1,002 matches
-
Pornim? zise ea cu glas liniștit ridicându-se. Oare dacă ar fi știut că mie Însumi a Început să-mi fie teamă, cum ar fi reacționat? Ar fi rămas lângă mine? Ne-am ridicat, și am pornit din nou, cu Îndârjire furioasă În pașii noștri, Încercând din toate puterile să Înghițim blestematele distanțe până la lumina ce se Încăpățâna să rămână depărtată. În urmă cu 60 de ani, adică În anul 1949, imediat după reforma comunistă a Învățământului românesc, mi-am dat
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
și de prozatorul-gînditor fantast, brumos, "reacționar". Tot mai mulți intelectuali portughezi încep să-l citească sau să-l recitească pe Teixeira de Pascoaes întrebîndu-se, tulburați, dacă nu cumva reacționarul nebun, magul cu fruntea în nori, atunci cînd a refuzat cu îndîrjire modernitatea n-a avut, poate, și el partea lui de dreptate.
SCRISORI PORTUGHEZE - Teixeira de Pascoaes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/14392_a_15717]
-
nouă noapte de zbucium și de muncă istovitoare. Din nou, Biscornet a încins focul. A luat o altă bucată de fier și a înroșit-o, până la incandescență. A bătut-o cu insistență și cu putere, dar și cu mai multă îndârjire, pe nicovala care scotea, parcă, gemete de durere. A început să strige, cu disperare: „Fier nenorocit, prefă-te în diavol!” îndată ce a rostit aceste cuvinte, forja a fost zguduită de un zgomot puternic, asurzitor. Toată fierăraia a prins a se
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92335]
-
concret, material, bănesc. Acel personaj, numit Carlo Maria Buonaparte, devenise bine cunoscut ca unul căruia îi plăcea să cheltuiască mai mult decât putea să câștige. Dar, în noile condiții, nu aceste năravuri contau cel mai mult în ochii corsicanilor, cât îndârjirea cu care omul se ridica împotriva noilor stăpâni, făcându-se astfel purtătorul de cuvânt al localnicilor. Cum se întâmplă, însă, de regulă în asemenea cazuri, trebuie să se ia în calcul și poziția celeilalte părți. Lucru pe care corsicanii l-
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
de reper - cum se spune în cătănie - cireșul de dincolo de șleau, am coborât în gârla Șărpăriilor. Mi s-a părut că nu-i chiar așa de greu să înoți prin nămeții nestatornici. Când am ajuns la cireș, am simțit câtă îndârjire trebuie să aibă sărmanul copac pentru a rămâne în picioare în fața vântului năpraznic!...Se îndoia din toate mădularele, dar nu se lăsa doborât!...Pe creasta dealului, mersul a devenit atât de ușor încât îmi venea să chiui. Vântul spulberase zăpada
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Aceasta i-a dat speranță și puteri să înainteze. A mai privit o dată în jur, doar-doar va apărea Hliboceanu de undeva. Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul vântului stăpânea totul. Descumpănit, a pornit în directia țăndării de lumină... Pășea cu îndârjire. Luminița din depărtare părea însă că nu mai este atât de aproape cum i s-a năzărit la început... Mergea gâfâind, luptându-se cu vântul și cu nămeții pentru fiecare pas... Ion Cotman, aflat în fruntea convoiului, se încorda din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
baltagele! - a strigat Mitruță, împungândul cu țeava puștii între coaste pe cel din urmă. Mâinile la ceafă, că vă facem pastramă! Puicuță! Alecule! Gheorghe! Veniți cu o funie încoace, că avem de legat niște dobitoace! - a strigat Cotman, cu mare îndârjire. Uite-te la ei! N-au știut că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici chiar de două ori! - a pornit să-i blagoslovească Puicuță, în timp ce, împreună cuceilalți doi, îi legau fedeleș pe tâlhari. Pe chipurile acestora se
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-mi, vrei să cumperi spațiu de emisie pe teleecran? Te costă cincisprezece unități monetare minutul. Bagă de seamă, te avertizez prietenește că-ți irosești banii de pomană. Nimeni nu a izbutit vreodată să dezmintă o informație falsă. Fara insistă cu îndârjire. - Bagă două anunțuri - unul dimineața, altul seara. - E-n regulă. O să negăm cu desăvârșire. Noapte bună! Teleecranul se stinse. Fara rămase totuși acolo. Un alt gând îi înăspri fața. - Băiatul ăla al nostru... Voi avea cu el o explicație. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
viață. Motivele? Nu contează. Unii ar numi-o fugă de responsabilitate. Prostii! Nici pe departe. Dar câți ar recunoaște că o astfel de „evadare”, imaginară de cele mai multe ori, ne împiedică să alunecăm în tenebrele interioare... Pe care le negăm cu îndârjire, dar cărora le putem cădea pradă, oricând? De cine aș fugi eu? Cred că de ...mine, de acea frântură din „Eul” pe care nu-l cunosc sau îl cunosc prea puțin. În fiecare om sălășluiește și o parte întunecată, despre
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
părea un arici mare, iar pe pod treceau un fel de furnicuțe abia schițate. Mai era, bineînțeles, Vasile Roaită, care trăgea sirena fabricii, totuși lui Mircea nu i se părea că tânărul ucenic făcuse ttare lucru. În poză, Roaită, cu îndîrjirea zugrăvită pe față, trăgea de minerul sirenei exact cum tragi apa la veceu. Olga Bancic făcuse și ea ceva, parcă o torturaseră nemții, și parcă avea și o fetiță acasă, care-o aștepta și mama ei nu mai venea. Dar
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe podea mnemocubul pe care îl ținea în mâini și strigă la rândul său: ― Ia, chiar protestează, popo! Numai asta ne lipsea acum! Niște proteste din partea unui mincinos trădător! Isidor rămase câteva clipe descumpănit de vorbele guvernatorului, dar reluă cu îndîrjire. ― Eu nu am trădat pe nimeni, de vreme ce singurele interese pe care le reprezint sunt cele ale Abației. ― Serios? Ultima dată când am tăinuit noi despre ceea ce încercăm să înfăptuim aici pe Praxtor ai fost de acord că metodele nu tocmai
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
zice. Omul acela era un hoț. A încercat să fure relicve importante de pe pământurile noastre. - Omul acela era fratele meu și a fost găsit pe podiș. Adică acolo unde legea veche spune că nimeni nu poate poseda nimic, rosti cu îndîrjire căpetenia Ulanni. - Iar eu îți spun că purta ascuns sub mantie un obiect care aparținuse mamei mele și nu podișului, strigă Xtyn cu îndîrjire. - Chiar și așa, se încăpățînă celălalt. Noaptea trecută, când l-am găsit, v-am urmărit urmele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
pe podiș. Adică acolo unde legea veche spune că nimeni nu poate poseda nimic, rosti cu îndîrjire căpetenia Ulanni. - Iar eu îți spun că purta ascuns sub mantie un obiect care aparținuse mamei mele și nu podișului, strigă Xtyn cu îndîrjire. - Chiar și așa, se încăpățînă celălalt. Noaptea trecută, când l-am găsit, v-am urmărit urmele pașilor. Ați fost trei împotriva lui, doi bărbați și o femeie. Altfel nu l-ați fi putut birui. - Ai dreptate. Încuviință Xtyn. Eram însoțit
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
războinic îl apucă pe hun din spate, de platoșă, și îl trase jos din șa. Trei-patru burgunzi săriră pe el și îl imobilizară, nu însă fără o luptă dură, căci era foarte viguros și, deși rănit, se apăra cu o îndârjire de fier. între timp, Sebastianus venise lângă Frediana, făcându-i un semn de salut. — Nu știam că erai prin preajmă. — Catârgiii ne-au anunțat că tâlharii ăștia sunt pe aici. Mi-e teamă, însă, că pentru satul de pe deal nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la violul căruia îi căzuse victimă. Ciudat că, în tot acest timp, ori de câte ori se gândea la prima lor întâlnire, nu-i veniseră în minte toate posibilele urmări ale afrontului pe care ea îl suferise sub ochii săi. Da, poate că îndârjirea nemaiîntâlnită cu care își ducea mai departe ura izvora tocmai din acel episod, pentru care el se simțea întru totul nevinovat. Mai mult, cercetând mai atent, chiar el fusese cel care îi pusese capăt, și nu fără riscuri pentru sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atunci: un vis care revenea și în care o revedea pe mama sa șezând în yurta cu picioarele încrucișate și pregătindu-se să coasă cu un ac gros o piele de bivol, în vreme ce vântul violent al stepei izbea cu o îndârjire neputincioasă învelișul de fetru, susținut de împletitura robustă de lemn. în vis, ca și în realitate, sau cel puțin într-o realitate pe care și-o amintea el, ce vena din vremuri îndepărtate, ea îi vorbea întotdeauna blând, cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în vuietul bătăliei și al furtunii, Balamber nu mai izbutea să dea ordine alor săi. Ocupat să se apere și să lovească, putea doar cu greu să-i vadă pe Toraman și pe alți câțiva războinici hiung-nu ce luptau cu îndârjire alături de el, însă nu reușea să-și facă o idee despre cum reușea mingan-ul său să țină piept asaltului năvalnic al dușmanului. Recunoscu într-un târziu, la lumina fulgerului, stindardul lui Mandzuk, însă acelea mai mici ale centuriilor nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
arăta acum de neatins. După o vreme, nu știa cât anume, ploaia încetă, iar pe cer norii începură să se împrăștie cu repeziciune, lăsând să răzbată timid chiar și licărirea câte unei stele. în vad, însă, lupta continua cu o îndârjire de necrezut, fiindcă, între timp, ambele părți primiseră întăriri. Balamber își dăduse seama că alte minagn-uri veniseră să sprijine oamenii săi, dar nu putea să le recunoască stindardele. Pe de altă parte, vizigoții primiseră și ei ajutoare, astfel că rezultatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
propriul duce. Milone era printre cei desemnați și era cel mai bun: după schimbul de pumni, deveniseră, dacă nu chiar prieteni, cel puțin buni camarazi și, curând, Metronius trebui să-i recunoască anumite calități, de pildă, hotărârea, și chiar o îndârjire anume, care, îndreptată în direcția bună, se putea dovedi prețioasă; acum stătea acolo, la câțiva pași în spatele lui, și urmărea cu atenție, ca și ceilalți comandanți, mersul bătăliei. Vrei un pic de hidromel? Irmina îi întindea un burduf din piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de vârfuri și intrânduri, cauzate de rezistența mai mare sau mai mică pe care diferitele unități o manifestau sub presiunea dușmanului. Cu siguranță, colina era poziția cea mai avansată, pivotul întregului front, și era inevitabil ca hunii să caute cu îndârjire să pună mâna pe ea. După câte reușise să înțeleagă, însă, se dădeau lupte peste tot; sau mai exact peste tot, mai puțin în locul în care se găsea el. Privind blana de pisică ce unduia leneș în vârful prăjinii, mângâiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în mai multe locuri, îi smulse însemnul din mâini.. Alți barbari îl atacară, dar tovarășii săi îi veniră în ajutor și în jurul acelui ciudat, absurd stindard se încinse o luptă feroce. Aplicând teribile lovituri de sus, Metronius îl apăra cu îndârjire și îl ținea între timp în aer, unde îl puteau vedea toți, pentru ca astfel bagauzii să aibă un reper sigur în învălmășeala aceea sălbatică. în sfârșit, reuși să-și deschidă o breșă în rândurile vrăjmașe și se aruncă dincolo, chemându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ai mei s-au uitat lung la mine și au clătinat din cap tot cu tristețe. Vedeau ei că nu este chip să mă așez om între oameni. Mi s-a făcut morală. Când îmi amintesc cu câtă naivitate și îndârjire îmi croiam drumul spre cele ce mă pasionau, acum, târziu, simt un fel de mirare. În peregrinările mele prin oraș, întâlneam la vitrinele unor librării tablouri de Băncilă și rămâneam țintuit acolo ore întregi. Pe lângă Hală erau niște meșteri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
pentru mine. Mai degrabă a fost o problemă cu mâncarea, decât cu sexul. Cu o seară înainte am mâncat și am băut tot ce mi-a căzut în mâini, pentru că era ultima mea șansă. Părinții mei s-au opus cu îndârjire, dar chiar credeam că mutarea mea va fi până la urmă o binecuvântare, așa că nu m-a interesat ce spuneau ei. De obicei, pentru a deveni un samana recunoscut, trebuie să donezi 1 200 000 de yeni și să faci 600
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Încalcă și Statutul Uniunii, care prevede că doar Consiliul Scriitorilor numește un juriu și doar acest juriu poate atribui premiile? Încălcând Statutul Uniunii, Încalcă și hotărârea Partidului care a aprobat acest Statut. Dar nu la tovarășul Dulea și sistematica sa Îndârjire de demolare a culturii (ce pare a corespunde, pentru el, cu șantierul care a devenit Bucureștiul) ne vom opri acum. Am avut și ne temem că vom mai avea prilejul să ne ocupăm de inițiativele sale nefaste care au darul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Tekirghiol. Prietenul său, Sașa Pană, Își amintește: „A stat Înțepenit și Înjunghiat de durere zece ani - cu oarecari intermitențe - (imediat după bacalaureat până ce a trecut dincolo de suferință), dar mintea lui a călătorit prin cele mai ascunse tainițe, a scormonit cu Îndârjire de miner străfundurile gândului său bogat, și-ale trupului altoit cu abcese și cangrene (...). Te desprinzi din fiecare pagină ca deșteptat dintr-un vis. Cum sunt unele vise despre care-ți vine greu să crezi că au fost Înlănțuiri eliberate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]