1,922 matches
-
Acasa > Strofe > Introspectie > AMĂGIRI HILARE Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1639 din 27 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Suflete triste aleargă pe străzi, Inimi pierdute se caută-n van, Măștile-ascund ambulantele prăzi - Prizonieri după-un vechi paravan. Rar încolțește un zâmbet pe chip, Negură-n gânduri și în privire, Soarta ne joacă ades un tertip, Bezna nu poate să ne mai mire. Gheață e-n inimi, la fel și-n simțiri, Destine goale, fără direcție. Viața ne-nvăluie în amăgiri
AMĂGIRI HILARE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352990_a_354319]
-
său. Tu să fii caisa care mă învăluie și mă ocrotește Eu să fiu sâmburele care stau în mijlocul tău ca o rădăcină, ca o stâncă pe care să te sprijini să nu cazi în haos Sunt sinele tău care voi încolți la infinit, purtându-te ca o corabie prin timp Dar nici aceste nu este un joc pentru că tu chiar ești caisa zemoasă, dulce și parfumată iar eu chiar sunt sâmburele din centrul ființei tale Mi-ar mai plăcea ca tu
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
că drumul unui om spre lumea prosperității a fost întrerupt, de asemenea cine știe ce visuri avea și el, ce datorii în spate acolo în Africa, sau câți de-ai să-i nu depindeau de reușită lui pentru a supraviețui. Iar el încolțit la frontiera Spaniei cu Franța, oare ce era în acele momente în inima lui, iar acei jandarmi mi s-au părut duri cu un aer de superioritate în comportamentul lor. Știu că o anumita clasa de oameni mi-ar putea
LUMEA PROSPERITATII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354404_a_355733]
-
e un trecător, un călător... Ca o dragoste de păsări albe, care străbat eternitatea și se întâlnesc din zbor în dreptul unei stele...Poezia caracteristică și mare a lui Eminescu se ridică din mâhnire. Speranța, credința, mângâierea nu par să-l încolțească pe poet așa cum o face dezamăgirea. Accentele acestei trăiri sunt profunde. Poate de aceea, din această dezamăgire limba română a strâns o capodoperă de amărăciune glacială, Luceafărul.” ,,Ca și în poezie, Eminescu posedă un număr egal de coarde la lira
SUB CERUL OPEREI EMINESCIENE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354465_a_355794]
-
de dragoste, precum aceasta - scrie Cezarina Adamescu, altă excepțională poetă, dragă prietenă a mea. - Zeii ocrotitori ai iubirii sunt Eminescu, Noica Stănescu, Iorga, Arghezi, Călinescu. O dragoste ca un sâmbur de migdal, dulceag-amărui, strălucitor prin absență. Din care nu va încolți nimic. Pentru că e strivit și carnea lui dulceag-amăruie a intrat în coaja tare, străbătută de șanțuri și vinișoare de lemn. Cum să mai alegi ce e bun și ce e strivit de tăvălugul cel mare? Idee: iubirea se vede chiar
JURNALUL NEFERICIRII DE ELENA M. CÂMPAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354445_a_355774]
-
o trăsătură de bază a existenței umane. Fără comunicare, am fi precum niște plante fără apă și lumină... ne-am veșteji și am muri în... tăcere. Cuvintele sunt precum semințele... ele sunt... semănate și acolo unde ”terenul” este prielnic, acolo încolțesc și nasc vlăstare. Totul ar fi foarte frumos dacă printre aceste vlăstare nu s-ar ascunde și multe... ”buruiene”... Cuvântul posedă o putere uriașă în cadrul unui dialog. Dacă privim scurt spre știrile actuale care inundă emisiunile de radio și televiziune
ULTIMUL MEU... CUVÂNT de DOINA THEISS în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353852_a_355181]
-
nr. 1315 din 07 august 2014 Toate Articolele Autorului plouă mărunt ascult muzica sau ea mă ascultă de multe zile n-am mai simțit liniștea adâncurilor sămânța se tulbura din ce în ce mai mult paharul cu gheață pe frunte se topește mereu uneori încolțește sămânța răului. nu-i al meu îl arunc departe în minele florilor de cuarț de unde de ce de prin când încercare adun toate nici eu nu mai știu. poate Domnul știe să-mi aline frământările crescânde la pragul dintre tăcere și
MĂRUNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353891_a_355220]
-
de prieteni, speriați de întorsătura luată de sănătatea ei. După plecarea oaspeților a vizitat-o și doctorul căruia i-a spus că n-o doare nimic, doar că are o insomnie și o stare generală proastă. În nebunia ei care încolțise mai demult, și-a adus aminte de drogurile ( medicamente) aduse de Virginia, fata ei, de la fratele Smarandei Gârbea, care era farmacist, și i le trimisese la rugămintea ei, fiind colegă cu farmacista Smaranda Gârbea pentru una din fete, zicea ea
ROMANUL EPISTOLAR EMINESCU-VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353870_a_355199]
-
înseamnă pentru că-mi dă prilejul să creez. Penelopa Frumoasa Penelopa solie mi-a trimis rugându-mă să-i împrumut o vreme visele prinse-n caer și gândurile-n gheme ca să le țeasă-n pânza ei de vis. Știam că-i încolțită de pețitori ce vor să treacă peste dorul ei cu plugul. Îmi povestise-un graur, în șoaptă, vicleșugul cu care amâna dorința lor. N-am pregetat o clipă și i-am trimis ce-a vrut... Târziu, aflai că-n vesela
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353936_a_355265]
-
cuvânt, stătea doar și asculta. Nici n-a stat până s-a împrăștiat toată lumea din fața bisericii: bărbații - la MAT să se cinstească, femeile - acasă, să pună de mămăligă. A plecat gânditoare și, pe drum, un mugur de speranță i-a încolțit în suflet. Știa că Dinu Îngerașu îi luse banii din bagajul lăsat în seama lui în Râmnic, la piață. Primul ei impuls a fost să se ducă la el acasă. Conta pe efectul surprizei, dar după câteva clipe de gândire
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
fereastra dormitorului său. - Acum ce fac...!? - se întrebă el nedumerit. Deschise cartea la prima pagină și deodată ochii i se împăiejenară, pământul păru că se clatină și ca prin ceață văzu scris: „Magie neagră”. Tresări, căci o idee năzdrăvană îi încolți pe moment în minte. - Ce zici, manuscrisule!? Pot urca cu ajutorul tău cei doi metri de zid până la fereastră? - i se adresă el sărutîndu-i coperta. Din zid ieșiră colțuri pe care se cățără până la fereastră, apoi sări sprinten în cameră. Aprinse
XXVI. MAGIA NEAGRĂ (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353974_a_355303]
-
lăsat tăcerea îngerească Și mi-a vorbit în șoaptă Dumnezeu. De primul vis, de prima sărutare, Cu glasul mamei mi-a vorbit duios, Mi-a povestit de lacrima ce doare Și de suspinul omului frumos. De gândul care sta să încolțească, De zbuciumul ce îl simțeam venind, El a trimis cocorii să-mi vorbească Și mi-a adus în suflet un colind. De zâmbetul copacilor în floare M-a povestit în treacăt un vecin Și, tot așa, din pură întâmplare, Am
POEME DE DOR de MARIA IEVA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353069_a_354398]
-
de pretutindeni și gândurile de nicăieri, lacătele nu mai au chei și ușile nu mai au lacăte, dar printre crăpăturile timpului, din înaltul cerului, mi-am văzut rădăcinile... o lumină argintie cobora prin seva stejarului până în ghinda din care am încolțit, un fulger care despica marea în două și o tăcere pentru care regii au devenit cerșetori. Am lăsat furnicile să se retragă în adânciturile din scoarța stejarului, mi-am așezat încă o dată palma pe mușchiul verde, ca semn de bun
PRINTRE CRĂPĂTURILE TIMPULUI de MARIA IEVA în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353105_a_354434]
-
lăsat tăcerea îngerească Și mi-a vorbit în șoaptă Dumnezeu. De primul vis, de prima sărutare, Cu glasul mamei mi-a vorbit duios, Mi-a povestit de lacrima ce doare Și de suspinul omului frumos. De gândul care sta să încolțească, De zbuciumul ce îl simțeam venind, El a trimis cocorii să-mi vorbească Și mi-a adus în suflet un colind. De zâmbetul copacilor în floare M-a povestit în treacăt un vecin Și, tot așa, din pură întâmplare, Am
CURCUBEUL IUBIRII (POEME) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1447 din 17 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353104_a_354433]
-
sculpta. Nu voi lăsa ca lacrima să curgă, Am sa ridic privirea spre Ceahlău, Iar de va fi un dor să mă ajungă, Voi răstigni părerile de rău. Cu stropi de mir îți voi uda cărarea, Când sâmbur de lumină încolțești Și rogu-te, de poți, să-mi lași iertarea, C-am îndrăznit să cred că mă iubești. Singurătatea n-o împarți știi bine Și nici durerea nu o poți sculpta, Când pleci, închide ușa după tine, Să vin, să te
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
Și greierii de după grind, Cum tac în lumea lor cernită. Dar buburuzele mai stau S-aștepte altă ursitoare, Strângând cuvintele ce au Ecou în viața viitoare. TĂCEREA MACILOR pentru tăcerea macilor nu pot învinovăți bobul de grâu care mi-a încolțit sub piele nici oamenii de zăpadă nu pot fi vinovați că au ațipit între două stații de tramvai pentru licuricii care stau în beznă uneori victime alteori călăi ale propriilor gânduri am căutat corabia dincolo de oceanul de lacrimi și i-
TĂCEREA MACILOR (POEZII) de MARIA IEVA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353106_a_354435]
-
a găsit în această dimineață într-un loc așteptând să renasc din oră în oră cu chip nou și privire de piatră pregătită să intre în viața mea unde lucrurile sunt așa cum sunt cu ploi dense și cerul opac dorința încolțește un zâmbet sprijinit pe conturul buzelor dintr-un vers ce prevestește fârșitul poemului pentru că este târziu și vreau să dorm mâine am de mers printre oameni care tac în acest joc inocent apropiindu-mă de tine NEBUNII PERMISE te aștept
NEBUNII PERMISE (POEME) de ELENA TOMA în ediţia nr. 802 din 12 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352625_a_353954]
-
Pe pânză infinită a orizontului, Fremătând de prospețime și culoare. Vântul ștrengar a luat-o haihui prin lanurile verzi, Fugar într-un picior prin iarbă înfiorata de atâta tinerețe, Hoinărind printre fluturi și maci roșii aprinși, Înnebuniți de doruri abia încolțite În suflete tinere, zburdalnice, jucăușe. Ochii deschiși nu pot cuprinde nemărginirea verde, si-albastra și frematanda, Urechea nu poate percepe în totalitate Simfonia culorilor și murmurul vieții. Mă simt călător purtat pe brațe de îngeri cuminți, Pe aripi de pescăruși
VIS DE VARA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352721_a_354050]
-
-vă ochii și priviți holdele care sunt albe acum, gata pentru seceriș. Cine seceră primește o plată și strânge rod pentru viața veșnică...” (Ioan 4:35-36) Emi, o pensionară din Salonta, de etnie maghiară, plină de înțelepciune, este acum grâu încolțit din Sămânța lui Dumnezeu: înțelege chemarea, trăiește cu bucurie, crește în credință prin harul unui suflet vindecat. Cuvântul Domnului lăudat și predicat în Biserica Baptistă „Betel” din Salonta a rodit și în sufletul ei. Și Felicia, o mamă cu inima
HOLDE ALBE PE CÂMPUL EVANGHELIEI de SORIN PETRACHE în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353565_a_354894]
-
eu în El.” Și zbaterile continuă între „Prezent și trecut”, frământul regretelor, privind „trist spre punțile tăiate” se cuibărește în pământul speranței peste care pășește spunând: „Eu sunt semănătorul”: „Pun în pământ /cuvânt după cuvânt/ fără să sper măcar că va-ncolți [...] Semănător nebun,/ ce crede-ntr-un/ mirabil viitor ce va rodi”. Întregul volum al domnului Covali te poartă prin meandrele poeziei prin nenumărate trăiri exprimate cu măiestrie poetică în versuri scrise parcă pe-un capăt de liră... Până și elegiile
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
și cu ea îngheață laolaltă firea, deci și el. Sângele-i dus... În urmă-i doar apă e lăsată. Numai din vârfurile degetelor năclăite-n sânge, măsoară încă timpul vreo picătur-abia... Un frig vrăjmaș, ce n-a simțit vreodată, îi încolțește corpul încă viu... Doar capul îi mai frige sub greaua sa coroană de gânduri și de spini... Cât bun orânduit-a pentru semeni?! Dar nu-ndestul... N-au înțeles... De aceea dânșii l-au purtat și osâdit aici?! Vai, nu! Cu
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
se dezvolte în inima și viața fiecăruia. În final, unii oameni se vor identifica atât de mult cu roadele împărăției întunericului, încât vor fi numiți fiii Celui Rău. Există pericolul pentru noi toți în a lăsa ca semințele răului să încolțească în noi și să aducă roade în viața noastră. Și unii oameni încep să iubească astfel de roade preamărind un stil de viață contrar a tot ceea ce Sfintele Scripturi ne învață despre modul cum trebuie să ne trăim viața. După ce
NEÎNȚELEASA PARABOLĂ (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354222_a_355551]
-
-o în ochii fiecărui copil, mi-a dat sentimentul că în inimi, preț de câteva ore, acestora le-au crescut aripi albe, cu care vor zbura, dar se și vor întoarce, ori de câte ori își vor aminti de școală, locul unde a încolțit în sufletele lor sămânța cunoașterii. Pentru că - de ce să nu recunoaștem? -indiferent unde ne vor conduce pașii, purtăm cu sfințenie în gânduri școala cu-al său parfum special cu care știe să ne răsfățe la fiecare zi aniversară sau serbare școlară
PICURI RUGINII PE-AL TOAMNEI OBRAZ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354551_a_355880]
-
Acasa > Orizont > Selectii > NU ȘTIU CINE SUNT, Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 443 din 18 martie 2012 Toate Articolele Autorului sau ce multe doruri de dor încolțesc, nu știu iubirii să aduc ofrande, dar îți știu albastrul ochilor vinovați, flămânzi... Iubite, ești de vină pentru așezarea bătăilor inimii deasupra sfinților pictați în altar, pentru orbirea noastră, pentru jertfa tăcerii... Mi-ai spus că acest drum duce spre
NU ŞTIU CINE SUNT, de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354614_a_355943]
-
despre frumusețe și adevăr, acela nu poate avea decât un suflet pe măsură. Chiar dacă autorul a disociat poemele, în două mari categorii, cele pentru poemul “Rugă fără sfârșit” și altele - libere de tematică, frumusețea lor este aceeași. Sâmburul de inefabil încolțește din toate la fel, pentru că autorul este egal cu sine însuși. O poezie suavă, de o gingășie aparte și în același timp, adânc înfiptă în cotidian, cu rădăcini în glia străbună, care respiră un aer de patriotism autentic, o poezie
MĂSURA DE NECTAR A POEZIEI. RECENZIE LA CARTEA LUI ROMEO TARHON ŞI ÎNGERII AU ÎNGERI PĂZITORI [Corola-blog/BlogPost/347052_a_348381]