KorAP: Find »[drukola/base=încremeni & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...105 >

2,617 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488

uscată, îți dai seama ce izolată e camera în care te afli. În funcție de dispoziția sufletească, această izolare îți dă senzația de confort sau de însingurare. De la fereastra cămăruței mele, văd drept în față peretele casei vecine cu șuvițe de ciment încremenite pe cărămizi; dacă privesc în jos, pot admira locul străjuit de un mic turn pe care portarul nostru Matei îl numește pompos grădina stăpânilor. E, însă, suficient să privești această grădină și pe acești stăpâni ca să înțelegi că respectul special

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
lor: devin imobile de parcă ar aștepta o lovitură. Stau la masă. Cu cât stau mai mult, cu atât sunt mai rigid, cu atât mai greu îmi este să mă mișc din loc. În această noapte a cocainei, întregul corp ba încremenește în nemișcare, și atunci mi-e greu să mă urnesc, ba face mișcări smucite, și atunci mi-e greu să mă opresc: pe stradă, cu Mik, a fost greu să fac doar primii pași, apoi totul a început să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se pare că tocmai din direcția aceea vin spre noi șoaptele amenințătoare ale camerei întunecate. Ochii lor au o fixitate dementă. Totul a încremenit în cameră, doar buzele se mișcă. - Șșșt - șșttșșș, - șuieră Nelly, într-o șoaptă rapidă. - Vine cineva, - șoptește Zander, cineva vine aici, strigă el în șoaptă, și capul îi tremură continuu. M-am molipsit și eu. Nu-mi pot imagina ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte a străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii ca niște fante și cu gura căscată în dreptunghi. Totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
aceea, dezvelindu-mi dinții încleștați și înghețați, plin de o transpirație lipicioasă și greu mirositoare, mă cățăram încet și greu, de parcă aș fi escaladat un munte de gheață, pe divanul care trosnea asurzitor din toate încheieturile. Ajuns pe divan, stăteam încremenit de spaimă până ce simțeam din nou nevoia să urinez. Venea apoi dimineața, linsul peniței ruginite, zborul unei noi doze de cocaină uscată, vertijul ușor și senzația de greață și de spaimă când auzeam zgomotele pe care le fac oamenii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
fel de mâncăruri. Lacheul care-i servește pe oaspeți se apropie de mama și vrea să-i pună mâncare în farfurie, dar, văzându-i ținuta, dă să se depărteze. Mama, însă, înșfacă paleta de pe un platou și se servește singură. Încremenesc - dacă o văd oaspeții? Dar mama își tot cară la mâncare în farfurie, în timp ce lacheul, cu o figură nedumerită care mă face să sufăr și mai mult, în momentul în care în fața mamei se ridică deja o moviliță de mâncare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

Porni mai departe, grăbind pașii. Strânse lanterna în mână și redeveni atent la drum. Ținea capul strâns între umeri și mergea ușor aplecat, încercând să se ferească cât de cât de ploaie. Dincolo de întunericul copacilor trosni o creangă uscată. Aproape încremeni de spaimă. Brusc, își aminti de poveștile care circulau printre șoferii de la garaj. Se spunea că prin părțile lor apăruseră urși. Erau aduși din alte zone, mai intens populate unde începuseră să dea iama prin gospodăriile oamenilor. Deoarece nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
va avea din nou norocul să nu mai pățească nimic, să scape fără să se rănească. Continuă deci să se târască înainte spre drum, sau, mă rog, în direcția în care credea el că se află acesta. Atunci auzi bufnitura. Încremeni pe loc cu inima bubuindu-i în piept. De data asta nu mai încăpea nici o îndoială. Ceva mare și greu sărise foarte aproape, la numai câțiva pași depărtare. Auzise foarte clar și simțise totodată pământul tremurând. Apoi frunzele începură să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se desprinsese de brațul lui Toma și mai făcuse doi pași. Se întoarse mirată spre el și îl privi înspăimântată. Auzise și ea. Hai, nu mai zăbovi! îl grăbi ea în șoaptă. Ca și cum n-ar fi auzit-o, Toma privea încremenit în întu nericul aleii. În spatele lor, ceața se ridica ca un zid. Părea că înain tează destul de repede spre ei și amenința să-i cuprindă. Felinarele pe lângă trecuseră mai devreme nu se mai vedeau de loc. Negura le înghițise și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște răspunsuri, însă problema principală nu avea încă soluție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de pe platoul înclinat. În momentul acela, Cristian se simți ca și cum ar fi primit o lovitură în moalele capului. Frica îl paralizase total. Ceva copleșitor îl amenința fiind gata să se prăbușească peste el. Orice instinct de conservare dispăruse și el încremenise pe loc. Își ridicase mâinile deasupra capului și se chircise la pământ. Nu vedea și nu auzea nimic în jurul său. Uită-te la el! arătă Calistrat cu toiagul spre tânărul prăbușit. Crezi că va rezista? Nu mi se pare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ghem dens, mai negru ca noaptea care se apleca amenințător peste ei. Dinspre arătarea aceea venea un val copleșitor de ură amestecată cu o suferință nemărginită. Un urlet cumplit de furie amestecată cu neputință îi inundă timpanele, făcându-l să încremenească pentru câteva clipe. Nu știa că bestia are glas, așa că fusese luat prin surprindere. Ai auzit? îl privi el întrebător pe Calistrat care nici nu părea să fi băgat de seamă. Ce să aud? Ei, și tu, acum! Cum ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
parafinată, se aflau cei zece cilindri de dinamită. Erau încărcături de jumătate de kilogram și își dădu seama că avea sufi cient exploziv pentru a rezolva treaba pe care și-o puseseră în gând. Se apucă să desfacă ambalajul și încremeni pe loc. De unde ai luat-o? întrebă el, neîndrăznind să se mai miște din loc. Treaba mea! răspunse Moș Calistrat, punându-și mâinile în șolduri. Nu-i momentul acum să o faci pe supăratul. Vreau să știu acum, de unde ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se transforma într-o minge de foc. Urmaseră apoi alte două rachete, plecate din același loc, care loviseră celelalte camioane din convoi. Șoferul lui Mihailovici oprise mașina frânând violent. Își privea înspăimântat șeful, așteptând de la acesta noi ordine. Mihailovici rămăsese încremenit de uimire. Chiar dacă bănuise iminența unui atac, nu se așteptase ca acesta să fie atât de violent și nimicitor. Dacă inamicii săi voiseră să-i transmită un mesaj, reușiseră cu prisosință. Îi era foarte clar, nu mai avea ce căuta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
versant grohotișuri mărunte de calcar. Culoarea albicioasă, pătată cu tente roșiatice a acestora, contrasta puternic cu negrul de dedesubt. El însuși stătea pe un platou înclinat, acoperit și el de pietre mici cu muchii tăioase. Deși în jurul lui totul era încremenit, știa că toată grămada aceea de roci se afla într-un echilibru extrem de fragil. Nu mai îndrăznea să facă nici o mișcare, de teamă să nu determine alunecarea acestora. După cum arăta peisajul, avea senzația asemenea fenomene se produseseră în trecutul imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ceva obișnuit, pentru că Cerkatov era ofițerul însărcinat cu contrainformațiile din regimentul unde își satisfăcea stagiul militar. Intrase în biroul său speriat și cu inima cât un purice. Căpitanul stătea în picioare, cu spatele la el, privind pe fereastră. Godunov salutase și rămăsese încremenit în poziție de drepți, strângându-și în mâini boneta. După câteva momente de tăcere, care lui Boris i se păruseră lungi cât o veșnicie, Cerkatov se întorsese către tânărul soldat. Era un tip mic de statură, blond spălăcit și cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
era prost ca să vorbească aiurea, mai ales în armată. Apoi urmase o întrebare la care se aștepta, Cerkatov voia să știe dacă e gata să-și dea viața pentru Uniunea Sovietică. Servesc patria! urlase el scurt, după ce își pocnise călcâiele, încremenind în poziție de drepți. Pe fața ofițerului nu se putea citi nimic. Dăduse numai ușor din cap și îi făcuse semn să părăsească încăperea. Nedumerit și chiar ușor speriat, soldatul Boris Godunov salutase și se răsucise pe călcâie, după care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
după care îl apucă de mâna cu care acesta îl strângea de gât. Se eliberase cu ușurință, împingându-l la o parte pe agresor. Pornise apoi cu pași mari spre pădure, continuând să arunce fulgere din priviri către minerii rămași încremeniți în camion. Oricât insistase Boris, oricât îi amenințase și zbierase la ei, nu reușise să-i determine să se apuce de lucru. Nimeni nu mai voia să muncească acolo. Muncitorii refuzau să continue să sape. Merce narului nu-i venea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pe care o strângea cu putere. Articulațiile îl dureau din cauza încordării și, pentru o clipă se dezechilibră. Se redresă repede, dar, probabil că făcuse ceva zgomot, pentru că bătrânul se întorsese brusc, privind țintă spre stejarul în care se afla. Boris încremeni, știa că acesta nu-l poate vedea printre frunzele între care era ascuns. Calistrat era în lumină, în timp ce el se afla încă în umbra pădurii. Și totuși, simțea ochii acestuia sfredelindu-l ca niște raze fierbinți. După câteva momente, moșneagul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282

Încît văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire tulbure și Îndepărtată, o suflare Înduioșătoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
hainei și, Încins de o dogoare neștiută de el pînă atunci, mai comandă o stacană de bere. Karolina abia ce puse berea pe muchia mesei cînd Jeshua, sărind sprinten, reuși să-i Înșface rotunjimea sînilor revărsați. Pentru o clipă Karolina Încremeni, precum femeia lui Lot prefăcută Într-un stîlp de sare, după care, dezmeticindu-se, Îi pocni una. Palma sa greoaie și rumenă Îi mută nasul din loc. „Asta este Aparența plenitudinii“, zise Jeshua pe un ton sentențios, iar cealaltă e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
că am reușit...“ „Ba dimpotrivă, veți fi În negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care pînă atunci fusese Încremenită Într-o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvîntă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să-l Înșface, ci va sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

mai multe ori. După ce mă pișam, păstram strâns în mine un jet de pipi, mă întorceam spre fete, le stropeam scurt, le udam pe codașe fericită, jaaap!, le luam sub puterea mea, era ca și cum le-aș fi stropit cu ipsos, încremeneau așa, alb și gol, aș fi putut dansa pe trupurile lor, aș fi putut face tot ce vroiam. Își reveneau de-abia când mă sculam eu de acolo, după aia ne luam chiloții din punga de plastic, la întâmplare, trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
fi auzit: — Ce salarii mizerabile în învățământul românesc!!! În cercetare la fel, păi e posibil ca cercetarea să iasă în stradă, la demonstrație, și jandarmii să-i bată, să lovească ei cu bastoanele cele mai luminate minți din țară? O să încremenim în proiect, vorba filosofului. Ne vanghelizăm. Noi n-avem voie, nu ne putem permite să rămânem deoparte, în afară de UE, trebuie să reintrăm în lumea civilizată, acolo unde eram deja în perioada interbelică, trebuie să adoptăm și noi mottoul in varietate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
la prințul Danemarcei. Vreau să discutăm personajul, să-l discut cu tine după scena asta, îîî... sau mâine, vedem. Fata se întoarce însă lângă masă, ia cămașa roșie, o desface cu dragoste și o ține pe palmele ridicate și întinse. Încremenește în picioare acolo, în partea dreaptă a sălii palatului, lângă masa purpurie, ține pleoapele în jos, privirea i-a dispărut, un giulgiu s-a așezat peste ochii Ofeliei. Carnetul cu numele femeilor revine în mintea ei, alungă paginile alea, l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]