8,533 matches
-
Scoate și-un ștergar mai mic. Aud glasuri și pași; înseamnă că s-apropie drumeții noștri. Poți să pleci, fată. (Fata iese. După câteva clipe, intră Gând-Împărat și Brăduț-Voievod, cu brațul stâng prins de gât într-o legătură. Femeile se înclină.) GÂND: Bun găsit, Lioară. Am ajuns și noi acasă. LIOARA: Bine ai venit, soțul meu! (îl îmbrățișează) Fiul meu, vină să te sărut și să te privesc. (îl îmbrățișează) Văd că mi te-ntorci stricat, de unde, la plecare, erai întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și fiul nostru n-am dat de capătul firului care ne trebuie. Mai avem trei zile și, cu ajutorul sfetnicilor și al altora, trag nădejde să-l lăsăm rușinat și de astă dată pe Zarvă-Împărat. (Intră cei trei Sfetnici.) SFETNICII (se înclină): Bine-ai venit, Măria Ta! GÂND: Bine v-am găsit! Vrednicilor ai mei sfetnici, veți binevoi să vă gândiți la dezlegarea unei cimilituri care o să vi se citească numaidecât. Și vă mai spun că avem pentru asta timp la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență Văzând cum lucrul naibii! un preacucernic sfânt, Sătul de veșnicie, se-ntoarce pe pământ. (Se aud bătăi în ușă.) Cine-i acolo? Intră! (vine Regizorul) Cu cine-avem onoarea? REGIZORUL (înclinându-se): Noi suntem regizorul. Și ne-am pierdut răbdarea De când, afară, noaptea în falduri moi s-așterne, Iar tu îndrugi pe scenă atâtea baliverne. De-aceea, înainte de cele trei semnale, Rugămu-ne fierbinte Întunecimii Tale Să termine povestea cu morții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
aglomerarea detaliilor, fără nicio intenție de organizare superioară, geometrică) camuflează, în fond, planul unei compoziții de cu totul altă natură, edificate după un principiu muzical care distribuie accentele în funcție de niște reguli subtile, aplicabile pe un material mai imponderabil. Balanța se înclină de partea sugestiei și a nuanțărilor în infinitezimal. De aceea (cum s-a și remarcat, altminteri, încă de la primele cronici), prozatorul nu e un arhitect, ci un rafinat colportor de istorii orale, un „povestaș“ cu auz ascuțit și cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
avea să-și arate efectul timp de multe ore în șir. O dată ajunsă la clinică, Simona fu plasată într-un salon cu încă nouă paciente. Nu erau din categoria furioaselor sau a celor agitate. Se manifestau mai curând ca melancolice, înclinate spre reverie și locuind mental în sfere siderale. Nimic din comportamentul lor însă nu demonstra că au simțul realului; imaginația, îmbolnăvită și ea, le scosese de sub controlul normalului, făcându-le să călătorească în alte zone și dându-le senzația iluzorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mi-ar surâde atât de mult... - Atunci, bineînțeles, Maria. Zâmbi și, după o scurtă pauză, continuă: ai un nume foarte frumos, unul care mi-a atras atenția îndată. Știi cumva de unde provine, sau măcar bănuiești? Femeia nu-i răspunse, dar, înclinând puțin capul în semn de nedumerire, în ochii ei se putu zări repede curiozitatea mare, ce-i sticlea. El spuse mai departe: - Maria este un nume foarte vechi, un nume biblic. El provine din limba ebraică, de la cuvântul Miriam, care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nu care cumva mocnea dintotdeauna în mine, iar mie nu îmi rămânea de făcut decât s-o scot din străfundurile ființei la suprafață și să mă bucur de ea tot restul vieții. Și, nu bag mâna în foc, dar eu înclin să cred că mai toți oamenii își ridică problema aceasta la un moment dat, în viață; de bună seamă că n-am fost nici primul și nu voi fi nici ultimul. Totuși, câți dintre aceștia ajung să își răspundă într-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a fost o prostie din partea mea, o scăpare de moment, atât! - O scăpare de moment, spui? - Da, întocmai, mai are omul și scăpări! - Și o regreți? - Și, da, acum o regret nespus de mult, mamă! Chiar, de fapt, sunt foarte înclinat să afirm că, deși ceea ce s-a petrecut cu mine a fost un fel de examen, pe care uite că nu l-am trecut, totuși cred că mi-a fost de mare folos, căci măcar acum am mai prins și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
zidului pretinsă trebuie dovedită cu acte, titluri, chiar acte private. Când unul dintre vecini dovedește posesia asupra zidului, nu mai rezistă prezumția de comunitate. Prezumția de comunitate a zidului, de exemplu, este Înlăturată de următoarea situație : când culmea zidului este Înclinată, aparține proprietarului dinspre care există planul Înclinat. Un proprietar care nu contribuie la repararea zidului comun, trebuie să renunțe la dreptul său de proprietate comună. Orice coproprietar poate Înălța zidul fără să-i schimbe destinația sau să-l Împiedice pe
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
Maria, noi nu ne-am spus decât bună ziua în unele dimineți Când după nopți și nopți de singuratice călătorii ne întâlneam o clipă și viața ni se urca pe buze amară și tristă Atunci eu mă apropiam de tine și înclinându-mă încet spuneam: Bună ziua Ioana Maria tu ascultai salutul meu, îl cunoșteai din alte dimineți și răspundeai la fel. De la un capăt la altul al vieții noi n-am fost decât două corăbii care își spun bună ziua Bună ziua corabie care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
greu e să trăiești lângă o femeie pompier, mă îmbrac în grabă, aproape udă, ajungem în biserică trecând printr-un șir de oameni în vârstă, văd și câțiva tineri, vreo doi copii, vreau să salut, Silvia mă trage după ea înclinând capul în stânga și în dreapta, hello, hello, când ajungem la ultimul rând de bănci mă așează aproape cu forța, scoate o monedă de 1 dolar australian și-mi spune: stai aici, când vin cu pomenile dai 1 dolar, nu mai mult
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ropote de aplauze furtunoase, fluierând admirativ. Aclamară și păpușarul, care se arătă din culise cu un mers săltăreț și primi felicitările meritate, Îmbogățite cu strigăte prelungi, nestăvilite, și o mulțime de bravooo. Înalt și slab, păpușarul salută publicul entuziasmat, Își Înclină apoi capul și, retrăgându-se câțiva pași, dispăru discret după cortină. Următoarele spectacole avură un succes și mai mare. Se vorbea deja despre un adevărat fenomen artistic. Gazetele Îl comentau În termeni foarte elogioși pe Grimmi, comparându-l cu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
chiar În mijlocul petei de lumină, care-i scoase În evidență trăsăturile expresive. Sforile care-l susțineau Într-o balansare continuă aproape că nu se vedeau În penumbra creată de spațiul scenic. Acesta salută ștrengărește, ducându-și un picior Înainte și Înclinându-și fruntea peste care Îi atârnau firele de păr. Publicul izbucni Întrun vacarm de aplauze. Câțiva copii se ridicară În picioare și Începură să strige numele păpușii lor iubite, din doua silabe: Gri mmi... Gri-mmi... Gri-mmi... Păpușa se aplecă și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lor dispoziție, pentru câștigul artei adevărate, În cele din urmă. Rumoarea crescu printre capetele ascultătorilor sensibilizați până la lacrimi și se sparse În ropote de aplauze și În frenetice urale. Aplauze care deveniră ritmice, În felul bătăilor de tobă. Grimmi se Înclină În semn de mulțumire. După ce privi Înainte, Întinse mâinile deasupra capului și execută o piruetă perfectă, de adevărat balerin. Mai făcu una și Încă una, În ritmul aplauzelor succesive, care nu se mai opreau. Începu să se Învârtă Într-un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Întreaga Asie la picioare. Iar dintre ai noștri, Îmi plăcea Mihai Viteazul, banul Craiovei, pentru că și el, ca și marele cuceritor mongol, doar că patru secole și jumătate mai târziu, a unit pentru Întâia dată cele trei țări românești, după cum, Înclin să cred, știe prea bine și ea. Da, mi-amintesc chestia asta cu Mihai Viteazul! Ne-a Înnebunit proful nostru la ore, a precizat Melanie pe un ton cât se poate de nostim (i se dezvelise un sân aproape În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crește de la o clipă la alta. Camera e un vârtej de lumini, proiectate pretutindeni. Apoi se-ntâmplă ceva de-a dreptul ieșit din comun: hainele se desprind din umerașe, ca și cum puteri invizibile le-ar fi Îmbrăcat pe dată. Sacoul se-nclină ușor și invită la dans rochia neagră a Melaniei. Rochia acceptă cu mișcări fine, cu gesturi tandre, unduitoare. Încep să se rotească Împreună, pe valurile sublime ale muzicii. Fredonez din ce În ce mai tare și aplaud fascinat, urmărind spectacolul minunat de deasupra mea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și cu fața palidă privea și ea în gol. Caietul din poala ei avea linii albastre ce se prelungeau pe ciorapi până în pantofi. Acolo îi gâdilau tălpile ca niște ecuații de matematică. Trenul coti brusc la dreapta și toți se înclinară peste umeri, atingându-și involuntar brațele și coapsele, apoi reveniră în poziția inițială puțin rușinați. Fata cu fusta foarte scurtă își ridică ochii spre garoafele Deliei, iar când ajunse cu privirea spre chipul ei văzu că i se zâmbește. Îngheță
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
că sunteți Vera. — Dar cine sunteți dumneavoastră? Și cum de vă permiteți să ne faceți o vizită atât de târzie? — Mi-am permis să vin la dumneavoastră pentru că este o chestiune foarte importantă. — Importantă pentru cine? Poate pentru dumneata? — Aș înclina să cred că și pentru dumneavoastră. — Cum așa? Vedeți, și eu l-am cunoscut. Și încă de foarte mult timp, înainte ca dumneavoastră să-l fi întâlnit pentru prima oară. — Cum ați aflat? — Așa ceva nu se poate ascunde pentru multă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în care se regăseau toate secretele magiei, superstițiilor, viciilor și suferințelor popoarelor Indiei. Pe parcursul mișcărilor sale armonioase și al chemărilor senzuale, al gesturilor hieratice, baiadera se desfăcea ca o petală de trandafir. Fremăta pe toata lungimea umerilor și brațelor, se înclina, se ridica din nou. Ce impresie puteau să-i facă tatălui meu toate mișcările sale, care comportau sensuri nepătrunse și vorbeau un limbaj mut? Mai ales dacă adăugăm caracterului voluptuos al spectacolului mirosul acru și piperat al transpirației acestei femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
asiatic? Și-apoi, poate Arșinel a uitat, dar trei blocuri după colț a trăit marele George Calboreanu. Unul dintre genialii artiști ai României! Dar cine-i Calboreanu, față de Mitoșeru?! Nici măcar nu mai apare la televizor, dă-l În sărăcie !... Uneori, Înclin să-i dau dreptate lui Balzac : „Dacă presa n-ar fi existat, n-ar fi trebuit inventată!”. Îți strică ziua! Primesc de la colega și prietena Sorina Bălănescu o carte de memorii. PÎnă aici, nimic ciudat. Numai că volumul este publicat
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
înainte dă masă?" "Îhî. Iau un Cambusa Amaricante, dăși mi-e o foame dă mor. Da' până vine și zăpăcita asta, ce să fac?" Domnul Ciucurel socoti că era momentul cel mai potrivit pentru o retragere elegantă. Se ridică amabil, înclinându-se în fața amândurora: "Doamnelor, a fost o plăcere să vă întâlnesc. Din păcate, mai am unele probleme dă rezolvat...". "Bine, tu. Fugi dă le rezolvă, atuncea!", făcu Pârvuleasca, concediindu-l cam abrupt, semn că se pregătea de o bârfă între
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se prefăcu încrezător domnul academician, însă uitându-se deodată în toate părțile. Relu își permise să-l privească ironic: "S-o crezi matale!". Lăsă plin de morgă actul pe masa de scris a înaltului universitar și se despărți de acesta înclinându-se ușor. Apoi părăsi încăperea, lăsându-l pe moș pradă celor mai negre presupuneri. Se întoarse în biroul lui cu o meclă tragică. Își luă pardesiul și diplomatul, îmbrățișând camera cu priviri nostalgice. Când să iasă pe ușă izbucni: "Poftim
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
infecții sau alte boli, sistemul imunitar nu știe ce să facă, este derutat și nu apără corpul. Eu am studiat ce am găsit despre această boală și nu am ajuns să înțeleg mai nimic, exact cum și medicina s-a înclinat în fața acestei ciudate boli. Lupus-ul este clasificat ca boală autoimună inflamatoare degenerativă, cum ar mai fi și reumatismul poliarticular, scleroza multiplă, diabetul juvenil sau altele. De fapt, se face deseori confuzia dintre lupus și reumatism, pentru că este greu de
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
el, numai Einstein se afla În zonă, iar acesta, ridicând din umeri, Îi răspunse: „Totu-i relativ, prietene“, astfel Încât grecul căzu de-a dura pe trepte. Din postul său de comandă, Napoleon vedea cum soarta bătăliei era gata să se Încline În favoarea Lumii Noi. Cu inima strânsă, apelă atunci la cei pe care n-ar fi vrut nicicând să se bizuie: britanicii. După ce le șopti câteva cuvinte la ureche, Oliver Cromwell și Benny Hill se infiltrară, cu două coifuri de clovni
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ar putea face parte Gabriela Melinescu, jumătate scriitoare română, până a plecat în exil, și cealaltă jumătate (o jumătate mai mare!), scriitoare suedeză foarte prestigioasă. Aceste două nume, trei cu Ana Blandiana, contează pe culoarul feminin, dacă juriul suedez va înclina cu timpul mai frecvent în această parte. Sunt în mare parte de acord cu Gabriela Adameșteanu, opinie exprimată în articolul citat mai sus, cu lista posibililor noștri candidați (o redau întocmai, cu observațiile mele în paranteză): Norman Manea (pe care
Nobelabilitatea literaturii române by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9163_a_10488]