1,026 matches
-
aproape de acea oră de vârf la care toți cei care ar fi trebuit să plece de acasă acum o jumătate de oră Își dădeau seama subit că vor Întârzia. Ici și colo, câte un nebun stătea la volan, cu țigara Încleștată Între dinți și cu geamul mașinii lăsat. Pentru ca fumul să poată ieși și burnița să poată intra. Logan Îi privea cu invidie. Începea să aibă sentimentul că inspectorul Insch Îi transmisese ceva prin tot discursul acela cu „privilegiile rangului“. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mama-și-fiul, tapetul era În continuare enervant, dar aerul era acum Încărcat cu fum de țigară. În sufragerie, doamna Erskine se foia Întruna pe canapea, neputând să stea liniștită sau să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În mâinile ei, iar o țigară pe jumătate fumată Îi stătea Înfiptă Între buze. Din sticla de votcă de pe măsuța de cafea lipsea o cantitate considerabilă. Prietena ei, vecina de vizavi, cea care nu făcuse ceai pentru polițiști, stătea Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Și pe inspectorul Insch. — Ies să fac câțiva pași, Îi spuse el agentei de la telefoane. S-ar putea să dureze ceva. Biroul comandantului era ca un furnal. Logan stătea În poziție de drepți În fața biroului larg de stejar cu mâinile Încleștate la spate. Inspectorul Insch era așezat Într-un scaun pentru musafiri din imitație de piele, aparent confortabil. Nu-l privi pe Logan când acesta intră și-și luă poziția. Dar inspectorul Napier, de la Standarde Profesionale, se uita la el ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu ofteze. — Trebuie să ți le ia, Bernard, Mai ții minte că am venit pe-aici cu domnul de la consiliu? Oamenii se pot Îmbolnăvi de la ele. Ca și mama ta. Mai ții minte? Hoitar Își fixă privirea. Dinții i se Încleștară. Își apăsa pumnii cu putere pe frunte. — Vreau să merg acasă! Sunt lucrurile mele! Polițista cea masivă lăsă jos ceainicul și scoase sunete calmante, de parcă omul cel mizer și agitat era un copilaș cu un genunchi julit. — Sssst, ssssst, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
buzunare, cu umerii Încovoiați, cu urechile ca para focului din cauza vântului Înghețat, Logan o urmă, cu doi Îngrijitori de câini mormăind și patinând pe lângă el. Când ajunseră la pariori, ambii Îngrijitori o imitară pe Watson, lipindu-se de perete și Încleștându-și parii cei lungi de metal. Logan Îi privi pe cei trei și scutură din cap. Nu suntem Starsky și Hutch, oameni buni, le spuse el, deschizând calm ușa, lăsând astfel un val asurzitor de zgomot să iasă. Mirosul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tufe, era o ravenă adâncă și lată, făcută de mâna omului, cu șine de cale ferată pe fundul ei. Doug alunecase În jos pe o parte a marginii abrupte. Bătrânul nu mai alerga foarte repede. Încetinise până la o alergare dezechilibrată, Încleștându-și la piept unul din brațe pe când Își croia drum către șinele de cale ferată. Logan se Împinse peste marginea de sus a gardului și se lovi cu putere de pământ. Imediat ce-și scoase picioare de sub el, gravitația se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ros de cancer, dar Doug MacDuff Își câștigase reputația de om tare În cele mai dure Închisori pe care le avea Scoția. O câștigase cu mult chin. Mârâind, se Împletici cu spatele, ieșind din raza lui de acțiune. Apoi atacă, Încleștându-și mâinile pătate cu nicotină În jurul gâtului lui Logan și strânse, fața i se Încreți și deveni brutală, căci strangula un sergent. Logan apucă mâinle ce-i Încercuiseră gâtul, Încercând să le Îndepărteze, dar strânsoarea bărbatului era de fier. Deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
gură... știți...ca să fie iar curată... — După aia a trebuit să găsești o pungă de gunoi În care s-o bagi. Cameron clătină din cap În semn de aprobare și o picătură scânteietoare Îi căzu din nas direct pe declarația Încleștată În mâinile sale, de care uitase. — Și după-aia ai aruncat-o o dată cu gunoiul. — Da... Îmi pare rău, Îmi pare așa rău... După declarația sa, după ce Cameron Anderson recunoscuse că a abuzat o fetiță de patru ani, Îl trimiseră Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mai puțin de două sute de picioare distanță. Strichen. Se răsuci, bâjbîind cu copilul care se zvârcolea, căutând un loc unde să fugă, cu fața luminată de lanterna puternică. — Hai, Martin, spuse Logan, șchiopătând prin zăpadă către el, cu o mână Încleștată pe organele interne care ardeau. S-a terminat. N-ai unde să fugi. Poza ta e peste tot, toată lumea știe cum te cheamă. E gata. Silueta se răsuci din nou, cu fața lățită de teamă. — Nu! se tângui el, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de repede Îl țineau piciorușele. Numai că Jamie nu fugea spre lanternele polițiștilor. Spre câinii care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni după ei, dar avea destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața În zăpadă. Fu din nou În picioare Într-o clipă, dar Jamie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
unei fîntîni, căci asta este tot deșertăciune. Deșertăciunea deșertăciunilor. SLAVĂ CELUI MORT PENTRU PATRIE CÎND În zorii acelei dimineți de aprilie - era ziua stabilită prin decretul Împăratului pentru execuția sa - străjerii intrară În celulă, tînărul Esterhazy stătea Îngenuncheat cu mîinile Încleștate a rugă. Capul Îi era ușor aplecat, iar lumina ce cădea pieziș Îi dezvăluia gîtul lung cu osatura șirei spinării care se pierdea În cămașa de in fără guler. Pentru o clipă străjerii se opriră locului, considerînd conversația contelui cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
mortuare grațioase, Încercând să determine dacă atunci când Îi va suna și lui ceasul, era de preferat să fie găsit cu brațele Încrucișate pios pe piept (Monsignor Darcy votase cândva pentru postura aceasta, considerând-o cea mai distinsă) sau cu mâinile Încleștate la ceafă - o atitudine mai păgână, mai byroniană. Ceea ce l-a interesat mult mai mult decât despărțirea definitivă a tatălui său de cele lumești a fost o discuție triunghiulară Între Beatrice, domnul Barton de la Barton & Krogman, firma de avocați a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Umbra dinamică de la fereastră (era cel mai bun nume pe care i-l putea da) a stat locului o fracțiune de secundă și pe urmă parcă a umflat-o briza și a purtat-o rapid afară din Încăpere. Și-a Încleștat mâinile, prins brusc de o excitare extatică... cele zece secunde se scurseseră... - Fă ce zic eu, Alec, fă ce zic eu. Înțelegi? Alec l-a privit mut. Fața lui era un tablou al neliniștii. - Tu ai o familie, a continuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
recepție, da’ a recepționat cam multă zeamă tare. Acum recepționează niște vise în caiacul ăla ovreiesc. Cum se face că ăștia toți conduc Cadillac-uri? Dacă ești detectiv ar trebui să dai un răspuns la asta, nu?” Danny își simți pumnii încleștându-se în buzunare, semn că trebuia s-o lase moale. „Habar n-am. Cum te cheamă?” „Ralph Carter, adică—” „Ralph, ai mai pregătit până acum vreun cadavru pentru autopsie?” Carter hohoti. „Băiete, am făcut de toate, și pe toți. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
degetele lui Danny. Booth Conklin îi arse una peste fund cu lemnul. Violu’ scheună, se dădu înapoi și se lăsă pe spate, frecându-și spinarea pe pământ, cu toate cele patru labe zvâcnindu-i în aer. Danny își simți pumnii încleștându-se. Conklin îndesă bățul în gura câinelui. Pitbullul își încleștă fălcile. Conklin îl ridică, ținându-l în aer la înălțimea brațului. Danny rămase cu gura căscată în fața unei asemenea demonstrații de forță. Conklin vorbea foarte calm, de parcă nu era nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu lemnul. Violu’ scheună, se dădu înapoi și se lăsă pe spate, frecându-și spinarea pe pământ, cu toate cele patru labe zvâcnindu-i în aer. Danny își simți pumnii încleștându-se. Conklin îndesă bățul în gura câinelui. Pitbullul își încleștă fălcile. Conklin îl ridică, ținându-l în aer la înălțimea brațului. Danny rămase cu gura căscată în fața unei asemenea demonstrații de forță. Conklin vorbea foarte calm, de parcă nu era nici o scofală să ții suspendate peste treizeci și cinci de kilograme de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și îi trecu prin cap că un polițist ud leoarcă nu prea mai putea rezolva o problemă de medicină legală pentru care Vollmer sau Maslick ar fi făcut moarte de om. Închise robinetul și se scutură de apă, cu mâinile încleștate pe marginea chiuvetei. Telefonul sună. Danny îl auzi ca pe o împușcătură. Scoase pistolul și îl aținti în gol. Alt țârâit, liniște, apoi un al treilea. Danny ridică receptorul. — Da? Karen? Fata avea lecția învățată. — Trei cadavre. Două femei albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bețe zoot, cu ochii smulși din orbite, cu intestinele mușcate. Vorbim despre șantaj, spargeri, jazz și tipi cu fețe arse, iar dumneata crezi că mă poți jigni numindu-mă naiv? Crezi că... Danny se opri când văzu falca lui Gordean încleștându-se. Omul se zgâia la podea. Danny se întrebă dacă atinsese cumva vreun punct sensibil sau pur și simplu îi provocase repulsie. — Care-i problema? Spuneți-mi. Gordean își ridică privirea. — Îmi pare rău. Am un nivel de toleranță extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cum, de altfel, a făcut-o și Claire De Haven. Tatăl ei lucrase ca avocat pentru cei din industria cinematografiei, iar ea zicea că intenționează să exploateze și... și... Mintea lui Mal se înfierbântă. — Și ce? Spune-mi! Eisler își încleștă din nou mâinile. Mal insistă: — Spune-mi! Să exploateze și mai ce? — Să seducă! Claire a crescut în preajma celor din industria filmului și cunoștea actori și tehnicieni care pofteau la ea încă de când era fetiță! I-a sedus, făcându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu o voce cântată: — Refuz să răspund, pentru că răspunsurile mele s-ar putea să mă incrimineze, dar n-am făcut rău nimănui și nici prietenii mei n-au făcut, așa că vă implor să nu ne faceți nici un rău! Mal își încleștă pumnul cu inelul cu sigiliu de la Stanford pe el, pregătindu-se să producă maximum de daune. Buzz își duse o mână la propriul lui pumn și îl strânse - alt semnal: Nu-l lovi, că te lovesc și eu. Mal se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ședea Dracul” (13, p. 90). Într-o altă legendă cosmogonică, cu un fond mai arhaic, cel care a ieșit, „la începutul începutului, din hău[l] ăla de ape” este chiar șarpele-balaur, care „a ieșit odată cu copaciu ăla mare din ape, încleștat în rădăcinile lui” (85, p. 245). Gestul lovirii apei, ca substitut al gestului lovirii „duhului” ei, se întâlnește și în unele colinde românești. Plecat să răpună „duhul de mare” (întruchipare a furtunii marine), eroul nu-l săgetează pe acesta (cum
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unul în fața celuilalt. Înțelegi ce înseamnă asta? râse celălalt slujbaș parcă disprețuitor și întinzând arătătorul se prefăcu a-și tăia gâtul. Asta înseamnă! Îl privi amuzat pe misionarul înlemnit și zise: Ia te uită cum mai tremură străinul! Misionarul își încleștă pumnii abia stăpânindu-și rușinea și furia care-i înecau sufletul. Vreme de două zile suportase amenințările acestor slujbași japonezi mărunți, dar acum, pentru misionarul cu un puternic respect de sine era de nesuportat gândul că aceștia i-au surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la Edo. Nici credincioșii nu mai trebuiau să se lepede de ei înșiși. — Ei, haide, senior Velasco, n-ai vrea să chemi aici încă și mai mulți padres din Nueva España? Vocea seniorului Shiraishi era blândă și ademenitoare. Misionarul își încleștă mâinile până îi asudară încercând să nu se lase înfrânt de glasul acela blând. Cum era tare mândru din fire, nu-i plăcea deloc să fie luat peste picior în acest fel de către japonezi. Vă bateți joc de mine? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
până și ea să-și schimbe locul puțin câte puțin. Pesemne că în cabina cea mare năvălise apa, căci negustorii se retrăgeau din calea ei țipând. Din loc în loc se auzeau rugăciuni murmurate către Zeul Dragon de către cei care se încleștau cu mâinile de funiile ce legau încărcătura. De fiecare dată când vasul se clătina, solii se prindeau de funia de salvare ca să nu se prăvălească. Întunericul din cabină se adânci. Din cabina cea mare se auzeau încet rugăciunile către Zeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nevoit să mă confrunt în fața episcopilor. În închipuirea mea, părintele Valente era un bărbat înalt și sfrijit, cu obraji uscățivi de sihastru. Lumina din ochi îi trăda mintea ascuțită ca un brici. Aveam sentimentul că glasul său grav se va încleșta ca o ghiară în argumentele mele dând la iveală părțile slabe ca pe niște răni sângerânde. Fără îndoială că la cel mai mic semn de destindere, se va năpusti asupra mea cu întrebări viclene sau îmi va întinde o capcană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]