776 matches
-
bieții oameni. Într o noapte, spre sfârșitul lunii septembrie 1940, a fost arestată mama. Ofițerul N.K.V.D.-ist, un client al cârciumii, deși a fost implorat de tata să nu o ia pe mama din mijlocul copiilor, nu s-a lăsat înduplecat nici de plânsul nostru, al celor cinci copii treziți în miezul nopții de bătăile puternice cu paturile armelor pentru deschiderea ușii. Totul a fost în zadar. Mama a strâns în grabă câteva lucruri și cu lacrimi în ochi, a ieșit
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
să vină la București; dânsa nu voia cu nici un preț să părăsească Mihăeștii, deși noi insistam continuu. Mariuța era acum cu dânsa, era foarte optimistă. Ne-au trebuit multe parlamentări ca să o readucem. Abia la 23 octombrie /5 noiembrie se înduplecă să pornească, cu Mariuța și cei doi copii. Fu încântată de atmosfera ce găsi în București. Germanii simțeau că nu mai pot rămâne aici, dar nu se îndurau de belșugul relativ și mai ales de puțurile de petrol pe care
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unei țărance plătite de mine cu adeverință de la administrator. Răspunsul la scrisoarea mea fu ca toate reacțiunile ei la scenele de mojicie pe care le regreta după ce le făcea, fără să-și dea seama că impresia rămâne. Insistențele familiei mă înduplecară să o văd din nou, dar mai rar și fără drag. Ajunsese să-mi inspire un simțimânt atât de penibil de nesiguranță, încât îmi era neplăcută. Peste puține luni era al treilea parastas. Nu mă dusei cu familia în ajun
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
verișor de al ei, Ioniță, a vrut ca după absolvirea liceului să meargă la o școală militară. Îl împiedica însă faptul că în ultimul an de liceu, dirigintele clasei lui, i-a scăzut nota la purtare. A încercat să-l înduplece pe profesor, i-a spus chiar că se împușcă dacă nu îi corectează nota la purtare. Acesta însă a rămas de neînduplecat, iar colegii răutăcioși, îl apostrofau zgomotos spunândui: ai zis că te împuști Ioniță. Și Ioniță s-a împușcat
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
gură prin acest târg mai pricopsit cum era pe acea vreme Bucureștiul, sau chiar de administrația revistei, obișnuită să trimită prin poștă numărul În chestiune și cu numele celor interesați subliniat cu roșu - cei gâdilați astfel În vanitatea lor se Înduplecau, abia atunci, să cumpere de la chioșc câteva exem plare pentru propria lor satisfacție personală și a familiei. Numai În acest fel artificial se putea ridica vânzarea unei reviste În Capitală, În medie normală de 100-150 de exemplare, cu Încă zece-douăzeci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
apare și În presă și În lucrările unor autori. Desfă șurarea Conferințelor Ideii Europene nu era idilică. Ne-o spune Cora Irineu În jurnalul său: „Bieții caracaleni! Ce atenți, ce râvnitori de cultură, ce Îndatoritori! și nu i-am putut Îndupleca pe «Europenii» mei căpățânoși să se abată pe la dânșii, unul din ei barem, din drumul spre Craiova sau acum, când cu Brăila. Dar lasă că le-au făcut-o brăilenii și așa le-a trebuit, dacă au nimerit ca orbii
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
figura lui are un aer șugubăț, parcă i se desenează în colțul ciocului și un zâmbet ironic (deși mi-e în continuare absolut neclar cum poate să surâdă o pasăre!). Trag de copertele acoperite cu aur, dar ele nu se înduplecă să se deschidă. Îmi pun toate forțele, însă parcă sunt sudate, nici pomeneală să cedeze. Truman izbucnește în râs, în hohote de râs, ca și când tocmai ar fi asistat la o poantă, la o poznă foarte reușită, în care rolul caraghiosului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a refuzat să ne-o dea, spunînd că probabil motocicleta oricum nu ne va duce pînă acolo și vom sfîrși cerînd ajutorul ambasadei (drăguțul nostru Înger păzitor nu știa că motocicleta era deja terminată), dar pînă la urmă s-a Înduplecat și ne-am primit vizele pentru Peru, la prețul de 400 de peso chilieni, care pentru noi erau o grămadă de bani. Exact În zilele acelea, echipa de polo pe apă Suquía din Córdoba era În trecere prin Santiago. Mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
s-arunce hainele tristeții. Azi când din cerul sfânt te-ntorci cu gândul La-ntâia zi din viața ta curată,Slăvind pe Dumnezeu și adorându-l, Spre noi cei păcătoși cu milă cată, Și, cu-ai tăi ochi pe Fiu-nduplecându-l, Ne mântuie de iad, o Prea-ndurată! Fr. Ioan Butnaru (Viața, nr. 9, septembrie 1938) 8. PR. IOSIF CELANTE autobiografie M-am născut din părinții Const. Celante și Argia Baroli de origine italieni, în ziua de 16 februarie 1910, în
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de preot din cauza sfaturilor rele pe care i le-a dat o rudă de a sa. În zadar s-au muncit superiorii lui ca să-i deschidă ochii asupra lucrului nespus de rău care îl face. N-au putut să-l înduplece cu nimic și într-o bună zi fuge din seminar și se duce la Paris. Ajuns aici își aranjă o situație strălucită și parcă toate îi surâdeau. A început să se țină de chefuri, să strângă în jurul lui fel de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
care urmează. Într-o dimineață de început de noiembrie, când tocmai mă pregăteam să plec la studio pentru o treabă măruntă, dar importantă, sună telefonul. Era Ticki Rădulescu. — Pierre, te rog, vino acum, imediat, la noi! Am încercat să-l înduplec să trec mai întâi pe la studio, adică să întârzii cel mult o jumătate de oră, dar n-a fost chip: nu și nu, ținea morțiș să vin imediat, dar imediat, fără să-mi spună de ce... Mi-am dat seama că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a făcut la rîndul său să-și piardă mințile sau i-a preschimbat În rechini. Apoi a coborît În Infern să caute acolo umbra mamei lui, Semele, care era o muritoare ce s-a Împreunat cu Zeus, și l-a Înduplecat pe Hades să i-o dea s-o ducă cu sine În Olimp. Fiind fiul unei muritoare, Dionysos cunoaște și ceea ce este omenesc. El nu surîde, ci cîntă sau strigă de bucurie, suferă și dansează. În privirea lui se zăresc
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a ajuns la o atît de glorioasă Înflorire, trebuia să se nască, mai devreme sau mai tîrziu, un Pygmalion care să se Îndrăgostească de propria sa statuie. Povestind această Întîmplare În Metamorfoze, Ovidiu relatează În amănunt cum Afrodita s-a Înduplecat de rugămințile lui Pygmalion și a inspirat viață pietrei din care s-a Încarnat frumoasa Galateea. Lucrurile sînt totuși mult mai clare dacă facem abstracție de zeiță. Cum ar spune Rousseau, Pygmalion preferă minciuna descoperită de el unui adevăr descoperit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i-au Împodobit părul cu perle și pietre scumpe cînd aceasta nu-i adevărat pentru toți? CÎntărețul trac vrea să vadă o asemenea seară fără amintiri. Tot ce-i aduce aminte Îl pune În dilemă. A coborît pentru a-i Îndupleca pe zeii Infernului să i-o restituie pe Euridice, le-a vorbit despre dragostea sa neconsolată, despre munții Traciei Înnegriți de jalea sa; apoi, după ce s-a legat să nu privească Înapoi pînă ce va ieși din regatul umbrelor, nu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
și Pelerinul, care plecase de acolo din pricinile pomenite mai înainte 1. Faptul acesta iscă mare zarvă în universitate, căci primii doi erau oameni de vază și foarte cunoscuți. Imediat spaniolii le declarară război celor doi maeștri și, neputându-i îndupleca să se întoarcă la universitate - cu toate că încercară să-i lămurească în fel și chip -, veniră mai mulți într-o zi la spital, înarmați, și-i scoaseră de acolo. 78. Ducându-i la universitate, făcură cu ei următoarea înțelegere: cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
pe același drum. Cu puțin înainte de a intra în ținutul familiei, el se reîntâlni cu cei doi, care veneau din nou în întâmpinarea lui și care stăruiră mult să-l conducă la casa fratelui său, dar nu reușiră să-l înduplece. Merse însă la spital și, la o oră care i se păru potrivită, porni să cerșească prin ținut. 88. În spital vorbea despre cele ale lui Dumnezeu cu mulți care veneau să-l viziteze și, cu ajutorul harului, cu mult rod
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu încredere în mâna mea, ca într-un cuib, cu toată nădejdea, și când îmi spuneai, la începutul lui iunie: „Știi, încep să văd marea albastră“. Așa să fi fost? Sau era o mică șmecherie de-a ta, ca să-l îndupleci pe Papà să-și schimbe hotărârea de a ne lua la Fălticeni? Dar expresia ta ne-a încântat și Papà a fost încă de pe atunci încredințat că ai aptitudini care le întrec pe ale altora. Scumpa mea, te strâng în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
dar și pentru cei fără lucru din țară. Chiar și unii lideri ai comunității evreiești din România au Îmbrățișat această idee. În octombrie 1881, de pildă, În ziarul evreiesc Fraternitatea (redactat la București de Elias Schwarzfeld) se scriau următoarele : „Vom Îndupleca pe evrei ca să nu fie cârciumari la sate, ce după legile În vigoare nu pot fi, când li se va Îngădui a Îmbrățișa o altă ocupațiune, de pildă de a deveni agricultori, fie chiar În Dobrogea. Însă să nu ni
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 28)"/>, care se practica În unele regiuni ale României În timpul procesiunilor religioase de provocare a ploii : „Barbariile cele mai mari contra evreilor [din Moldova] - scria W. Schwarzfeld În 1889 - se petreceau atunci când avea loc vro procesiune religioasă pentru a Îndupleca cerul ca să dea ploae” <endnote id="(172, p. 194 ; vezi capitolul „Xenocid ritual ?”)"/ Neputând descifra În totalitate substratul magico-mitic al unor astfel de practici și credințe populare româ nești, culese În jurul anului 1900, voi prezenta mai jos - fără comentarii - câteva
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
puțin creștine, și anume cele de oprire a secetei. Iată ce consemnează Wilhelm Schwarzfeld În 1889, cu privire la Iași și la târgurile moldovenești În general : „Barbariile cele mai mari contra evreilor se petreceau atunci când avea loc vro procesiune religioasă pentru a Îndupleca cerul ca să dea ploae, adică când preoții, după obiceiul legei lor, eșeau cu icoanele pe uliță. Atunci nu numai că nu trebuea să se zărească nici un picior de evreu pe uliță, dar chear erau siliți a- și ține prăvăliile Închise
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
-l prăpădească, adaugă Duma. Cu toată făloșenia lui să recunoaștem Mateiaș e un rege mare. Să-mi dea Mateiaș cei cincisprezece mii de oșteni juruiți în tractat, în frunte cu viteazul Vlad Țepeș Drăculea, pe care, în sfârșit, s-a înduplecat a-l slobozi din temniță ca să-l ridice "căpitan general" al oștirii maghiare... Închipuiți-vă! Cu Vlad! Împreună! Să-i simt cotul! E fantastic! Cât am visat clipa aiasta! "Împreună"!... Vlad mi-a cerut ajutor ca să-și recucerească domnia. Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cutezăm! recunoaște Ștefan. Și vom face nebunia aiasta!... Dacă altfel nu se poate, o vom face! spune hotărât și bea din ulcică. Ne-o prăpădi de tot, păgânu', bălmăjește Juga. Să... să le dăm ce le-om da... Să-i înduplecăm... Mai dăm noi, mai lasă ei... Boierii se dezlănțuiesc: Da! Da! Să le dăm! Mai bine o pace strâmbă, decât un război nimicitor! Îi stropșim! I-am mai belit o dată! Când bate furtuna, de nu te pleci.... te frângi! Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
are nevoie de un hodorog ca tine?!?! "Vodă Ștefan mă cheamă!" îl maimuțărește ea. Niculaie, cârciumarul, lasă ciocanul, râde și-l îmboldește: Nea Dumitre! Nu te lăsa!... Tacă-ți gura! îl bruftuiește Savastița. Ce te bagi?! Savastiță, draga me... o înduplecă cu binișorul. Zău așa, înțelege și tu... Trebuie! Nu-l putem lăsa singur. Câțiva târgoveți, fiecare cu bocceluța sa, s-au oprit să caște gura la ciorovăială. Oameni buni! îi ia Savastița, martori: Uitați-vă la el, hodorogu', viteazu' vitejilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
multă vreme, cu tenacitatea copiilor care au pus la cale o șotie. Abia într-un târziu, apelurile ușor alarmate ale celor mari (ca și dorința de a-și savura succesul, reușita deplină a șotiei - rămăseseră până la urmă nedescoperiți) i-au înduplecat să iasă din ingenioasa ascunzătoare. Ca fetiță, Doina își avea sadismele ei. Odată, gest memorabil, făcut fără nici o ezitare, l-a pocnit pe fratele ei cu ciocanul (din fericire capul a rezistat). Voinică, înaltă, la primară își domina și bătea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scopului ultim. Dificultățile le va depăși cu ajutorul unor persoane de încredere și, mai ales, prin obediența față de părintele său spiritual. Voința intensă a caracterului său în urmarea binelui final, cu incertitudinile din alegerile private și intermediare, ar părea anevoios de înduplecat. A fost auzit deseori zicând: «Să vorbim mai întâi cu episcopul... Să auzim ce spune Vizitatorul Apostolic, abatele Caronti... Să-i spunem părintelui Natale». E indiscutabil, simțea nevoia confirmării și aprobării autorității bisericești precum și a opiniei persoanelor înțelepte înainte de a
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]