705 matches
-
răscumpărare toți banii, până la ultima lețcaie, că hoții știau cât a câștigat, ba încă și ceva pe deasupra. Copilul ăla și-acuma plânge și țipă în somn, de trebuie să-l legene toată noaptea, să-i treacă de frică. În loc să fie înduioșată, femeia scoase un suspin de ușurare. — Eu n-am copii, spuse, nu sunt măritată. — Tânără, drăguță, o pradă numai bună pentru vânătorii de zestre. Ea clipi cochet, părând, în privința ipotezelor, să nu aibă vreo obiecție. În privința concluziei însă, spuse : — Lasă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
or vrea... Da’ pentru ei a fost mai bine. Credeau că a ajuns și că a uitat de noi, de bine ce-i e... Au murit așteptându-l să se întoarcă... Tot mai bine decât deloc... — Săracii de ei, se înduioșă maică-sa dintr-odată. Să n-aibă unde pune o lumânare... Să crești un copil și... Unde l-or fi îngropat ? — Acolo, pe-un câmp... Unde au mai îngropat și pe alții pe care i-au împușcat tot așa... Da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
liniște, când Jenică înșfăcă foarfecele de pe tejghea și clănțăni din ele de câteva ori. Lozurile se cutremurară, strângându-se unele în altele. Răscoli în grămadă și scoase alte două. Corul de copii șușoti, pașii lor mici îl împresurară. Jenică se înduioșă, simți, peste urechi, panglicile de la pompoanele cu care maică-sa îl împodobea în copilărie și începu să se legene, arătând lozurile, când unul, când altul : „Am, dam, dez, dizi, mani, frez, dizi mani pomparez, am... dam... dez !“. Puse degetul pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu chip de om își bate joc de noi toți; mimează pasiunile, și le și are." La fel ca un actor, un conducător trebuie să fie spontan. El iese din sine pentru a intra mai bine în mintea publicului. Se înduioșează o dată cu mulțimea pentru a fi cît se poate de convingător. Și în felul acesta seducînd-o, el se seduce pe sine. Vibrează la unison cu masele, le însuflețește amintirile, le iluminează idealurile, simte tot ce simt și ele, pentru ca mai apoi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Textul este o succesiune de cadre care ilustrează cele două probleme și rezolvările lor. Părțile de text care nu participă În mod direct la această exemplificare au valoare retorică de captatio: mama apare fulgurant În relație cu copiii, pentru a Înduioșa cititorul, Pierre apare În relație cu nora pentru a satisface, chiar și postiș, perversitatea cititorului, dar și cu fratele său mort la vîrsta de 21 de ani, sau cu soția căreia Îi era fidel deși n-o iubea, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
multe poezii ale lui Eminescu”. Cînta de asemenea - spun mai mulți - „Steluța”, o piesă nelipsită din repertoriul tarafurilor de lăutari. Ascultînd-o într-o cîrciumă de provincie, Dimitrie Anghel, în schița omonimă, a scris: „Nicicînd durere mai adevărată nu m-a înduioșat și nu mi-a adus lacrimi în ochi fără de voie”. Romanța pe versurile lui Alecsandri sau „Cuibul părăsit” de Eug. Ceaicovschi copleșea „sufletele sentimentale”, la fel ca „Santiago” pe ale celor cu nostalgia altor orizonturi geografice. Bacovia cînta, apoi, valsuri
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nervos, vioi și friguros, cu mers suplu și elegant, cu gesturi grațioase și de obicei armonioase. Este un exaltat care suferă și vibrează intens, o natură sensitivă și delicată, cu entuziasm și disperare la fel de prompte, al cărui farmec captivează și înduioșează. Este tipul creator de artă, vis și poezie. Caractere morfo-statice Tipul zvelt, longilin, cu membre lungi și subțiri, trunchi alungit și torace strâmt. Atitudinea sa este mereu variabilă, dar întotdeauna expresivă și grațioasă, emanând farmec și eleganță, niciodată rigidă, ci
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
justiției iminente vieții este dovedită, căci s-a demonstrat că cea mai mare nedreptate posibilă nu poate distruge armonia sentimentelor atunci cînd omul nu se lasă antrenat în cercul vicios al acuzației dușmănoase și al milei de sine. A te înduioșa sentimental de soarta eroului înseamnă să fii insensibil la semnificația mesajului. A-ți fi milă de el nu poate fi dacă reacția nu este o atitudine cu totul convențională decît efectul milei secrete față de tine însuți, față de profunzimea excepțională a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
culpabile. Sfîntul este inimitabil tocmai pentru că el nu imită nici un exemplu, supunîndu-se exclusiv măreției dorinței lui esențiale. Toți ceilalți sînt imitatori, iar pericolul imitării constă în făptul că aceasta depășește forța elanului, limitele dorinței esențiale, că exaltă și crispează, se înduioșează în fața suferinței exaltate a propriei crispări și își pune speranța nu în justiția imanentă, ci într-o justiție compensatoare după moarte. A aștepta o justiție după moarte implică devalorizarea vieții și a lumii, în loc a vedea viața ca fiind domeniul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
da seama că era vorba de lupta de o viață, cea Autorilor buni împotriva execrabilului existențialism! Eram în 2002, iar Sartre murise de aproape douăzeci de ani... Ce contează? Nu caut să demontez acest gen de convingere și chiar mă înduioșează zeloții unei asemenea credințe literare. Dimpotrivă, simt o indignare (firește, prea puțin științifică în deplina-mi, presupusă, neutralitate axiologică!) când formatorii de opinie își impun convingerea sau se folosesc de tendințele cele mai conservatoare ale opiniei publice în scopuri electorale
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
punct de pornire în justificarea răspunderii umane, îl constituie ideea, prezentă și la antici, că, alături de lucrurile care scapă influenței umane, există și lucruri supuse acestei influențe. Stă în puterea noastră să ne punem în mișcare sau nu, să ne înduioșăm sau nu, să dorim cele ce nu sunt necesare, să mințim, să dăm, să ne bucurăm de ceea ce se cuvine sau nu. În legătură cu toate acestea suntem stăpâni sau liberi. De unde provine această libertate? Dumnezeu însuși ne-a acordat-o, se
Conceptul de libertate în filosofia modernă by Irina-Elena Aporcăriţei () [Corola-publishinghouse/Science/663_a_1310]
-
erau pe lîngă tine. Ați zărit vasul John-Bell intrînd în golf. Marinarii s-au îndreptat spre voi și vouă nu v-a fost frică... Narcisse era cumplit de deprimat și derutat. Îți trebuia o inimă de tigru ca să nu fii înduioșat de lacrimile și suferința lui. Am avut acea inimă de tigru. Și înainte de asta, Narcisse?... Ce s-a întîmplat? Narcisse era palid și își frîngea mîinile. Privirea mea imperativă susținea întrebarea, ca și cum toate conversațiile noastre anterioare și toate nereușitele mele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
deie Dumnezeu!" Proza lubrică a Luciei Demetrius e fără valoare. Profira Sadoveanu a medelenizat propria copilărie, bogată în inimitabile ștrengării. Alte scriitoare: Sanda Movilă, Sidonia Dragușanu, Ioana Postelnicu, Cella Serghi. POEZIA PROFESIUNILOR În versuri de ținută alegorică Barbu Solacolu se înduioșa încă din 1920 de soarta proletarului (Sămănătorul, Cerșetorul), Eugen Relgis s-a străduit să întemeieze o mitologie a erei moderne cu divinități abstracte (Rezistența, Unitatea, Constructorul, Salahorul) și monstruozități mașiniste (betoniera, elevatorul), Leon Feraru cântă atelierele cu ciocane sonore, Simona
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de aceste dovezi confecționate, Bizu nu uită totuși episodul despărțirii din gang și îi reamintește prefăcutei femei refuzurile de altădată, refuzul mângâierilor, dar, mai ales, al sărutului. Drept răspuns, Diana izbucnește în lacrimi și, când bietul agronom pare suficient de înduioșat, îi oferă și explicația de care rațiunea sa avea atâta nevoie. Răstălmăcind faptele în propriul avantaj, femeia dă vina pe nehotărârea bărbatului, care ar fi traumatizat-o, făcând-o să-și piardă încrederea în sine și să aștepte, cu resemnare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Cella Serghi disponibilitate amoroasă"; 30 dec. 1938 (în chenar, n.n.): "Popea 6-8. Delicious. Reapărută după o săptămână. Primo baccio"; 13 febr. 1939: "Popea [...] Totul devine oficial. Trebuie limitat urgent"; 23 iun. 1939: Popea (spaimă dacă vreau să o alung). Mă înduioșez"; 10 iulie 1939: "Popea scrie absolut gol și fără interes"; " Popea tace de o săptămână", "Popea, 2 scrisori trucate [...] Vulgaritatea mă indignează. Invitație acolo"; 12 dec. 1939: "Bengescu și Popea în același timp. Consternație. Sînt grosolan"; "Popea abjecție morală. Lichidare
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
căci numai citind, creierul vostru va deveni un laborator de idei și de imagini ! Ana-Maria Prepeliță *** Când citesc, simt cum o adiere ușoară de vară se așterne pe paginile firave ale cărții. Paginile ei sunt podoabe de cuvinte și imagini, înduioșate de culori calde. Simt întotdeauna că mă aflu printre imaginile fiecărei cărți desenate cu podoabe ale naturii. Imaginația cutezătoare a scriitorilor aduce în fața noastră o adevărată lume. Cuvintele parcă îngână șoaptele răsăritului și fâlfâitul mătăsoaselor aripi, iar bucuria de a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
de priveliști nu putea fi temperat de faptul că prizonierii Își aduseseră pături cu ei. Deseori, imaginea noilor locuințe le făcea pe unele femei, precum Cocîrlă, sora și prietenele ei, să izbucnească În lacrimi. Din păcate, rușii nu erau foarte Înduioșați de astfel de situații: Era paturi suprapus, era gheața mai mare de un deget pe scîndurele, ușile erau Între zi așa, și așa vertical, o scîndură bătută. Și eram cu sora și Încă două fete din Sibiu și Încă două
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
că ea și cu mine eram foarte vulnerabili. Cu doi ani mai mare, sora mea urma să împlinească cincisprezece ani și deci nu avea încă nici un atu de tânără femeie, pierzându-și în schimb avantajele copilăriei, care ar fi putut înduioșa mulțimea aceea blindată. La fel era și cu mine: cu cei doisprezece ani și jumătate ai mei, nu puteam să mă impun ca băiețandrii de paisprezece sau cincisprezece ani, puternici în agresiva lor iresponsabilitate de adolescenți. Ne-am strecurat de-
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ghemuiți pe jos îl dădeau unii altora spre ieșire. Cei care se chirceau în apropierea ușii aveau să o deschidă și să țină copilul deasupra scării, cât să-și facă nevoile. Mișcarea aceea părea mai degrabă să-i amuze, zâmbeau, înduioșați de micuța ființă ce se lăsa în voia lor fără să spună nimic, impresionați de nevoia lui atât de firească în universul acela inuman... Nici o surpriză nici când, în țăcănitul șinelor, noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea unui pasager
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și abilitatea felină de menținere a imaginii verticale, va deveni, firesc, "pharmakosul ostracizat"98. Apologia regimului "curat constituțional" marchează incontestabil raportul de intertextualitate cu piesa caragialiană: Arzăreanu (intervenind mlădios): Îmi dați voie, domnule inspector... (Cu poză, patetic.) Să nu ne înduioșăm, domnilor, pentru o pedeapsă bine meritată! Democrația e severă și fără milă când sunt în joc interesele poporului!... Țara cere muncă și cinste multă celor ce o slujesc cu pasiune!... Da, domnilor!... Și de aceea trebuie să eliminăm dintre noi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
era tânără atunci. Am întrebat-o, la un seminar (tot dumneaei ținea și cursul), dacă îi place Noica. Mi-a răspuns că va trebui întâi să-l citească, pentru a-mi răspunde la întrebare. Cărțile se găseau foarte greu atunci. Înduioșat de faptul că nu citise nimic din Constantin Noica, deși, credeam, își dorea, m-am oferit să-i aduc de acasă câteva cărți ale filosofului. Încă nu apăruse Ontologia. Cu multă bucurie, i-am dus Maladiile, Rostirea românească, Despărțirea de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
la pământ]. Maestrul nu trebuie să ezite să îngenuncheze dacă trebuie, pentru a cere iertarea unui frate condamnat. Aici este al treilea punct; piept la piept: în acest fel, maestrul, când am fost în picioare, m-a atras spre el, înduioșat de o sinceră compasiune. maestrul trebuie să păstreze cu simpatie în sufletul său secretul fratelui, ca pe cel propriu. Aici este al patrulea punct; mâna stângă pe umărul drept: în acest fel mă susține mâna maestrului, fiind încă amețit. Maestrul
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
prin tot ce a scris (Doris Lessing este, înainte de toate vizionară), bântuită de spaima că omul se poate spulbera (mai degrabă auto-spulbera) într-o clipă de neatenție, de nechibzuință, Lessing trăiește o neliniște care nu se poate să nu ne înduioșeze, să nu ne facă să resimțim o frăție tandră cu această autoare țepoasă și totuși infinit de umană: Uneori mă simt un dinozaur. Tehnologia asta nouă. Nu demult am discutat pe internet, pentru Barnes&Noble, și au sunat de peste tot
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
e absentă. Pisica e o ființă a bucuriei. Bucuria pe care a refuzat-o ființelor omenești o găsim în isprăvile pisicești. Chiar dacă uneori versurile sunt prea lungi și un pic plicticoase, revelația că Eliot se poate bucura de ceva ne înduioșează. O trupă de pisici încântător de hazlii și șmechere defilează. Unele cu nume sugestiv, altele cu câte un vers care le definește. Avem de-a face poate cu începutul seriei de desene animate în care pisica se înfrățește cu șoriceii
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
spus odată că motivul pentru care bisericile ortodoxe sunt așa de mici și întunecate ca pântecele matern este că-l întruchipează pe Dumnezeul ortodox, care e acolo în ele, iubește și apără pe credincioși: spre deosebire de Dumnezeul catolic, gotic, care trebuie înduioșat prin rugăciune, rugăminți. Îmi place sentimentul de siguranță pe care mi-l dau bisericile ortodoxe. Dar n-am fost decât de două ori la București. O dată căutam scriitori pentru trustul literar de care-ți vorbeam, în vara lui 2000; altă
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]