ionescu, Iași, 1856; ed. 2, îngr. Miron Pompiliu, pref. Caterina Vogoride-Konaki, introd. Em. Vogoride-Konaki, Iași, 1887; ed. I-II, Iași, 1893; Poezii, îngr
CONACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286353_a_287682]
-
prerogativa până la sfârșitul vieții, cu o îndepărtare temporară (între 1617 și 1619), urmare a conflictului intervenit între prelatul luminat și domnitorul Radu Mihnea (C. încercând acum a se opune, mai mult sau mai puțin tacit, procesului, ce ia amploare, de închinare a mănăstirilor din țară bisericilor de la Athos și Ierusalim). Ca înalt cleric, neobedient, conștient de instabilitatea politică a veacului, pare să fi iubit îndeajuns propria-i libertate de mișcare, neevitând nici riscurile ce decurg de aici. Colaborează, totuși, sub bune
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
din alte colecții, Din traista lui Moș Stoica. O sută și una minciuni poporale din Țara Ardealului (1891), remarcabilă prin autenticitatea umorului și a spiritului critic țărănesc, Snoave, chiuituri, povestiri (1925), cuprinzând 42 de cântece și strigături, un colind, o închinare de pahar și o snoavă. Mai puțin cunoscut, studiul său în limba germană, Die rumänische Volksdichtung [Poezia populară românească], publicat în „Die Karpathen” (Brașov, 1908), dovedește, ca și notele și prefața la Doine și strigături din Ardeal, o profundă cunoaștere
BARSEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285657_a_286986]
-
amploare și prin adecvarea disputei la spiritul Bisericii Răsăritului. Gândirea liberală a lui C. a fost cenzurată de profesorul Ieremia Cacavelas, sub îndrumarea căruia încă se afla. Cartea are două introduceri compuse în stilul alegorizant al barocului oriental; prima, de închinare protocolară față de domnitorul de atunci, Antioh Cantemir, fratele autorului, iar cea de-a doua închinată cititorului, o ceremonioasă invitație la lectura cu profit moral. Stilul, metaforizant, mizează pe simboluri. Cartea e „floare”, iar autorul, „grădinar”. A treia prefață este semnată
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
-mpărate ! “ -,, Am venit să mi te-nchini, De nu, schimb a ta coroană Într-o ramură de spini.” -,, Orice gând ai, Împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem Încă pe pace, eu Îți zic : Bine-ai venit ! Despre parte Închinării Însă, doamne, să ne ierți ; Dar acu vei vrea cu oaste și război ca să ne cerți, Ori vei vrea să faci Întoarsă de pe acuma a ta cale, Să ne dai șun semn și nouă de mila măriei tale... De-o
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
mulțimea lesne-crezătoare. Ei strigau că Dumnezeu hotărâse libertatea poporului bulgăresc ș-a celui românesc și că aprobă scuturarea jugului de atâția ani; că tocmai de aceea Sf. marele mucenic Dimitrie au părăsit locul unde petrecuse pîn-acuma și-i se aducea închinare, orașul Thessaloniki, căci nu mai voiește să aibă a face cu grecii și a venit în mijlocul bulgarilor și românilor ca să le fie mână de ajutor la marea operă. Deodată demoniacii amuțeau pentru câteva momente, oarecum liniștiți, arătau că li se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a fi roman și prin fapte, căci - zicea papa mai încolo - un popor care, după propria lui aserțiune, se coboară din sânge roman, nici nu se cade să se lipească de altă biserică decât de cea romană, pentru ca și prin închinarea lui Dumnezeu să oglindească datinele străbunilor. Trimisul papei, capelanul de curte Ioan, fu primit de regentul Ioannițiu (Kalojohannes) cu toate onorile și prietenia cuvenită și înainte de toate își asigura consimțământul arhiepiscopului de la Zagora, căruia-i predete cu toată solemnitatea obicinuitul
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
determinat de a abate cu binele amenințătoarea invazie. Se supuse regelui, îl întîmpină la margine, îngenunchie înainte-i, îi jurui credință neclintită și ascultare nestrămutată ca unui suveran al său și se îndatori a plăti tribut pe fiecare an. Spre închinare solemnă aduse daruri splendide, prezenturi strălucite și pietre scumpe, pe care le hărăzi cu îmbelșugare regelui și coroanei Sf. Ștefan spre semn de supunere. Raportul reciproc deveni atât de prietenesc încît {EminescuOpXIV 162} Vodă se întoarse vesel și plin de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
al Basarabiei, îi dăruiră câteva domenii aflătoare înlăuntrul Ungariei cari erau deja în posesiunea lui și grămădiră asupra lui semne de favor și daruri de grație. Astfel Polonia câștigă în persoana lui Vlad un partizan zelos, al căruia hrisov de închinare, datat din Argeș în Valachia, 28 mai 1396, dovedește hotărâta lui lepădare de supremația ungurească și alipirea pe față la regatul Poloniei. În acel hrisov Vlad juruiește formal și solemn pentru sine și urmașii săi ascultarea cuvenită, supunere după datorie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]