36,508 matches
-
Capitolul 8 Nu vă așteptați să fiu eu cea care să le spună vreodată alor mei despre accident. Știi, o întreagă smiorcăială interurbană despre glonț și camera de urgențe. Nu-i genul nostru de conversație. Le-am spus părinților, de-ndată ce le-am putut scrie o scrisoare, că plec la Cancún, Mexic, pentru o ședință foto la un catalog Espre. Șase luni de distracție, nisip și eu încercând să sug feliile de lămâie verde din gâtul lung al sticlelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
shake-urile cu înlocuitori alimentari direct din blender de șase ori pe zi, deasupra chiuvetei din bucătărie. Pe-atunci Manus își cumpăra prin poștă slipi de import, niște săculețe beneficiind de-o sfoară și tehnica microfibrei, pe care-i îmbrăca de-ndată ce ajungeam acasă de la sală, apoi se ținea după mine, întrebându-mă dacă mi se pare că are curul prea plat. Dacă aș fi gay, aș crede c-ar trebui să-și tundă părul pubian? Dacă aș fi gay, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă. Aduc îndată, domnule, și apă și rahat-locum, intră în notă, sînt onorurile gazdei." L-a lăsat cîteva minute singur. O odaie scundă, toată clădirea era turtită, făcută probabil din paiantă, cu pereți subțiri, dar răcoroși vara. Un pat îngust, un lighean smălțuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lui Mehmet Ali nu-i bine? Mehmet Ali poate să-i servească cu orice doresc pe clienții săi. Înghețată? Aducem înghețată! Imam Baialdî? Facem Imam Baialdî! Tătărușci? Aducem și tătărușci, una, două, cîte dorește clientul. Meterhanea! Dacă vreți vă chem îndată meterhaneaua de-o să vuiască Medgidia. Facem bairam. Ce să căutați, și, mai ales, ce să găsiți în pustiu, la Sarichiojd? Moartea? Dacă aveți răbdare, vă găsește singură, pe cuvîntul lui Ali Mehmet! Juca teatru. O comedie de provincie în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mișcări neprevăzute și stăpînă cu totul pe împrejurimile sale. Într-un fel semăna destul de mult cu Mihai Mihail, numai că spre deosebire de acesta, Coriolan Popa avea bani, avea clienți, avea datornici, totul în văzul lumii. Orice mișcare a sa apărea de îndată în pagina întîi, cel mult a treia a ziarelor și nimeni nu se îndoia de utilitatea ei. Cînd se pomenea numele său oricine știa că este vorba de milioane, dacă nu chiar de miliarde, și totul în aur. Aur adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
grota, parcă mai sfredelitor, veniră cu cântări și psalmi; copiii purtau făclii și icoane, iar peștera vuia de cântările lor pioase, de rugăciunile lor, răsunau vocile preoților, glasurile copiilor, ale băieților Îmbrăcați În alb, aidoma unui cor de Îngeri. De Îndată grota se va Împânzi cu fumul torțelor și de mireasma tămâii, toți cântau Într‑un glas Întru slava Domnului, preoți, copii și ei trei, Dionisie, Malhus și cuviosul păstor Ioan, cântau Într‑o simțire psalmi Întru slava lui IIisus Nazarineanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o pădure de stejari, atât de deasă, Încât razele ultime ale amiezii străpung, ici și colo, coroanele rămuroase, pentru o clipă câte‑o frunză unduitoare, parcă ezitând, cade agale pe pământ, ca un strop sângeriu, care se va mistui de Îndată. Fetița n‑are cum desluși toate astea, așa cum nu deslușește că ziua‑i În cumpănă și că Încet se lasă noaptea. Ea e prinsă cu altceva: urmărește cu privirea salturile amețitoare ale veveriței, a cărei coadă lunecă dibaci de‑a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pe nisip ardeau și ele ca niște torțe, servind drept fundal unor umbre omenești care alergau de colo colo, încercând să împiedice răspândirea flacărilor. În depărtare, patru uriașe catamarane1cu punți înalte se depărtau spre largul mării, iar Tapú Tetuanúi înțelese îndată, uimit, ca cel care încercase să-l omoare nu era o ființă de pe o altă lume sau vreun monstru apocaliptic, ci, după cum se părea, făcea parte din grupul de sălbatici care atacaseră prin surprindere pașnică lor insula. Alerga pe plajă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în care se găsea abia dacă se putea ține pe picioare, rezemându-se de o stâncă, astfel că, la a patra încercare, îl nimeri exact în față, făcându-l să se prăbușească pe spate, urlând de durere. Chimé se aruncă îndată asupra lui, învârtind ghioaga în aer, insă Vetéa Pitó îi strigă tăios: — Să nu-l omorî!... Să nu-l omorî!... El e singurul care ne poate lămuri de unde-a venit. Uriașul din Farepíti se supuse, mulțumindu-se să-și lovească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pește zburător se înfipsese cu violența în ochiul drept al cârmaciului principal. Bietul Moeteráuri căzuse pe spate în urmă puternicului impact, și doar plasă de protecție de la pupă îl împiedicase să nu cadă în apă, unde ar fi fost de îndată devorat de micii rechini care înotau tot timpul în urmă vasului. În general, acesti rechini nu erau prea periculoși, însă un om însângerat și aproape inconștient ar fi reprezentat o pradă ușoară, desi probabil că nu rechinii i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai ales in nopțile când stelele erau complet acoperite de nori. Atunci, suprafața mării părea că se umple de fantome fosforescente, care te făceau să crezi că navighezi printre spirite și demoni. Dacă agită în afara bordului un tăciune aprins, de îndată o pereche de ochi uriași, de mărimea unor nuci de cocos, îi răspundeau cu o lumină verzuie și fosforescenta și, cu toate ca la început Tapú o atribuise unor ființe supranaturale, Miti Matái îl asigura că era vorba despre calamarii uriași, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pistă care să-i conducă până la îndepărtată insula a brutalilor lor agresori. În fine, în una din acele nopți întunecoase în care Navigatorul-Căpitan petrecea ore întregi pe catarg, isi dădu drumul să alunece cu agilitate până pe punte și ordona de îndată cârmaciului să îndrepte vasul spre nord. La amiază zilei următoare, Omul-Memorie se grăbi să strige din toate forțele că zărise pământ. Adevărul este că nu era decât un mic atol, cu diametrul sub un kilometru, dominat de o imensă laguna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
s-ar putea construi pirogi atât de mari. Cum or putea naviga fără balansier și cu catarge atât de mari și de grele? Se pare că aceasta intrebare și-o puseseră de nenumărate ori și cei din Jailali, căci de îndată se iscă o discuție înfierbântata, de natură mai degrabă filozofica. Pentru pescarii care le văzuseră de aproape, erau simple nave conduse de oameni, în timp ce pentru Marele Preot și pentru cei mai sceptici navigatori trebuia să fie vorba despre Arca Zeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se hotărască pe Navigatorul-Căpitan, care făcu un semn către Tapú Tetuanúi și către Chimé din Farepíti. —Duceți-le apă și vedeți dacă sunt periculoși. Îi amenință cu degetul. Și să nu vă asumați nici un risc inutil! Băieții se aruncară de îndată în mare, împingând în fața lor o pluta rudimentara, pe care femeile așezaseră mai multe vase cu apă și vreo zece nuci de cocos. Pe masura ce se apropia de țărm, lui Tapú Tetuanúi începu să-i bată inima tot mai puternic, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
balansierelor, formând două triunghiuri uriașe care acopereau puntea în așa fel încât prindeau și cel mai mic suflu al brizei care le-ar fi venit dinspre pupă. —Toți la pupă! ordona din nou Miti Matái. Se supuseră imediat și de îndată provele gemene se ridicară aproape un metru deasupra apei, astfel că acum chilele în formă de „V“ ale Mararei erau cele care tăiau valurile ca niște cuțite. Catamaranul scârțai amenințător, câștigând viteza. Odată cu lăsarea întunericului, vântul începuse să se întețească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pântece un copil zămislit cu un alt monstru, si care va deveni, la rândul lui, moștenitorul tronului? Asta să fie viitorul care ne așteaptă? Vatrebui să ne supunem tiraniei unui asemenea neam de nebuni? — Nu putem accepta așa ceva, replică de îndată Chimé din Farepíti. N-ar fi corect. Dar asta e legea, sublinie Roonuí-Roonuí, cu un efort vizibil. Poate că nu ne place, dar am conviețuit cu aceste legi mii de ani, și toată lumea noastră s-ar putea nărui dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât se poate de obișnuit, cum ar fi să se ducă la oraș cu bicicleta, să dea grăunțe puilor de găină ori să Înoate dincolo de recif ca să privească rămășițele epavelor, câte-o vorbă Îl străfulgeră. Scoică. Paști. Zăpadă. și de Îndată pricepe că vorba aceea ține de fosta lui viață la orfelinat. Doar că acele resturi de vorbire și de imagini nu se potrivesc Între ele astfel Încât să alcătuiască un ansamblu mai cuprinzător ori mai Închegat, ele rămân piese risipite ale
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca să se lege de ea. Erau niște copii, la urma urmei ce puteau să-i facă? În orice caz, trebuia să le arate că nu-i e frică. Hei, frumusețe! au strigat când a trecut prin fața lor. A observat de Îndată că nu i-au zis nici tanti, nici măicuță, nici vreunul dintre ceilalți termeni cu care i se adresau adesea cei de vârsta lor. Asta ar fi putut să-i facă plăcere, dar nu i-a făcut. și-a văzut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
măicuță, nici vreunul dintre ceilalți termeni cu care i se adresau adesea cei de vârsta lor. Asta ar fi putut să-i facă plăcere, dar nu i-a făcut. și-a văzut grabnic de drum. Cei doi au fost de Îndată lângă ea, de-o parte și de cealaltă, În vreme ce ea mărea pasul. Cu toate că erau subțirei, chiar slăbănogi la prima vedere, Margaret a băgat de seamă că nu arătau chiar ca niște copii. Le-a aproximat vârsta la repezeală, paisprezece sau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un cenușiu murdar, coloanele care Împărțeau fațada În spații rectangulare erau acoperite de graffiti, iar lăstunii se cuibăriseră pe sub streșini. Avea aerul unui edificiu antic și, la umbra unor falnici arbori-de-ploaie, părea cuprinsă de umezeală. Margaret s-a simțit de-ndată Înviorată În penumbra răcoroasă a unei mari verande. — Bună ziua, a salutat-o femeia de la recepție și s-a ridicat de parcă ar fi recunoscut-o, de parcă o așteptase. — Mă Întrebam dacă aș putea cumva să răsfoiesc niște numere vechi din ziarele
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
serios. Stai lângă mine, fă-te doar că mergem așa, prin mulțime! Așa-i bine, chiar așa. Mai Încet, las-o ceva mai moale. În câteva clipe o să te las și eu, dar să nu te sperii, mă ntorc de-ndată! Așa-i bine, exact acolo, Încetișor acum, nu prea repede! Așteaptă să vin după tine. Nu striga, nu atrage atenția cuiva, doar așteaptă-mă aici. Îți urez noroc! Adam a rămas prins În Înghesuiala fierbinte a trupurilor din jur, iar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Mick! De data asta chiar că am nevoie de tine! De la celălalt capăt al firului s-a auzit un oftat, urmat de o pauză care a durat doar cu o jumătate de secundă prea mult, iar Margaret a știut de Îndată că asta Însemna Încheierea Împotrivirii lui. — Hai, Mick, e pentru mine! Ai spus cândva că sunt singura persoană În care ai avut Întotdeauna Încredere desăvârșită, iar eu am spus același lucru, sau cam același. Asta desigur se Întâmpla când erai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
senti mentul că orice răni, tristeți și stricăciuni pot să fie vindecate. Nimic nu părea ireparabil, orice țel putea fi atins. Doar nu se petrecuseră cu prea multă vreme În urmă toate astea, oare de ce naiba nu i reveneau de Îndată În minte? Oriunde s-ar fi uitat, totul părea pe atunci promițător, până și Bill Schneider. A oprit taxiul În Pasar Baru și a trecut grabnic de la strălu cirea soarelui la umbra profundă a labirintului de dughene de la marginea marelui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
moral. Poate că teama este o primejdie Încă și mai mare decât primejdiile Însele, pentru că teama Îi Împinge pe oameni să se comporte nebunește, să acționeze În chip necugetat... — Treci odată la subiect, a bombănit Din. S-a pornit de Îndată un cor de sâsâieli, dar s-a oprit la fel de grabnic, astfel Încât vocea de la radio a rămas iarăși singurul lucru de auzit. — ...În ziua de azi se mai aud unii spunând: „Colonialismul e mort“. Să nu ne lăsăm legănați sau Înșelați
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vaci sche letice, diforme, negre cu pete albe, iar deasupra acelui decor bucolic supra rea list, o mireasă și un mire pluteau pe cerul nocturn. Margaret a chicotit. — Așa-i că-i straniu? a exclamat, dar s-a potolit de Îndată. — Acest petit tableau, a explicat Walter, e plin de sentimentele contradictorii față de patria mea. Nostalgie, dor, dar și frică, dezgust de propria ființă și Întuneric, toate se regăsesc În această mică lucrare. Când am pictat-o, cu mulți ani În
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]