717 matches
-
unor rari oameni, fie geniului. * Ei au misiunea de a conlucra cu Divinul în lume, pentru a-l ilumina pe om ca specie. Aici ar fi, vie, iubirea de semeni. Pin suferință și jertfire de sine, omul cucerește treptat re îndumnezeirea, însă doar pregătitor, întrucât legile acestei lumi sunt dominant subiective. Numai transfigurarea-întruDivin poate fi Calea. * Poetul, creatorul, s-a spus conlucrează cu Creatorul Divin, tocmai în acest sens. Imitatio Dei, ci nu creație pură. Inspirație, și nu fascinație/imitație, ar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de tip moral, (să nu vă imaginați că aș vrea să reinventez comunismul!), mai întâi mâhnirea, apoi frământarea (în ziua de astăzi, frustrarea etc.), si, în ultimă instanță, omorul. Prima crimă din istoria omului și, cred eu, prima cădere din îndumnezeire, cădere ce stă sub semnul întrebării lui Dumnezeu către Cain: ,,unde este fratele tău Abel?”. Cu alte cuvinte, într-un plan mai pământean, unde este aproapele tău, omule? Surprinzător însă, pentru oricine își apleacă mai mult fruntea asupra textului, este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
atunci viața pe pământ ar putea fi schimbată în bine. În finalul lucrării așteptat cu deosebit interes de lector, aproape nestăpânit, pentru că autorul încă din subtitlu sugerează o soluție miraculoasă care va schimba fața lumii, ni se dezvăluie drumul spre ,,îndumnezeirea" omului prin zece porunci concepute de autor, și ca fiind de inspirație divină. Cât de eficientă poate fi această soluție de natură spirituală (recomandările nepropunând o reformă economică, așa cum au făcut marxiștii și utopicii) rămâne o speranță; pentru că a învia
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93030]
-
Și atunci, pentru ca spiritualitatea lumii să nu fie negată, apare în mod neștiut, necreat și fără proveniență, situația a treia, experiența spiritului ca spirit, cea în care dumnezeirea nu mai există „dincolo“, nici patern, nici prin înfiere, ci printr-o îndumnezeire în care tot ce e „lumesc“ apare el însuși sfințit providențial de suflul duhului, ca fiind „din altă lume“, înălțat în afara lumii. În creștinism, omul a aflat că „împărăția cerurilor“ este în el; în el, nu în altcineva: numai omul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un accent de frenezie necunoscută României. Ar fi un lux pentru spiritul primar al culturii noastre să divinizăm expresiile aurorale ale culturii. Noi trebuie să avem în față finalitățile esențiale și ultime ale devenirii culturilor. Am fost prea mult popor. Îndumnezeirea acestei realități primordiale a fost tentația permanentă a păturii noastre culte. Astfel de excese le-au cunoscut și germanii, însă le-au corectat totdeauna cu ipostazierea statului. Dacă un Fichte, în timpul renașterii naționale germane, găsea în revenirea la popor, ca
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
controversate ale lui Grigore din Nazianz și Pseudo-Dionisie, Stăniloae își reglează conturile cu Origen 209. Așa cum se știe, Maxim însuși s-a format la școala lui Origen (direct sau prin intermediul lui Evagrie), împrumutând mai multe teme fundamentale, precum cea a îndumnezeirii omului. În Ambigua, Maxim propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la începutul lui De principiis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
propune o corectare a teologiei origeniene, expunându-și totodată propriul sistem metafizic, refondator al unei mistici intelectuale. Mai întâi, el critică și respinge concepția despre enada primordială, așa cum apărea ea descrisă la începutul lui De principiis. Conform scenariului lui Origen, îndumnezeirea „ființelor raționale” s-ar fi realizat dintru început, pentru că acestea fac parte din pleroma divină. Căderea lor, cauzată de un pervers sentiment de sațietate (koros), urmat de o mișcare deviatorie (kinesis), are drept consecință crearea lumii pe trei paliere: al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
suită: stasis - kinesis - genesis (odihnă paradisiacă - mișcare - creație). În capitolul 7 din Ambigua, Maxim răstoarnă schema, insistând asupra faptului că esența însăși a naturii create este mișcarea (kinesis), căreia el îi atribuie un caracter eminamente pozitiv. Prin această răsturnare metafizică, îndumnezeirea (entheosis), definită ca o lucrare pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
pe care pronia divină o săvârșește în om după ce a primit consimțământul liberului său arbitru, trebuie așezată la sfârșitul, și nu la începutul existenței. Suita schemei ontologice a lui Maxim este așadar următoarea: genesis - kinesis - stasis (creație - mișcare - odihnă paradisiacă). Îndumnezeirea e posibilă datorită acelor logoi ai ființelor create, care participă la Cristos-Logosul prin mijlocirea voinței dumnezeiești (și nu în mod ontologic, ca la Origen sau Evagrie). „Spre deosebire de concepția origenistă, potrivit căreia omul ar fi fost prima dată zeu, apoi, maturizându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lume (ce amintește de „întâia cunoaștere” a lui Evagrie); și, în sfârșit, contemplarea directă a Logos-ului. 4. Contemplarea directă a lui Dumnezeu se înfăptuiește în afara capacităților naturale ale omului susținute prin har; ea se împlinește exclusiv prin energia dumnezeiască. Îndumnezeirea omului presupune așadar „moartea mistică a puterilor sale naturale”; simbolic, sufletul intră în „Duminica” vieții, care vine după „Sabbat-ul” odihnei în contemplația naturală și după cele „șase zile” de nevoință ascetică. Grigore Palamas sau geniul ortodoxiei Teologul care l-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și coerentă pentru soluționarea problemei misticii creștine. El răspunde într-un mod foarte convingător la întrebarea: cum se comunică pe de-a-ntregul Dumnezeu omului fără ca prin aceasta transcendența să-și piardă caracterul de transcendență? Altfel spus, cum este cu putință îndumnezeirea omului în această viață? Apoi, Palamas este expresia cea mai completă a teologiei athonite, a cărei moștenitoare de drept și de fapt se socotește ortodoxia română. În sfârșit, Palamas îi oferă lui Stăniloae argumente puternice (sau cel puțin iluzia solidității
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alternative fiabile de schimbare, să nu construiești numai teorii, ci și instituții... Mihaela: Mărul și caisul Probabil cultura noastă are ceva animist în ea. Și nu-i de aruncat faptul că ortodoxia e mai puțin somatofobă și nu e raționalistă. Îndumnezeirea omului prin Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
construiești numai teorii, ci și instituții... Mihaela: Mărul și caisul Probabil cultura noastă are ceva animist în ea. Și nu-i de aruncat faptul că ortodoxia e mai puțin somatofobă și nu e raționalistă. Îndumnezeirea omului prin Hristos înseamnă și îndumnezeirea naturii. Sunt sigură că, pe când tu îți lipeai obrazul de cireș și pe când îmi sărutam eu mărul, habar nu aveam nici unul de mistica ortodoxă teoretizată de o figură splendidă cum e, de pildă, Lossky, dar percepeam „sacralitatea” vitei, a grâului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
este atingerea unui capăt, ci este o tensiune continuă. Absolutul ca oprire definitivă, este "frate cu moartea", afirmă Eminescu. Bucuria de a trăi este exprimată prin excelență și de pictură, sculptură, arhitectură, precum și de arta cântului. El Greco exaltă viața întru îndumnezeire prin lumina selenară care transfigurează eteric omul năzuind spre lumina cerească; Tițian serbează în imagini strălucitoare erotismul și gloria frumuseții feminine; arta lui Vermeer exprimă bucuria luminii pure, de cleștar, emanată și simbolizată de perlă; Rembrandt face să răzbată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Codrului bătut de gânduri, Flori de tei deasupra noastră Or să cadă rânduri, rânduri. Mai sus are loc sacralizarea: Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfânt Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pământ. Mai înalt are loc îndumnezeirea: Două inimi când se-mbină, Când confund pe tu cu eu, E lumină din lumină Dumnezeu din Dumnezeu. Iar cel mai înalt, diada devenită monadă substituie pe Unul din ajunul creației: " Suntem spiritul divin în mijlocul universului asemenea spiritului divin înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
omenesc la moarte pe toată veșnicia. Prezența divinității în epopeea sumero-babiloneană este negativă, zeița Iștar ucide pe prietenul lui Ghilgameș, Enkidu, pentru că acesta refuzase dragostea care l-ar fi făcut nemuritor. Extraordinar simbol cu multiple implicații! Enkidu preferă moartea unei îndumnezeiri imorale! Și ce semnificație devine perenă în această capodoperă timpurie a umanității ? Prietenia dintre Ghilgameș și Enkidu. Omul rămâne valoarea superioară în lume prin înariparea sufletului său, iar divinitatea este aruncată în umbra răului. O cu totul altă viziune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mare greșeală pe care o fac mulți când spun că se roagă acasă. E adevărat, Dumnezeu e pretutindeni și ne aude, dar, în timpul Sfintei Liturghii e prezent chiar Mântuitorul nostru Iisus Hristos duminică de duminică. Acolo, în biserică are loc îndumnezeirea noastră! Acolo, nu acasă! Dacă chiar nu vă place biserica la care sunteți arondat, mergeți la altă biserică, dar important este să mergeți. Fiți acolo prezent la „Scara” liturgică: cea pe care Dumnezeu coboară pe pământ și cea pe care
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
chiar Sângele și Trupul Mântuitorului nostru. Unii clarvăzători ar putea vedea chiar această minune dacă ar sta acolo în Sfântul Altar în timpul Sfintei Liturghii. Din nou, mare păcat că oamenii renunță la a alege să participe, astfel, la o mică îndumnezeire din când în când. Încercați să uitați „răul” ce vi s-a făcut vreodată. De ce am pus ghilimelele la cuvântul rău? Deoarece în Univers nu există rău așa cum este în accepțiunea noastră. Ceea ce vi s-a întâmplat „rău”, trebuia să
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
martirajului de la Pitești: “Nu are rost să vorbim despre ororile care au fost în închisori, ci despre biruințele noastre sufletești, victoriile din adâncul ființei noastre care ne-au dat posibilitatea să ne ridicăm la lumină, considerând suferința ca acces la îndumnezeire”...”pentru că la capătul suferinței am primit darul de a iubi și ierta”... cu observația lui N. Steinhardt că autentica iertare înseamnă renunțarea memoriei la a reține ororile suferite, dând posibilitate ființei umane să reînflorească, păcatului căderii primordiale nimeni nu i
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
-le cu aceeași dragoste și înțelegere de a le vedea mereu luminoase, luminându-l, făcându-l să vadă mai departe, mai profund, mai uman fenomenele vieții, apropiindu-l astfel mai autentic de Divinitatea dătătoare de elan, ideal, vis, transcendență, viață. Îndumnezeirea, teandrizarea, nu e un concept iscodit de misticii creștini: Dionisie Areopagitul, Nichifor Crainic, etc., e perspectiva cu acces al fiecăuia de a face din modul divin de a trăi, stilul organic purificator, ziditor, suitor prin tot ceea ce simțim, gândim, înfăptuim
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de volumul lui Leo Butnaru include, totodată, și arta, una dintre puținele înfăptuiri umane prin care se poate atenta la samavolnicia timpului. Spre exemplu, pentru, bătrânul înger-poet, poezia are inalienabila ei parte de sfințenie (Poezia e sora de taină a / îndumnezeirii...), ceea ce explică harul artistului de a înnobila, fie și temporar, realitatea, argumentat, într-un poem, cu evocarea lui Emil Loteanu care, filmând Șatra, la Cernăuți, a făcut ca orașul să poată întruchipa, pentru un timp, Viena. Asumându-și, așadar, două
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
mediocritate, făcându-l să se emoționeze la descoperirea acestei analogii, între apariția nou-născutului și nașterea unei lumi noi, aceea creștină, prin întruparea lui Dumnezeu în Fiul, trimis pe pământ, „să parcurgă” un „traseu” pilduitor, oferind astfel omenirii șansa perpetuă a îndumnezeirii. Îl va fi îmbiat Eva pe Adam cu mărul oprit, însă pe el, „holtei bătrân” cu atâtea inerții și păcate, Teodora l-a făcut să afle că, prin nașterea copiilor, oamenii participă la misterul plămădirii unei lumi noi, „mai drepte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
decât o construcție umană pecetluită cu „marca istoriei”. Homo historicus este o pradă a împrejurărilor, a evenimentului cosmic sau al unuia mai mic, provocat de el însuși. Altfel-zis, este supus tuturor „vitregiilor soartei”, deci și predispus să și „uite” „vocația îndumnezeirii”. Deși cu ea a fost hărăzit din naștere. Când ajunge să creadă cu tărie că o are cu adevărat, poate înfrânge ispita răului, ce este, de asemenea, o „calitate” originară. Calea către descoperirea acelei vocații (pentru sfințenie) este presărată cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sunt, într-un anume sens, imanente minții omenești, după harul lui Dumnezeu, va intra definitiv în teologia bizantină. Datorită celor două firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a Sfântului Ioan Hrisostom. Cuvântul este Fiu prin natură: oamenii devin "fii prin participare". Cu alte cuvinte
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]