5,366 matches
-
mult cum Îl incitase, la vremea ei, Înfruntarea, dintr-o bărcuță fragilă, a balenelor și cașaloților. Viața de pescar de balene era dură, căci fiecărui ceas de primejdie și entuziasm Îi urmau deseori săptămîni de plictisitoare așteptare, cînd trebuia să Îndure călduri sufocante, calm fără nici o adiere pe mare, furtuni Îngrozitoare și insuportabila duhoare de pe vas, care Îi pătrundea În sînge, i se impregna În piele și făcea ca, odată ajuns pe uscat, nici măcar cele mai respingătoare și mai mizerabile prostituate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cintezoilor și porumbeilor să se răspîndească În voie pe Întreaga suprafață a insulei, În bună vecinătate cu nenumărații ei locuitori. Era, prin urmare, ilogic să-și străbată regatul fără ca pălăria lui cu boruri largi și din cale-afară de uzată să Îndure „mulțumirile” vreunui supus Înaripat, căci erau adeseori zile În care, mai cu seamă În perioada de Împerechere, zău dacă era cu putință să privești În sus și să descoperi măcar un singur metru pătrat de cer neînțesat de păsări. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se refuzase pînă și posibilitatea de a se considera om, și se blestema pentru prostia de a nu fi revendicat mai devreme ceea ce socotea că-i aparține. Ani Întregi În care-și rumegase singurătatea și angoasa la prova unui vapor, Îndurînd briza de pe mare, ploaia, vîntul sau un soare necruțător, În așteptarea unei voci prietenoase, a unui gest amabil sau a unui semn cît de mic de dreptate din partea celor care refuzau să accepte că nu era vinovat că se născuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
În orice clipă un vapor putea să se ivească la orizont și să aibă proasta idee de a ancora În ansă. Consecințele acestei frustrări și mînii le suporta, după cum e lesne de Înțeles, Niña Carmen, care, În pofida stoicismului cu care Îndurase pînă atunci maltratările lui, Într-o noapte Îl Împinse jos din pat cu un brînci violent și surprinzător, nepotrivit pentru o femeie de constituția ei fizică. Îl Înfruntă cu o privire din care scăpărau flăcări: - Ajunge! strigă ea ca scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Saptămîna Patimilor sau călugărul care se autoflagelează În fiecare dimineață cu ciliciul. De aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea fericire izvora din respectivele vexațiuni și din resemnarea cu care Îi plăcea să le Îndure. Cu toate că o durea, trebuia să recunoască față de ea Însăși că sosirea violatorului nu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea fericire izvora din respectivele vexațiuni și din resemnarea cu care Îi plăcea să le Îndure. Cu toate că o durea, trebuia să recunoască față de ea Însăși că sosirea violatorului nu o mai speria, ci că trăia așteptînd-o, la fel cum aștepta cu nerăbdare maltratările și umilințele la care acesta o supunea și că, dacă la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
stăpînul ei monstruos nu o ascultase. Soarele se afla la zenit, fluxul la punctul cel mai scăzut, iar portughezul Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, dormita În ascunzătoarea lui, la umbră, lăsînd să treacă acele atît de greu de Îndurat ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mirare. — Ești sigură? — Foarte. — Și e copilul meu? — Al cui altcuiva? Tonul ei era sarcastic. SÎnt aici de luni de zile și te culci cu mine neîncetat... Cum crezi că se fac copiii? — Nu vreau un copil. Nu vreau să Îndure ce am Îndurat eu. — Nu trebuie neapărat să semene cu tine. Dar cum să aflăm asta? — Nu putem afla decît atunci cînd se va naște. Erau așezați pe stînca de pe culmea falezei, uitîndu-se cum norii negri se apropiau dinspre nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Foarte. — Și e copilul meu? — Al cui altcuiva? Tonul ei era sarcastic. SÎnt aici de luni de zile și te culci cu mine neîncetat... Cum crezi că se fac copiii? — Nu vreau un copil. Nu vreau să Îndure ce am Îndurat eu. — Nu trebuie neapărat să semene cu tine. Dar cum să aflăm asta? — Nu putem afla decît atunci cînd se va naște. Erau așezați pe stînca de pe culmea falezei, uitîndu-se cum norii negri se apropiau dinspre nord, amenințînd cu furtuna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la fel, chiar dacă nu arăți asta din exterior. - Își ciocăni cu degetul tîmpla dreaptă - . Monstruozitatea ta e aici, În cap, și nu e ca a mea, care se află În suflet și În măruntaie, rod al mîniei de a fi Îndurat ce-am Îndurat și al Înfățișării mele... - Își Întinse mîinile ca și cum ar fi Încercat să arate spre ea printr-un gest larg - . Tu aveai totul pentru a fi normală și n-ai vrut să fii. Oricum s-ar naște, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu arăți asta din exterior. - Își ciocăni cu degetul tîmpla dreaptă - . Monstruozitatea ta e aici, În cap, și nu e ca a mea, care se află În suflet și În măruntaie, rod al mîniei de a fi Îndurat ce-am Îndurat și al Înfățișării mele... - Își Întinse mîinile ca și cum ar fi Încercat să arate spre ea printr-un gest larg - . Tu aveai totul pentru a fi normală și n-ai vrut să fii. Oricum s-ar naște, fiul nostru e condamnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-i răsunase chiar În ureche, isterizată la vederea chipului distrus de glonț și strîngîndu-se cu putere de mîna Însîngerată și sfîșiată, Carmen de Ibarra se prăbuși, Învinsă, pe fundul bărcii și Începu să plîngă cu sughițuri, căci nu mai putea Îndura. CÎt despre Iguana Oberlus, aruncă În apă leșul norvegianului, Își Încărcă iarăși arma, o puse la adăpost cu mare grijă și, Înșfăcînd vîslele care aparținuseră celor de-acum morți, Începu să vîslească foarte Încet, În acel ritm lent, monoton și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
vrut ca restul lumii să fie asemenea lui, să treacă prin ceea ce a trecut el, fie și numai pentru că așa el și-ar fi pierdut rostul, ar fi devenit la fel ca toți ceilalți. Iar el trecuse prin toate, le îndurase, strînsese din dinți numai pentru că la capăt exista această minune, să ajungă un om deosebit, un altceva decît restul. Îndurase totul ca pe o încercare, ca pe o ispitire căreia îi făcuse față și reușise, acum era adjutant și Vladia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
el și-ar fi pierdut rostul, ar fi devenit la fel ca toți ceilalți. Iar el trecuse prin toate, le îndurase, strînsese din dinți numai pentru că la capăt exista această minune, să ajungă un om deosebit, un altceva decît restul. Îndurase totul ca pe o încercare, ca pe o ispitire căreia îi făcuse față și reușise, acum era adjutant și Vladia întreagă era lăsată în grija lui, deocamdată tot ce făcea era drept, era în puterea lui să fie drept. Desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aflau răspunsuri la Întrebările Încâlcite ale neîncrezătorilor nu numai privitoare la suflet, ci și la trup, la muncile câmpului, la creșterea vitelor. Pe tineri Îi lecuiau de bubulițe, pe fecioare le sfătuiau cum să‑și apere neprihănirea ori s‑o Îndure mai ușor, pe bătrâni Îi călăuzeau În pregătirile dinaintea morții - ce vorbe să rostească În ceasul de pe urmă, cum să‑și țină mâinile ca să poată trece mai lesne prin strunga ce duce spre lumină; pe mame le povățuiau cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
mai și numiți Atotputernicul! Să vă supuneți lui. Oh, popor samarinean, cine sunt șarlatanii care te vestesc, care‑ți Împuie urechile cu minciuni și promisiuni deșarte! Ei Își atrag pentru sine Îndurarea lui, iar vouă vă cer supunere oarbă, să Îndurați toată obida vieții, vătămări, boli, cutremure, inundații, ciumă, fără crâcnire. Pentru că, popor samarinean, tot ce propovăduiesc Petru și Pavel e o mare Înșelătorie! Deci nu ucide, zic ei! De ce, pentru că asta este menirea lui, a celui Atotputernic! Să‑i omoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
care avea să‑i licărească deasupra ochelarilor un an mai târziu, când și‑a simțit sfârșitul aproape. Această rânduială a viilor și morților, acest mit universal despre schimbul de generații, această vană consolare pe care omul a Închipuit‑o ca să Îndure mai ușor gândul dispariției, toate astea le‑a simțit tata În acele clipe ca pe o profundă jignire, ca și cum prin actul magic al atribuirii numelui său pruncului nou‑născut, măcar că era sânge din sângele lui, “ Îi mâncau coliva“. Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga continuă să plutească. Totuși, adaugă, trebuie să-ți păstrezi speranța, fiindcă sunt sigur că eu n-am să reușesc, dar sunt la fel de sigur că Tané o sa se-ndure de voi și o să vă-ntoarceți acasă. Trecu o saptămână întreaga fără să intervină nici o schimbare, insă Tané începu să se-ndure de ei în clipa în care omul aflat de gardă la prova zări o țestoasă uriașă, care înota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
speranța, fiindcă sunt sigur că eu n-am să reușesc, dar sunt la fel de sigur că Tané o sa se-ndure de voi și o să vă-ntoarceți acasă. Trecu o saptămână întreaga fără să intervină nici o schimbare, insă Tané începu să se-ndure de ei în clipa în care omul aflat de gardă la prova zări o țestoasă uriașă, care înota cu greu la suprafața apei. Miti Matái dădu ordin s-o urmărească în liniște, ca să vadă dacă își menține direcția și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
făcea parte și Luana, reprezenta grosul clasei. Era formată din acei copii de condiție medie care, indiferent de inteligență sau prezența de spirit de la ore, rămâneau cufundați în anonimatul numelui. Eleva Leon se sufoca să vadă cât de greu se îndura tovarășa să laude pe unul ori pe altul, cât se chinuia să atingă, abia cu vârful degetelor, creștetul aceluia din gloată care dădea dovadă de reale înzestrări intelectuale. Nu suporta gândul că toți aceștia purtau crucea pregătirii și a buzunarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dușmăni pe toată lumea până în ziua în care Dan, bunul Dan, veni la ea cu mâna întinsă. Își cerură scuze reciproc iar Luana îi sări în gât și-i spuse printre suspine: L-am iubit pe moșneagul ăsta, deși nu se îndura să-mi treacă pragul casei. Fără el, Crăciunul nu va mai fi la fel. Apăsarea ultimei zile cu tovarășa învățătoare la catedră, o simțise cu câteva săptămâni înainte. Nu se mai putea concentra, o încercau sentimente contradictorii. Nu-și putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Se trezi lac de sudoare, ca din altă viață. Măcină zile întregi tâlcul acelui vis și fu convinsă că toate i se întâmplaseră cu adevărat dar că, pentru umilința de care dăduse dovadă acceptând voia Celui de Sus, El se îndurase de ea, întorsese roata timpului și-i redase mama. Din ziua aceea, primul gând de dimineață se îndrepta spre Dumnezeu. Îi mulțumea că se trezise sănătoasă, Îl ruga să vegheze asupra ei, a mamei și a bunicii, să le păzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu să plângă și se rugă de ele să cheme asistenta. Nici una nu catadicsi să coboare din pat. Deși strigătele ei răsunau pe hol, nimeni nu veni s-o ajute. Când Dumnezeu se îndură de ea și-i potoli suferința, o pace sfântă i se coborî în trup și adormi. Se trezi în toiul nopții gemând, iarăși, de durere. Scoasă din sărite, una din femei alertă asistenta. Dură o veșnicie până când o mutară la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dar categoric. Îi era, și așa, datoare vândută. O ajutase cu bani, îi cumpărase televizor și ea nu știa cum avea să-i dea datoria înapoi. Escu râdea de zbuciumul ei și nu știa cum să mulțumească Domnului că se îndurase de rugile lui fierbinți. O avea lângă el. Se bucura, iarăși, de prezența ei. Fără Ștefan, Luanei i-ar fi fost imposibil să se descurce. Îl găsise plin de aceeași iubire, cu speranțele renăscute și se temea să facă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
hol, ai să vezi că te liniștește. Stăpânirea celuilalt punea sare pe rana deschisă a lui Radu care, preț de trei zile, umblase ca un turbat, nu mâncase și nu dormise, lipsise de la muncă, făcându-l pe Liga să se îndure de el și să-l treacă, de la sine, în concediu. Măcinat de gândul că-și punea capăt zilelor dacă o pierdea pe Luana, se repezi spre Escu, orbit de gelozie și neputință. Mai înalt cu un cap, sportiv și bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]