1,250 matches
-
Apoi ai fost văzut bând în timpul serviciului - ceea ce fac și eu, dar în circumstanțe mult mai discrete. Înțelegi ce-ți zic? Danny încercă să pară supus, un mic truc pe care îl deprinsese pentru astfel de situații - ochii plecați, fața încruntată. — Da, domnule. Dietrich își aprinse o țigară. — Ori de câte ori îmi spui ”domnule”, știu că te joci cu răbdarea mea. Ai noroc că-mi placi, detective. Ai mare noroc, pentru că sunt de părere că abilitățile îți întrec aroganța. Raportează-mi ce știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
și pe Loew. Mal îi privi pe cei trei cum toastau împreună, bând whisky Glenlivet din pahare de cristal. Își luă carnețelul, așezându-se la capătul îndepărtat al mesei. Meeks și Dudley conversau vioi, iar Ellis îi aruncă o privire încruntată, care se traducea prin „Să trecem la treabă”. Încuviințarea lui Loew îi semnala că răceala lor era doar temporară. Mal se gândi: ar trebui ca el să-mi fie îndatorat, iar acum îi sunt eu dator. Ridicând pixul ca să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-i pîrăsc! Parcă eu de-astea mă țin! ― Mai ai de gând să stai mult? ― Nu, sânt gata numaidecît! Fără să vreau, mă gândesc la Barbă și la cuvântarea lui. Ce de profesori erau în jurul directorului! Mai toți bătrâni, unii încruntați, alții zâmbitori... și mai toți moțăiau din cap cu multă bunăvoință, în semn că așa este tot ce spune Barbă! Ba unii aplaudau, și după ei se luau și cei câțiva părinți rătăciți pe-acolo. Când a terminat de vorbit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
fără să mai aștepte: Cred c-a înțeles toată lumea! Cine vine peste trei zile fără șapcă și număr este eliminat! Din nou Stoica: ― Dacă nu vă supărați, ce-nsemnează "eliminat"? ― Adică că te dau afară! îi răspunse ilustrul pedagog și plecă încruntat. La trei zile după aceasta, toți băieții aveau șepci frumoase, albastre, cu cozoroace strălucitoare de lac, și numere pe care se răsfățau aurite inițialele liceului: "L.Gh.L"... CAPITOLUL III TEZĂ LA ROMÎNĂ Liceul Gh. Lazăr din București era în primul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
î Tata lasă spălatul baltă și merge cu mine în birou. Pe masă erau înșirate diferite corpuri geometrice: cilindri, prisme, piramide, conuri și sfere, pregătite din ajun, pentru lecția de Geometrie pe care-o avea la clasa a IV-a. Încruntat, se așază la birou, scoate o carte de vizită și scrie! Respir ușurat... dar, nenorocire, tata se oprește din scris și își îndreaptă privirile ucigătoare spre mine: ― Ce să-i scriu, nerușinatule, răspunde-mi? Cum o să-i scriu că mi-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Și ce citeai, mă rog? Îmi dai voie să văd? Gică își întoarse buza de jos și întinse cartea, zâmbind cu șiretenie, că doar atâta aștepta! ― O... "Ce e amorul?" Foarte interesant! Citești "Ce e amorul?" de Eminescu, în fața bustului încruntat al lui Vlahuță? ― Ținând seama de faptul că Vlahuță a fost ciracul lui Eminescu, e potrivit oarecum! am intervenit eu. Dealtfel, Gică nu mai are de ce să citească poeziile lui Vlahuță, pentru că le știe aproape pe toate pe dinafară, E
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
iar Ministerul Instrucțiunii Publice a delegat provizoriu, cu conducerea liceului, până la numirea unui nou director, pe Inspectorul Generat Petre Marinescu, vestit profesor de Matematici. Noul director era un om foarte corect, foarte serios și de o severitate extraordinară! Sta veșnic încruntat, vorbea rar și apăsat și era cu noi, elevii, de o revoltătoare politeță. Nu ne spunea niciodată pe nume și nici nu ne tutuia, cum obișnuiau Barbă și ceilalți profesori. Nu ne scotea din "domnule elev" și ne vorbea întotdeauna
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un sfert de oră și am coborât pe scara de lemn, care acuma, ziua, parcă nu mai scârțâia atât de înfiorător ca azi-noapte. Ne-am adunat la cofetărie să luăm ceaiul. Profesorul a venit și el peste vreo zece minute, încruntat și făcut foc. Fără să ne mai dea bună dimineața, ne-a luat în primire: ― Să știți că purtarea dumneavoastră incalificabilă va avea urmările cuvenite. N-am dormit toată noaptea. V-ați făcut de cap! ― Dar ce-am făcut, don
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ștefan. Trezirea În liniște deplină, Înaintea zorilor. Să ne ajute Dumnezeu și să ne păstrăm credința În izbândă. - Să ne ajute Dumnezeu... murmurară participanții la sfat. - Doar o clipă! se auzi vocea calmă a căpitanului Oană. Ștefan se Întoarse, ușor Încruntat. - E târziu, căpitane... - S-ar putea să fi omis un detaliu, spuse Oană, Îndreptându-se spre pologul care Închidea intrarea În cortul de campanie. Din câte știu, strategia de mâine este gândită pe un teren ferm, Înghețat, Împădurit, unde trupele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
tău n-a avut nechibzuința de a te lăsa să lupți. - El, nu, spuse Alexandru. Dar spătarul Albu, da. Am participat la o șarjă absolut extraordinară, aproape de Dunăre... - Cu spătarul Albu o sa am eu o vorbă... mormăi Oană, pe jumătate Încruntat. - Cei doi viteji ai familei pot urca singuri scările, Întrebă Erina, sau trebuie să-i car În spate? Cosmin și Alexandru zâmbiră, Începând să urce. - Să fi văzut, Erina, continuă Alexandru, peste două mii de turci Încercând să scape spre Dunăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pieptul altui luptător, pe care forța izbiturii Îl aruncă la cinci pași În spatele calului. Apoi ridică mâinile și strigă, cu o veselie inexplicabilă: - Hei! Pietro! Mai vreau trei buzdugane! Cei trei Apărători Îl aduseră În fața căpitanului Oană, care Îl primi Încruntat, dar nu reuși să reziste bunei dispoziții a fiului său. - Râzi de parcă ai fi scăpat din atac, Îi reproșă căpitanul. În condiții reale, acum erai amintire. - Dar ce amintire plăcută, spuse Alexandru, sărind din șa. Mai ales pentru ultimii doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Patru, luminăția ta, și doar ei știu unde se află... știau, adică... Ștefănel Îl privi pe Mahomed cu Înțeles. Era dovada că Ali se afla nu doar În solda sultanului, ci și În cea a Cuceritorilor. - La Dunăre? Întrebă sultanul, Încruntat. Unde la Dunăre? - Nu știu mai multe, luminăția ta. Totul e secret. - E cineva care știe?! - Nimeni, slăvite... Trebuie să așteptăm Întoarcerea. Sultanul Îi făcu semn comandantului gărzii să se retragă. Prea multe lucruri Îi scăpau În toată această poveste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e il medico... spuse Angelo. Vă rugăm să ne așteptați dincolo. Erina și Alexandru ieșiră În prima cameră, așteptând, Împreună cu Jovanka, primul verdict al medicului venețian. Trecu aproape un ceas până când ușa se deschise. Medicul ieși primul, cu o figură Încruntată. Apoi ieși Angelo, parcă frământând În minte mai multe ipoteze. - Cum e? Întrebă, nerăbdător, Alexandru. - Nu e bine... murmură Angelo. Dar Întâi sunt necesare tratamente care nu pot fi aplicate aici. Chiar și unele operații chirurgicale. Oasele sunt rupte, plămânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
l-au reperat! Dio! Omul nostru e În raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo refuză executarea ordinului... - E nebun? tresări Angelo, Încruntat. Să coboare imediat! Observatorul continuă transmiterea semnalelor, Încrucișând steagurile roșii În dreptul pieptului și coborându-le vertical. - Cum? Cuceritorii transmit atitudinea de non-combat? Brațele jos, armele În teacă? E real? - Se pare că da, commandante... Observatorii Cuceritorilor au intrat În dialog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
informații avem de la Apărătorii din spatele lui Mahomed? - Atac iminent pe flancul nostru stâng. Încearcă o străpungere prin surpriză pentru capturarea măriei tale. Cinci mii de achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii sunt cei mai sălbatici călăreți ai Imperiului. Nu va scăpa nimeni cu viață dintr-o confruntare cu ei, o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care, stângaci și încet, băiatul cerca să-1 urnească. Mini făcu observația detectivă că acel băietan nu atârna altădată la spatele dog-cart-ului. Era probabil că azi Hallipa poposise îndelung undeva, unde nimeni nu-i putea îngriji echipajul. Dar unde oare? Ochii încruntați ai stăpânului casei, care se oprise un moment pe terasă, dezmierdîndu-și barba scurtă, arătau nemulțumire. Era deci și el în acord cu tot domeniul: ieșit din moderația lui perfectă. Vădit, o agitație neobicinuită îl făcuse să zvârle caii prea viu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe alții. În cămăruța din spatele biroului creștea un morman de vechituri. Pe cei ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie introduși în cămăruță căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua în primire maiorul într-un chip atît de fioros încît, pe loc, bietul om se și
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
treacă și că nimeni n-avea să clintească nimănui vreun fir de păr. Se ridică Încet și cuprinse cu ochii apele leneșe care parcă nu mai Îndrăzneau să curgă. Nici măcar bușteni nu pluteau pe oglinda apei, darămite vapoare... Nedumerit și Încruntat, omul Își duse mâinile spre tâmple. De prea marele zgomot Îndurat pe drum, urechile Îi sângeraseră. Îndreptă palmele Înroșite către cerul plumburiu și, pentru că știa că nu vede nimeni ce face el acolo, nu-i fu rușine să dea drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se miște Învelișul moale și subțire. Enin cel tânăr se opri nedumerit și speriat, apoi se așeză lângă sufletul său care se zbuciuma și părea că vrea să spargă pielița gingașă și să se reverse. Plecase de acasă năuc, dar Încruntat și hotărât. El nu știa prea bine dacă o iubea sau nu pe fata grecului. Ba da, dar așa cum o iubeau toți băieții și bărbații satului, adică de departe și ca pe o icoană. Nu era adevărat nicidecum că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ilegal. Era hotărât ca el să nu contribuie În urma tocmelii cu mai mult de jumătate din total. A venit pe Înseratelea bine la noi În sat. Însă degeaba se ferea. Toată lumea știa ce căuta el acolo. A intrat În curte, Încruntat, și se aștepta ca ăia să se sperie de negreala și disprețul din ochii lui neîndurători. L-au așezat părinții lui Hristu la masă, l-au omenit cu vin, pâine caldă, nuci prăjite și brânză. Nu s-a atins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În aerul odăii prinseră a se-nvârti spurcate creaturi din afunduri și Împuțiciuni scăpate: dihănii și monștri cu gheare-ascuțite, noroi și strigoi, pricolici, vârcolaci, năluci, arătări, un zgripțor de sânge-nsetat; negre stoluri de-naripate reptile și rău, printre ele, un Încruntat vasilisc ce năzuia ca ucigașa-i privire s-o-nfigă În a mea căutătură. Dar tot de pân-aci nimica fuse: răul abia urma să mă strivească-n cale. Balaurul de foc și de oțel topit zbucni și-mi dărâmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
printre dinți, vreun mormoloc?” Până să apuce păcăliții să se ridice, Vieru o și tulise: i se auzeau pașii bocănind Înfundat În bătătură, apoi pe poteca de pământ din fața curții. „Ce-aveți, mă, În țevile-alea?” Întrebase cam bănuitoare și Încruntată femeia. Neavând cum s-o dea cotită, Baronu Îi spusese. Femeia se Înroșise și-i blestema, cu țipete ascuțite, că-i spurcaseră oala În care fiersese apa, străchinile, prispa, scăunașul cu trei picioare, lingurile, bătătura, casa. Băieții o luaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
plece urechea la văietăturile de nevolnică muiere ale lui Cocrișel, oștean oarecum nevrednic de vreme ce se lăsase prins de dușmani În loc să moară cu arma În mână și cu fruntea sus. Scrisoarea slabului fiu n-a ajuns nicicând În mâinile tatălui: bătrânul Încruntat a aflat de răscumpărare de la un fost tovarăș de temniță al lui Cocrișel, și el soldat, dar bucurându-se de o familie Înțelegătoare și cu mai puțini moștenitori de parte bărbătească. Scrisoarea, care avea să devină celebră, se nimerise, cine știe cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a apucat să dea lecții la toate materiile pe bani puțini ori pe mâncare cui voia să-și vadă odrasla mai răsărită prin cataloage. Oamenii Îi arătau Încredere, că părea hotărât și pus pe treabă: avea privirea Întunecată, sprâncenele Încruntate și cu o cută Între ele, vorba cumpănită și apăsată, pantofii văscuiți, dungă la pantalon, cuvinte alese, ce să mai una-alta - om dintr-o bucată, domnule! Azi așa, mâine așa, prin odăița În care ședea cu chirie se perindau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
uscate, pensule cărora li se scuturaseră perii de cum le mișcaseră mâinile celor ce scotoceau, tocuri vechi de lemn, câteva penițe pe care Încă se păstrau resturi de cerneală scorojită, Înfășurate Într-o filă de abecedar unde era Înfățișată o fetiță Încruntată care striga auuu! auuu! pentru că un drac de băiețel ce călărea, alături de ea, În apa mării, un colac cu cap de lebădă o stropea rânjind răutăcios. Anchetatorii habar n-aveau ce era cu ceșcuțele acelea și nici nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]